Inadmissibility of constitutional referral where jurisdictional regularity was previously settled by final judgment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal’s decision to reject the defense counsel’s request to refer a constitutional unconstitutionality exception to the Constitutional Court as inadmissible. The dispute concerned a criminal case for disturbance of possession, where the defense attempted to challenge the regularity of the court's jurisdiction (whether the case was initiated by prior complaint or indictment) by invoking specific provisions of Law No. 356/2006. The decisive legal basis was that the jurisdictional issue had already been resolved by a prior final High Court decision, acquiring res judicata authority, and the contested statutory provisions had previously been examined and struck down by the Constitutional Court; therefore, the lower court correctly applied Article 29(1) and (6) of Law No. 47/1992 to deem the referral inadmissible, and the appellant was ordered to pay 100 lei in judicial costs to the state.
Legislator headnote
AI generatedart. 220 C. pen, art. 10 lit. d) C. proc. pen, art. 220 alin. (2) C. pen, art. 13 C. pen, art. 24 din Constituția, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissibility of constitutional referral where jurisdictional regularity was previously settled by final judgment: - dispozițiile art. lll alin. (3) teza I și alin. (2) din Legea nr. 356/2006 au fost deja examinate de Curtea Constituțională (fiind admisă excepția de neconstitutionalitate), dispozițiile alin. (3) teza a ll-a neavând legătură cu soluționarea cauzei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe rolul Curții de Apel București, secția l-a penală, s-a aflat în curs de soluționare cauza penală privind pe inculpații R.V., B.M., S.A. și (S.) A.C.L., cauză având ca obiect infracțiunea de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 C. pen.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din 24 noiembrie 2008, pronunțarea sentinței fiind amânată pentru data de 26 noiembrie 2008.
Prin sentința penală nr. 310 din 26 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția l-a penală, a dispus - în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. - achitarea inculpaților pentru infracțiunea de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.
Prin încheierea din 24 noiembrie 2008, aceeași instanță - printre altele - a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de trimitere a cauzei la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. lll alin. (3) din Legea nr. 356/2006, cerere formulată de apărătorul ales al inculpatului B.M.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
- în realitate, apărătorul a susținut neregularitatea sesizării instanței invocând un act normativ adoptat ulterior sesizării instanței, în cauză fiind deja pronunțată o decizie a Înaltei Curți;
- dispozițiile art. lll alin. (3) teza I și alin. (2) din Legea nr. 356/2006 au fost deja examinate de Curtea Constituțională (fiind admisă excepția de neconstitutionalitate), dispozițiile alin. (3) teza a ll-a neavând legătură cu soluționarea cauzei.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat prezentul recurs.
Recursul nu este fondat.
Examinând din oficiu încheierea atacată, potrivit art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este legală.
Motivarea ridicării excepției de neconstitutionalitate este sumară (motivată prin aceea că a fost pronunțată decizia penală nr. 1749 din 20 mai 2008 a Înaltei Curți, prin care s-a constatat regularitatea actului de sesizare, și prin trimitere la dispozițiile art. 16, art. 21 și art. 24 din Constituția României - pag. 4 a încheierii).
Așa cum corect a reținut prima instanță, în cauză a fost pusă în discuție nu o excepție de neconstitutionalitate, ci o excepție procesual-penală cu privire la modul de sesizare a instanței (plângere prealabilă sau rechizitoriu).
Aspectul de drept referitor la sesizarea instanței a fost soluționat, anterior, prin decizia penală nr. 1749 din 20 mai 2008 a Înaltei Curți, decizie pronunțată în prezenta cauză, această chestiune de drept intrând sub autoritatea lucrului definitiv judecat.
De asemenea, prin decizia nr. 610 din 20 iunie 2006 Curtea Constituțională s-a pronunțat, prin admiterea excepției, cu privire la art. lll, alin. (2) și alin. (3) teza I din Legea nr. 356/2006.
În raport cu cele menționate, prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992, modificată și completată, dispunând respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Față de cele reținute, conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva încheierii din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a I a penală în dosarul nr. 6562/2/2007.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 19 decembrie 2008.