Human trafficking via fraudulent recruitment for labor exploitation: qualification under standard vs. aggravated provisions and sentencing proportionality for continued offenses
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, Criminal Section, partially admitted the Public Prosecutor's appeal and dismissed the defendant's appeal, partially quashing the Court of Appeal decision solely regarding the quantum of the sentence and its mode of execution, while reinstating the first-instance penalty of 10 years' imprisonment for the crime of human trafficking in a continued form, pursuant to Article 12(1) of Law No. 678/2001 and Article 41(2) of the Penal Code, rejecting the appeal court's substitution of the legal qualification to a less serious form and its suspension of execution. The case involved the indictment of a defendant who, between March and May 2003, recruited approximately 270 victims through fraud, promising them lucrative employment in South Korea with legal contracts and good living conditions, while actually exploiting them in sweatshop-like conditions, confiscating their passports, and siphoning their wages in collusion with a co-perpetrator (whose case was severed). The decisive legal issues concerned the correct legal qualification of the trafficking offense, specifically rejecting the application of aggravating circumstances under Article 12(2) due to the lack of proven joint commission by multiple actors in a coordinated manner, and the requirement for proportionality in sentencing, where the Supreme Court determined that the lower court's leniency failed to account for the extensive scope of the criminal activity and the severity of the victims' exploitation, thereby upholding the maximum-end custodial sentence and the complementary penalty of prohibition of certain civil rights for six years, while affirming the civil liability for damages awarded to the victims.
Legislator headnote
AI generatedart. 12 din Legea nr. 678/2001, art. 41 alin. (2) C. pen, art. 71 C. pen, art. 88 C. pen, art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen, art. 10 lit. d) C. proc. pen; Human trafficking via fraudulent recruitment for labor exploitation: qualification under standard vs. aggravated provisions and sentencing proportionality for continued offenses: 678/2001 and Article 41(2) of the Penal Code, rejecting the appeal court's substitution of the legal qualification to a less serious form and its suspension of execution. The case involved the indictment of a defendant who, between March and May 2003, recruited approximately 270 victims through fraud, promising them lucrative employment in South Korea with legal contracts and good living conditions, while actually exploiting them in sweatshop-like conditions, confiscating their passports, and siphoning their wages in collusion with a co-perpetrator (whose case was severed). The decisive legal issues concerned the correct legal qualification of the trafficking offense, specifically rejecting the application of aggravating circumstances under Article 12(2) due to the lack of proven joint commission by multiple actors in a coordinated manner, and the requirement for proportionality in sentencing, where the Supreme Court determined that the lower court's leniency failed to account for the extensive scope of the criminal activity and the severity of the victims' exploitation, thereby upholding the maximum-end custodial sentence and the complementary penalty of prohibition of certain civil rights for six years, while affirming the civil liability for damages awarded to the victims.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict, defining the specific crime of human trafficking and the continued form for which the defendant was sentenced.
Basis for the complementary penalty of prohibition of certain civil rights imposed on the defendant.
Basis for the accessory penalty prohibiting the exercise of certain rights during the period of detention.
Procedural rule applied to impose judicial costs on the defendant for the dismissed appeal.
Full text
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 175 din 15 martie 2006, Tribunalul lași a hotărât următoarele:
A condamnat pe inculpata M.I., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa principală de 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 6 ani.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a scăzut din durata pedepsei principale aplicate prin prezenta hotărâre perioada reținerii și arestării preventive de la 30 mai 2003 până la 27 iunie 2003.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpata M.I. pentru infracțiunea de spălare de bani prevăzută și pedepsită de art. 23 din Legea nr. 656/2002.
În baza dispozițiilor art. 14, art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 998 - 999 C. civ., a soluționat acțiunile în răspundere delictuală, formulate de părțile civile - persoane fizice astfel:
A.F.S.
Obligă inculpata să-i plătească acestuia despăgubiri de 300 Euro și 100 dolari SUA
A.M.
Obligă inculpata si-i plătească acesteia despăgubiri de 500 dolari SUA
M.A.
Constați recuperat integral prejudiciul
A.E.
Constați recuperat integral prejudiciul
A.M.L.
Obligă inculpata si-i plătească acesteia despăgubiri de 100 dolari SUA. Constați recuperat parțial prejudicial (150 dolari SUA)
A.A.
