Forgery prescription appeal dismissed; prescription runs from offense date and lacks investigation interruption tolls.

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele

Prin sentința penală nr. 153 din 28 mai 2008, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.G. împotriva rezoluției nr. 517/ll-2/2008 din 28 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, petiționarul a solicitat efectuarea de cercetări împotriva numiților G.I., C.S., A.L., și a notarilor E.G., S.S. și T.D., pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 289, art. 291 C. pen., susținând că la biroul notarilor publici au fost autentificate două contracte de vânzare-cumpărare, prin care se transmitea dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 2 contracte ce conțineau date false privind suprafața de teren aferentă acestuia, de natură să împiedice normala exercitare a drepturilor petiționarului, proprietar al apartamentului nr. 2 din același imobil. S-a mai susținut că aceste contracte au fost folosite de numita C.S. în mai multe litigii aflate pe rolul instanțelor din București.

Prin ordonanța din 13 martie 2008, dată în dosarul nr. 1975/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimații G.I., C.S., A.L. pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen. și a notarului public E.G. pentru infracțiunea prevăzută de art.289 C. pen., iar, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarii publici S.S. și T.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen.

Prin aceeași ordonanță, s-a dispus, în baza art. 38 raportat la art. 34 lit. d), art. 42 alin. (1) raportat la art. 45 alin. (1), art. 25 alin. (1) și art. 30 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., disjungerea cauzei cu privire la comiterea de către numita C.S. a infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen. și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București.

S-a reținut, în esență, că cele două contracte au fost autentificate în anul 1998 și 2002, de către notarul public E.G., date în raport de care s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. Referitor la notarii publici S.S. și T.D., s-a reținut că aceștia nu au avut nicio contribuție la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare reclamate, ei fiind doar asociați ai notarului public E.G.

Prin rezoluția din 28 martie 2008, dată în dosarul nr. 517/11-2/2008 a procurorului general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Prin plângerea depusă la instanță, petiționarul a criticat ambele rezoluții.

Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului, reținându-se, în esență, că ordonanța de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, pentru următoarele considerente:

S-a dispus în mod corect neînceperea urmăriri penale față de intimați, față de împrejurarea că în cauză s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.

Susținerile petiționarului, cu privire la termenul depunerii plângerii penale nu sunt întemeiate și nu prezintă relevanță juridică, întrucât calculul termenului prescripției răspunderii penale se face de la data săvârșirii faptei, iar nu de la data depunerii plângerii.

Cu privire la notarii publici S.S. și T.D., s-a reținut că nu au avut nicio contribuție la comiterea faptelor reclamate de petiționar, aceștia fiind doar asociați ai notarului public E.G.

Totodată, față de împrejurarea că intimata C.S. a folosit cele două contracte drept probă în fața unei instanțe civile, în cursul anului 2005, s-a dispus corect disjungerea cauzei și declinarea competenței la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București, pentru a efectua cercetări sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen.

Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul, pe care l-a motivate la filele 12-16 din dosar.

Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței este nefondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționar, ca nefondată.

Într-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate în cauză, nu sunt indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor reclamate în sarcina intimaților.

Susținerile recurentului petiționar - că termenul de prescripție a fost întrerupt prin cele două declarații existente la filele 29-31 din dosarul nr. 1975/P/2007 și prin rezoluția procurorului A.D. (filele 11-12 același dosar) - sunt greșite și, deci, neîntemeiate. Sub acest aspect, art. 123 C. pen. prevede că întreruperea cursului prescripției intervine prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal.

Or, cele două declarații și rezoluția procurorului A.D., la care se referă recurentul petiționar nu puteau constitui motive de întrerupere a cursului prescripției, pentru că atât cele două declarații, cât și rezoluția au fost efectuate în cursul actelor premergătoare și nu într-o cauză în care era începută și în care se desfășura urmărirea penală.

Așa fiind, sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar B.G. împotriva sentinței penale nr. 153 din 28 mai 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 decembrie 2008.