Admissibility of nullification appeal against non-executable judgment and limited grounds under Code of Criminal Procedure
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal in nullification filed by the petitioner, who was ordered to pay 200 lei in judicial expenses to the state, thereby leaving in force the prior appellate decision that had dismissed the original complaint as untimely. The dispute concerned a procedural challenge to a prosecutor's resolution refusing to initiate criminal proceedings, where the petitioner argued that the appellate court violated the right to defense by ignoring a request for postponement due to lack of legal representation; however, the Supreme Court found the appeal inadmissible because the underlying final judgment was not susceptible to execution—a mandatory requirement under implicit procedural law—and the alleged violation did not constitute a valid ground under the limited grounds for nullification. The decisive legal basis for the dismissal was the non-fulfillment of the cumulative admissibility conditions for an appeal in nullification under Article 391(2) of the Code of Criminal Procedure, specifically the requirement that the challenged judgment must be executable and that the grounds must strictly align with Article 386 of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 391 alin. (2) C. proc. pen, art. 386 C. proc. pen, art. 390 C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Admissibility of nullification appeal against non-executable judgment and limited grounds under Code of Criminal Procedure: Curtea reține că pentru a fi admisibilă în principiu o contestație în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv: contestația să fie făcută în termenul prevăzut de lege; motivul invocat să fie dintre cele prev. de art. 386 C. proc. pen.; în susținerea contestației să fie depuse ori să se invoce dovezi care sunt la dosar.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față;
Prin decizia penală nr. 757 din 4 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost respins ca nefondat recursul declarat de petiționara C.G. împotriva sentinței penale nr. 134 din 11 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
A fost obligată recurenta la 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut în esență că prin sentința recurată a fost respinsă ca tardivă plângerea petentei împotriva ordonanței din 20 mai 2008 dată în dosarul nr. 73/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curții de Apel Pitești, menținând ordonanța atacată.
Instanța de recurs a constatat că din actele dosarului rezultă că rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curții de Apel Pitești nr. 512/11/2/2008 i-a fost comunicată petentei la 19 iunie 2008, iar aceasta a formulat plângere la 23 septembrie 2008, cu depășirea termenului prevăzut de art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen., astfel încât soluția instanței de fond este temeinică și legală.
împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare petentul, arătând că la momentul judecării cauzei a solicitat un termen pentru lipsă de apărare ,însă instanța de recurs nu a făcut vorbire de cererea sa, încălcându-i dreptul la apărare.
Curtea reține că pentru a fi admisibilă în principiu o contestație în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv: contestația să fie făcută în termenul prevăzut de lege; motivul invocat să fie dintre cele prev. de art. 386 C. proc. pen.; în susținerea contestației să fie depuse ori să se invoce dovezi care sunt la dosar.
De asemenea, ținând seama de faptul că art. 390 C. proc. pen. reglementează posibilitatea ca, până la soluționarea contestației în anulare, instanța să suspende executarea hotărârii a cărei anulare se cere, rezultă implicit că hotărârea care poate fi atacată cu contestație în anulare trebuie să fie susceptibilă de executare.
Or, examinând contestația în anulare formulată de petiționară, Curtea constată pe de o parte că hotărârea supusă contestației nu este una susceptibilă de a fi pusă în executare, iar pe de altă parte că motivele invocate de către petenta nu se încadrează între cele expres și limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen., astfel încât contestația este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea C.G. împotriva deciziei penale nr. 757 din 4 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosar nr. 730/46/2008.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2010.