Constați recuperat integral prejudiciul
A.A.I.
Constați recuperat integra) prejudiciul
A.V.
Constați recuperat parțial prejudiciul (400 dolari SUA) și obligă inculpata si-i plătească diferența de 500 dolari SUA.
A.G.O.
Constați recuperat integral prejudiciul
A.L.M.
Constați recuperat integral prejudiciul
1 1
A.P.
Constată recuperat integrai prejudiciul.
A.I.
Obligă inculpata si-i plătească acestuia despăgubiri de 300 dolari SUA
A.C.
Obligă inculpata si-i plătească acesteia despăgubiri de 300 dolari SUA
A.E.
Obligă inculpata si-i plătească acesteia despăgubiri de 1.000 dolari SUA.
A.V.
Ia act că nu a solicitat despăgubiri civile.
A.F.G.
Ia act că nu a solicitat despăgubiri civile.
A.J.
Obligă inculpata si-i plătească acesteia despăgubiri de 280 dolari SUA
A.C.C.
Constată recuperat parțial prejudiciul (150 dolari SUA) și obligă inculpata si-i plătească diferența de 130 dolari SUA.
A.C.N.
Constată recuperat integral prejudiciul.
A.M.A.
Constată recuperat integral prejudiciul.
A.G.
Constată recuperat parțial prejudiciul (300 dolari SUA) și obligă inculpata si-i plătească diferența de 300 dolari SUA.
A.I.A.
Obligă inculpata să-i plătească acesteia despăgubiri de 400 dolari SUA.
A.V.
Constată recuperat parțial prejudiciul (300 dolari SUA) și obligă inculpata să-i plătească diferența de 200 dolari SUA.
A.T.
Constată recuperat integral prejudiciul
A.C.D.
Constată recuperat integral prejudiciul
A.I.
Constată recuperat parțial prejudiciul (250 dolari SUA) și obligă inculpata să-i plătească diferența de 250 dolari SUA. Respinge cererea privind dobânda de 3.000.000 lei
A.C.
Constată recuperat integral prejudiciul.
A.G.
Constată recuperat integral prejudiciul
A.M.A.N.
Obligă inculpata si-i plătească acestuia despăgubiri de 500 dolari SUA
A.I.
Constată recuperat integral prejudiciul
A.M.D.
Constată recuperat integral prejudiciul
G.A.
Constată recuperat integral prejudiciul
A.V.J.D.
Obligă inculpata să-i plătească acestuia despăgubiri de 700 dolari SUA și 280.000 lei
B.C.
Ia act că nu solicită despăgubiri civile
B.G.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA
IDEM
B.C.T.
Obligă inculpata să-i plătească moștenitorului acestei părți civile despăgubiri de 800 dolari SUA
C.B.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA
IDEM
B.V.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA.
B.D.
Constată recuperat parțial prejudiciul (400 dolari SUA) și obligă inculpata si-i plătească diferența de 400 dolari SUA.
B.B.S.
Constată recuperat parțial prejudiciul (300 dolari SUA ) și obligă inculpata să-i plătească diferența de 200 dolari SUA.
B.V.I.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 200 dolari SUA.
B.C.V.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 600 Euro
B.E.
Constată recuperat parțial prejudiciul (500 dolari SUA) și Obligă inculpata să-i plătească diferența de 400 dolari SUA.
B.V.
Constați recuperat integral prejudiciul
B.I.
Constați recuperat integral prejudiciul
B.C.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA.
B.D.
Constați recuperat integral prejudiciul.
B.S.D.
Constați prejudiciul recuperat integral. Respinge cererea cu privire la 100 dolari SUA
reprezentând dobândi și diferență la dobândi.
B.I.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA.
B.C.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA
B.A.C.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 200 dolari SUA
B.G.
Ia act că nu se constituie parte civili.
B.D.
Constați recuperat integral prejudiciul.
D.B.
Constați recuperat integral prejudiciul.
B.I.
Constați recuperat integral prejudiciu
B.I.E.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA.
B.G.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 Euro și 300.000 lei.
C.D.
Constați recuperat integral prejudiciul
C.S.C.
Constați recuperat integral prejudiciul
C.M.I.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 600 dolari SUA.
