Criminal liability of judges for judicial acts: lack of evidence for abuse in service, illegal arrest, and malicious prosecution

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 65/P din 19 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 733/35/2007, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată potrivit art. 278 C. proc. pen. de petiționarul T.C. împotriva Rezoluției nr. 248/P/2006 din 21 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, pe care le-a menținut, obligând petentul la 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la câte 1000 lei cheltuieli judiciare către fiecare intimat.

Curtea de Apel a reținut netemeinicia plângerii petententului, considerând că intimații R.G., M.E. și M.L., judecători la Tribunalul Satu Mare nu au comis infracțiunile de: abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., arestare nelegală și cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 și represiune nedreaptă prevăzută de art. 268 C. pen.

Din actele premergătoare nu a rezultat că magistrații ar fi săvârșit vreo infracțiune în legătură cu îndeplinirea activității de jurisdicție, ori că și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu.

Totodată, s-a argumentat că partea nemulțumită are posibilitatea exercitării căilor de atac pentru realizarea controlului legalității unei hotărâri judecătorești, plângerea penală nefiind o cale de atac împotriva hotărârilor judecătorești.

Împotriva acestei sentințe, petiționarul T.C. a declarat recurs, susținând, în esență, că a fost prejudiciat prin fapta intimaților, întrucât, aceștia nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu, nu au respectat legea, au menținut arestarea sa ilegală, în final dispunându-se achitarea sa.

Examinând recursul declarat de petent, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este fondat, pentru motivele ce urmează:

Potrivit art. 129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Declanșarea unor plângeri penale împotriva judecătorilor, pentru măsurile dispuse sau într-un proces, nu poate determina trimiterea în judecată penală, în absența unor probe din care să rezulte săvârșirea unor fapte penale.

Or, în speță, nu s-a efectuat nici o probă în acest sens, de către petent, astfel încât, în mod corect, procurorii care au cercetat cauza și instanța de fond care a verificat legalitatea soluției de neîncepere a urmăririi penale nu au reținut comiterea infracțiunilor reclamate.

Prin urmare, constatând că faptele penale reclamate nu au fost comise de intimați, astfel cum, legal, au constatat procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin rezoluțiile împotriva cărora s-a formulat plângere conform art. 278 C. proc. pen., precum și instanța de fond, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei și la plata cheltuielilor judiciare către intimați, în sumă de 2000 lei, apreciate în mod obiectiv, în raport cu activitatea avocațială (prezentarea și susținerea apărării la singurul termen, când cauza s-a și judecat).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul T.C. împotriva sentinței penale nr. 65/P din 19 septembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare către intimații R.G., M.E. și M.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 decembrie 2008.