Mootness of appeal challenging preventive detention order quashed by subsequent higher-court decision
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal filed by the defendant as unfounded, ordering her to pay 300 lei in judicial expenses, thereby upholding the superior appellate court's prior decision that reinstated preventive detention. The dispute concerned the challenge to a first-instance appellate ruling that had replaced preventive detention with the measure of non-exit from the country, a ruling that had already been partially quashed by the Supreme Court in a separate decision following a prosecution appeal, rendering the defendant's subsequent appeal moot for lack of subject matter. The court relied on the procedural doctrine that an appeal is void if its object ceases to exist due to a prior judicial modification, applying Articles 139(1), 145(1), 145(22), 160b, and 300(2) of the Code of Criminal Procedure to determine that the contested order no longer existed in its original form and that the remaining effects of the earlier quashing order stood.
Legislator headnote
AI generatedart. 139 alin. (1) C. proc. pen, art. 145 alin. (1) C. proc. pen, art. 1451 C. proc. pen; Mootness of appeal challenging preventive detention order quashed by subsequent higher-court decision: Ulterior soluționării acestui recurs, la data de 19 ianuarie 2010, s-a înregistrat pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul declarat de inculpata S.E.T. împotriva aceleiași încheieri, datat 13 ianuarie 2010 și înregistrat la Curtea de Apel Oradea la data de 14 ianuarie 2010.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 11 ianuarie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus, în baza art. 160b cu referire la art. 139 alin. (1) C. proc. pen., înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei S.E.T., măsură luată prin încheierea penală nr. 1 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Oradea, cu măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței.
În baza art. 145 cu referire la art. 145 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus ca inculpata să respecte pe durata măsurii de obligare de a nu părăsi țara, obligațiile prevăzute în dispozitivul încheierii, iar, în baza art. 145 alin.22 C. proc. pen., s-a atras atenția asupra încălcării cu rea-credință a măsurii sau obligațiilor impuse.
Împotriva încheierii sus-menționate, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, care a fost admis, prin decizia penală nr. 104 din 15 ianuarie 2010 a instanței supreme, s-a casat, în parte, încheierea atacată și s-a înlăturat aplicarea art. 139 alin. (1) și art. 1451 C. proc. pen. Conform art. 3002 și art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen. și a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatei S.E.T.
Ulterior soluționării acestui recurs, la data de 19 ianuarie 2010, s-a înregistrat pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul declarat de inculpata S.E.T. împotriva aceleiași încheieri, datat 13 ianuarie 2010 și înregistrat la Curtea de Apel Oradea la data de 14 ianuarie 2010.
Investită cu soluționarea recursului declarat de inculpată, Înalta Curte constată că obiectul acestuia, reprezentând încheierea din 11 ianuarie 2010 a Curții de Apel Oradea, nu mai există, ca urmare a casării acesteia, dispusă prin decizia penală nr. 104 din 15 ianuarie 2010 a instanței supreme.
Or, în raport cu conținutul dispozitivului acestei decizii, care a casat încheierea din 11 ianuarie 2010 a Curții de Apel Oradea, atacată cu recurs de către inculpată, se constată că recursul acesteia este lipsit de obiect.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de inculpata S.E.T. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta inculpată S.E.T. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosar nr. 611/35/2009.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Onorariul interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2010.