C.C.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA
C.I.
Constați recuperat parțial prejudiciul (400 dolari SUA ) și obligă inculpata să-i plătească diferența de prejudiciu de 500 dolari SUA.
IDEM
C.A.C.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA
C.G.D.
Constați recuperat integral prejudiciul
C.L.
Ia act că nu s-a constituit parte civili
C.P.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 550 dolari SUA.
C.C.
Constați recuperat integral prejudiciul
C.M.G.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 700 dolari SUA
C.M.C.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 880 dolari SUA
C.F.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA
C.M.
la act că nu s-a constituit parte civili
C.N.
Constați recuperat integral prejudiciul
C.S.
Constați recuperat integral prejudiciul
C.C.C.
Constați recuperat parțial prejudiciul (500 dolari SUA) și obligă inculpata să-i plătească diferența de 80 dolari SUA.
C.F.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 300 dolari SUA și 150 Euro
C.P.
Constați recuperat parțial prejudiciul (300 dolari SUA) și obligă inculpata să-i plătească diferența de 200 dolari SUA.
C.V.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA
C.C.
Constată recuperat parțial prejudiciul (300 dolari SUA) și obligă inculpata să-i plătească diferența de 450 dolari SUA.
C.R.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 1.200.000 lei ROL
C.C.
Constitui recuperai parțial prejudiciul (200 dolari SUA) și obligă inculpata să-i plătească diferența de400 dolari SUA.
C.D.
Constitui recuperat parțial prejudiciul (300 dolari SUA) și obligă inculpata să-i plătească diferența de 200 dolari SUA.
C.S.L.
Constată recuperat parțial prejudiciul (200 dolari SUA) și obligă inculpata să-i plătească diferența de 200 dolari SUA
C.M.I.
Constată recuperat integral prejudiciul.
C.M.C.
Constată recuperat parțial prejudiciul și obligă inculpata să-i plătească diferența de 500 dolari SUA
C.T.
Obligă să-i plătească despăgubiri de 1.550 dolari SUA.
C.M.
Constată recuperat integral prejudiciul.
C.C.
Constată recuperat integral prejudiciul
C.A.M.
Constată recuperat parțial prejudiciul (500 dolari SUA) și obligă inculpata să-i plătească diferența de 500 dolari SUA.
C.F.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA.
C.E.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA
CI.
Constată recuperat integral prejudiciul
C.L.P.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA
C.M.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA
C.V.C.
Constată recuperat parțial prejudiciul (200 dolari SUA) și obligă inculpata să-i plătească diferența de 300 dolari SUA
C.G.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri 500 dolari SUA
C.C.
Constată recuperat parțial prejudiciul (400 dolari SUA) și obligă inculpata să-i plătească diferența de 400 dolari SUA
C.P.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA
C.S.
Constată recuperat integral prejudiciul
C.V.D.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 119 dolari SUA
C.I.R.
Constată recuperat parțial prejudiciul (300 dolari SUA) și obligă inculpata să-i plătească diferența de 200 dolari SUA
C.V.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 300 dolari SUA
C.C.
Constați recuperat integral prejudiciul
C.L.
Constați recuperat integral prejudiciul
C.P.C.
Obligă inculpata si-i plătească despăgubiri de 458 dolari SUA
C.C.C
Constată recuperat integral prejudiciul
D.I.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 800 dolari SUA
D.C.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA
D.R.C.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA
D.G.
Constați recuperat integrai prejudiciul
D.M.
Ia act că nu s-a constituit parte civili
D.E.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA
D.D.C.
Constați recuperat integral prejudiciul
D.G.
Constați recuperat integral prejudiciul
D.C.
Constați recuperat integral prejudiciul
D.M.
Constați recuperat parțial prejudiciul (150 dolari SUA) și Obligă inculpata să-i plătească diferența de 100 dolari SUA
D.O.G.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 550 dolari SUA
D.E.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 450 dolari SUA
D.A.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 450 dolari SUA
D.G.A.
Constați recuperat parțial prejudiciul (250 dolari SUA) și Obligă inculpata să-i plătească diferența de 250 dolari SUA
D.G.S.
Constați recuperat integral prejudiciul
D.I.
Constați recuperat parțial prejudiciul (500 dolari SUA) și Obligă inculpata să-i plătească diferența de 500 dolari SUA
IDEM
D.E.
Constați recuperat parțial prejudiciul (500 dolari SUA) și Obligă inculpata să-i plătească diferența de 500 dolari SUA
E.C.
Constați recuperat integral prejudiciul
E.G.C.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA
F.V.L.
Constați recuperat integral prejudiciul
F.I.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA
F.V.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA
F.F.
Constați recuperat integral prejudiciul
F.D.D.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 2.675 dolari SUA
F.V.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 1.620 dolari SUA
G.D.
Constați recuperat parțial prejudiciul de 200 dolari SUA. Ia act că a renunțat la diferența de prejudiciu de 300 dolari SUA.
G.T.V.
Constați recuperat integral prejudiciul
G.F.
Constați recuperat integral prejudiciul
G.C.T.
Constați recuperat integral prejudiciul
G.C.N.
Constați recuperat integral prejudiciul
G.M.
Constați recuperat integral prejudiciul
G.A.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 600 dolari SUA
G.C.
Ia act ci nu s-a constituit parte civili
G.P.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA
H.D.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA
I.V.
Constați recuperat parțial prejudiciul (200 dolari SUA) și Obligă inculpata să-i plătească diferența de 300 dolari SUA
I.N.
Constați recuperat integral prejudiciul
H.G.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 700 dolari SUA
H.R.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA
H.I.
Ia act ci a renunțat la pretențiile civile
H.C.
Constați recuperat parțial prejudiciul (600 dolari SUA) și Obligă inculpata să-i plătească diferența de 100 dolari SUA
H.C.N.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA
I.I.C.
Constați recuperat parțial prejudiciul (500 dolari SUA). Ia act ci a renunțat la diferența de
prejudiciu.
I.E.M.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA
I.F.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 600 dolari SUA
I.R.
Constați recuperat parțial prejudiciul (400 dolari SUA) și Obligă inculpata să-i plătească diferența de 400 dolari SUA
I.I.G.
Constați recuperat parțial prejudiciul (100 dolari SUA) și Obligă inculpata să-i plătească diferența de 400 dolari SUA
L.M.I.
Constați recuperat parțial prejudiciul (350 dolari SUA) și Obligă inculpata să-i plătească diferența de 350 dolari SUA
L.M.
Constați recuperat parțial prejudiciul (250 dolari SUA) și Obligă inculpata să-i plătească diferența de 500 dolari SUA
IDEM
L.M.G.
Constați recuperat integral prejudiciul
L.M.
Constați recuperat integral prejudiciul
M.E.E.
Constați recuperat integrai prejudiciul
M.C.
Constați recuperat parțial prejudiciul (400 dolari SUA) și Obligă inculpata să-i plătească diferența de 100 dolari SUA
M.N.
Constați recuperat parțial prejudiciul (300 dolari SUA) și Obligă inculpata să-i plătească diferența de 200 dolari SUA
M.G.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 2.850 dolari SUA
M.M.
Constați recuperat integral prejudiciul
IDEM
M.C.M.
Constați recuperat integrai prejudiciul
M.A.
Constați recuperat integral prejudiciul
M.N.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 300 dolari SUA
M.I.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA și 260.000 lei ROL
M.C.
Constată recuperat integral prejudiciul
M.C.G.
Constată recuperat parțial prejudiciul (200 dolari SUA) și obligă inculpata să-i plătească diferența de 500 dolari SUA
M.C.
Ia act că nu s-a constituit parte civilă
M.A.M.
Constată recuperat integral prejudiciul
M.M.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA
171.
MM.R.
Ia act că nu s-a constituit parte civilă
M.C.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA
M.C.
Ia act că nu s-a constituit parte civilă
M.D.E.
Constată recuperat parțial prejudiciul (100 dolari SUA) și obligă inculpata să-i plătească diferența de 800 dolari SUA
M.C.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA
M.M.
Ia act că nu s-a constituit parte civilă. Are calitate de martor.
M.V.
Constată recuperat integral prejudiciul
M.V.L.
Constată recuperat integral prejudiciul
M.N.
Constată recuperat parțial prejudiciul (300 dolari SUA) și obligă inculpata să-i plătească diferența de 250 dolari SUA
180.
M.D.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA
M.N.
Constată recuperat parțial prejudiciul (300 dolari SUA) și obligă inculpata să-i plătească diferența de 600 dolari SUA
N.I.
Constată recuperat integral prejudiciul
IDEM
N.M.
Obliga inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA
N.S.
Constata recuperat parțial prejudiciul (300 dolari SUA) și obligă inculpata să-i plătească diferența de 100 dolari SUA
N.A.
Constată recuperat parțial prejudiciul (250 dolari SUA) și obligă inculpata să-i plătească diferența de 250 dolari SUA
N.G.A.
Constată recuperat integral prejudiciul
N.M.
inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA
N.D.A.
Constată recuperat integral prejudiciul
N.D.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 6.500.000 lei ROL
N.M.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA
O.M.
In act că nu are calitatea de parte civilă, fiind martor
O.V.C.
Constată recuperat integral prejudiciul
P.V.
la act că nu are calitate de parte civilă, fiind martor.
P.M.
Constată recuperat integral prejudiciul
P.R.C.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 400 Euro
P.C.
Constați recuperat parțial prejudiciul (500 dolari SUA) și Obligă inculpata să-i plătească diferența
de 400 dolari SUA
P.E.
la act că nu are calitate de parte civili, fiind martor
P.V.
la act ci a renunțat la pretențiile civile.
P.N.L.
Constați recuperat integral prejudiciul
P.M.
Constați recuperat integral prejudiciul
P.A.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 1.550 dolari SUA
IDEM
P.G.
Constați recuperat integral prejudiciul
P.M.
Constați recuperat integral prejudiciul
P.A.
Constați recuperat integral prejudiciul
P.G.M.
Constați recuperat integral prejudiciul
P.A.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 250 Euro
P.R.A.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 200 dolari SUA
P.E.
Constați recuperat integral prejudiciul
P.G.
Constați recuperat integral prejudiciul
R.S.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA
R.C.
Ia act ci nu s-a constituit parte civili.
R.V.
Constați recuperat integral prejudiciul
R.C.
Constați recuperat integral prejudiciul
R.A.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 1.000 dolari SUA
R.O.C.
Constați recuperat parțial prejudiciul (500 dolari SUA) și ia act ci a renunțat la diferența de
500.000 lei ROL ca și prejudiciu
R.C.
Constați recuperat parțial prejudiciul (300 dolari SUA) și Obligă inculpata să-i plătească diferența de 200 dolari SUA
R.F.
Constați recuperat parțial prejudiciul (600 dolari SUA) și Obligă inculpata să-i plătească diferența de 400 dolari SUA și 600 Euro
R.F.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA
R.C.D.
Ia act ci nu soliciți despăgubiri
R.N.
Constați recuperat parțial prejudiciul (300 dolari SUA) și Obligă inculpata să-i plătească diferența de 200 dolari SUA
R.O.
Constați recuperat integral prejudiciul
R.T.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA
K.V.
Constați recuperat integrai prejudiciul
S.C.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 1.312 dolari SUA
S.E.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA și 270.000 lei ROL.
S.P.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA
S.V.T.
Constați recuperat integral prejudiciul
S.C.
Constați recuperat integral prejudiciul
S.I.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 300 dolari SUA
S.C.N.
Constați recuperat integral prejudiciul
S.N.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA
232"
S.A.
Ia act ci nu soliciți despăgubiri civile
V.V.
Constați recuperat parțial prejudiciul (200 dolari SUA) și Obligă inculpata să-i plătească diferența de 200 dolari SUA
S.I.
Constați recuperat parțial prejudiciul (150 dolari SUA) și Obligă inculpata să-i plătească diferența de 100 dolari SUA și 270.000 lei ROL
S.D.
Constați recuperat parțial prejudiciul (100 dolari SUA) și Obligă inculpata să-i plătească diferența
de 800 dolari SUA
S.M.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA
S.P.
Constați recuperat parțial prejudiciul (300 dolari SUA) și Obligă inculpata să-i plătească diferența de 200 dolari SUA
S.G.
Constați recuperat integral prejudiciul
S.S.S.F.
Ia act ci nu a solicitat despăgubiri civile
S.D.
Constați recuperat integrai prejudiciul
S.S.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA
S.T.E.
Constați recuperat integral prejudiciul
S.E.
Constați recuperat parțial prejudiciul (200 dolari SUA) și Obligă inculpata si-i plitească diferența de 200 dolari SUA
S.M.
Constați recuperat integral prejudiciul
S.L.
Constați recuperat parțial prejudiciul (200 dolari SUA) și Obligă inculpata să-i plătească diferența de 100 dolari SUA
S.M.
Constați recuperat integral prejudiciul
S.D.
Constați recuperat integral prejudiciul
S.A.
Constați ci nu are calitate de parte civili fiind martor
S.V.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 400 dolari SUA
R.C.R.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA
I.S.
Constați recuperat parțial prejudiciul (500 dolari SUA) și, ia act ci a renunțat la diferența de
prejudiciu de 270.000 lei ROL
F.G.
Constați recuperat parțial prejudiciul (500 dolari SUA) și Obligă inculpata să-i plătească diferența de 500 dolari SUA
T.D.
Constați recuperat parțial prejudiciul (400 dolari SUA) și Obligă inculpata să-i plătească diferența de 300 dolari SUA
T.G.
Constată recuperat integral prejudiciul
T.C.
Constați recuperat parțial prejudiciul (150 dolari SUA) și obligă inculpata să-i plătească diferența de 100 dolari SUA
T.I.
Constați recuperat integral prejudiciul
T.V.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 550 dolari SUA
T.A.
Constată recuperat integral prejudiciul
U.I.
Constată recuperat parțial prejudiciul și obligă inculpata să-i plătească diferența de 250 dolari SUA
U.V.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA
U.G.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 600 dolari SUA
V.P.
Constată recuperat integral prejudiciul
V.A.
Constată recuperat parțial prejudiciul (300 dolari SUA) și obligă inculpata si-i plătească diferența de 700 dolari SUA
V.D.
Constată recuperat integral prejudiciul
V.L.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA
V.I.
Ia act că nu solicită despăgubiri
V.M.
Ia act că nu solicită despăgubiri
V.A.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA
Z.R.
Constată recuperat parțial prejudiciul (300 dolari SUA) și Obligă inculpata si-i plătească diferența de 200 dolari SUA
A.A.
Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 1.550 dolari SUA
Totodată Tribunalul lași a stabilit că sumele în Euro sau dolari SUA acordate de către instanță, conform tabelului de mai sus, cu titlul de despăgubiri civile, vor fi plătite în lei, la cursul oficial din ziua plății efective.
Prin aceeași sentință s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă SC T.T. SRL cu sediul în lași, punct de lucru în lași.
În baza dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 lit. d) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpata M.I. a următoarelor sume de bani:
- 3.960.000 lei ROL; echivalentul în lei, la cursul oficial din ziua executării măsurii de siguranță a confiscării a 1.000 dolari SUA și 1.000 Euro.
S-au menținut măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale (ordonanța din 03 iunie 2006 dată în dosarul nr. 135/P/2003 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași) și în cursul judecății (încheierea din 6 iulie 2004).
În baza art. 193 C. proc. pen. a obligat inculpata la plata următoarelor cheltuieli judiciare către părțile civile (onorarii avocat): A.M. -1.000.000 lei ROL; A.E. -1.000.000 lei ROL; B.C. -1.000.000 lei ROL; B.I.- 1.000.000 lei ROL; C.A.C. - 1.000.000 lei ROL; C.P. - 500.000 lei ROL; C.E. - 1.000.000 lei ROL; M.C. - 4.000.000 lei ROL; N.M. - 700.000 lei ROL; R.T. -1.000.000 lei ROL; S.M. - 700.000 lei ROL; M.I.E. - 1.000.000 lei ROL; C.V. -1.000.000 lei ROL; N.M.- 1.000.000 lei ROL; C.P. -1.000.000 lei ROL; L.M. - 1.000.000 lei ROL; B.G. -1.000.000 lei ROL; T.C. - 500.000 lei ROL.
Prin aceeași hotărâre prima instanță a luat act că partea civilă SC T.T. SRL nu a solicitat cheltuieli judiciare.
În baza dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a dispus obligarea inculpatei să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 30.000.000 lei ROL.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că inculpata M.I. originară fiind din Republica Moldova, a obținut cetățenia română în anul 1998 și că nu a avut nici o ocupație pe teritoriul României și nici o sursă legală de venit. În luna septembrie 2002, fiica inculpatei, numita M.N., a plecat în Coreea de Sud în orașul Seul, unde a intrat în legătură cu doi cetățeni din Uzbekistan, cu poreclele "N." și "O.", care se ocupau cu plasarea de forței de muncă, la negru, pe teritoriul coreean.
S-a reținut că numita M.N., împreună cu cei doi, luau legătura cu patronii unor fabrici sau ateliere, situate în apropierea orașului Seul, duceau muncitorii la fabricile respective, unde aceștia erau obligați să muncească 15-17 ore pe zi, în condiții insalubre, iar sumele care li se cuveneau pentru munca prestată erau luate de către fiica inculpatei și de cei doi cetățeni de origine rusă.
Văzând că se câștigă sume mari de bani prin exploatarea și obligarea la muncă forțată, M.N. i-a propus mamei ei, inculpata M.I., să facă o „afacere" foarte profitabilă. S-a relevat că, astfel, inculpata urma să racoleze de pe teritoriul României persoane care doreau să plece la muncă în străinătate, să le prezinte condiții de lucru și de salarizare ademenitoare, să le trimită în Coreea de Sud, unde urmau să fie preluate de către fiica sa și de către cei doi cetățeni de origine rusă. Potențialele victime, odată ajunse în Coreea de Sud, urmau să fie exploatate de către patronii care erau în legătură cu traficanții.
S-a reținut că inculpata M.I. s-a hotărât să demareze „afacerea", întrucât a realizat că din această activitate infracțională urma să se câștige sume importante de bani,
Unele dintre victimele care i-au dat bani inculpatei au fost trimise în Coreea de Sud prin intermediul agențiilor de voiaj T.T. SRL, M.T. și D.T. din lași.
S-a relevat că imediat ce victimele ajungeau în Coreea de Sud, erau luate de pe aeroport sau dirijate spre locuința lui M.N., unde li se luau pașapoartele, apoi erau duse în fabrici și ateliere, unde lucrau în condiții insalubre 13-17 ore pe zi. De la început, în Coreea de Sud victimele aflau că din salariu vor trebui să plătească comisioane de cca. 1000-1500 dolari pentru locul de muncă, iar ulterior li se spunea că pentru restituirea pașaportului trebuie să plătească câte 500 de dolari.
Prima instanță a constatat că, inițial, inculpata M.I. i-a trimis în Coreea de Sud pe H.D., C.Z. și C.A., persoane de la care împrumutase sume de bani la plecarea fiicei sale în străinătate, iar ulterior, după plecarea în Coreea de Sud a celor 3 cetățeni români, inculpata a început să racoleze numeroase persoane care veneau la locuința sa situată pe B-dul și care auziseră că inculpata recrutează forță de muncă pentru Coreea. în discuțiile pe care le purta cu potențialele victime, inculpata le relata acestora că fiica ei era căsătorită în Seul cu un cetățean coreean al cărui tată era patronul unei fabrici de mobilă sau că fiica ei, căsătorită fiind cu un cetățean coreean, deținea un mare complex comercial, susținând că odată ajunse în Coreea părțile vătămate vor fi angajate cu contract de muncă, vor lucra câte 8 ore pe zi, vor fi cazate în cămine în care mai locuiau români, vor avea asigurate 3 mese pe zi, vor avea viză și documente legale de muncă, vor fi plătite cu sume cuprinse între 1000-1200 dolari SUA/lună. De asemenea inculpata Ie-a explicat părților vătămate că pentru toate „serviciile" făcute, nu percepea niciun comision, eventualele comisioane urmând a fi luate după ce se vor angaja.
S-a constatat că în luna martie 2003, partea vătămată A.A. a aflat de la soția sa că inculpata M.I. trimitea muncitori în Coreea de Sud, în condiții foarte avantajoase și deplasându-se la domiciliul inculpatei, și-a manifestat interesul să plece la muncă în străinătate.
S-a mai reținut că inculpata M.I. i-a spus părții vătămate că îl poate ajuta să obțină un contract de muncă la o fabrică de textile sau de materiale plastice în Seul și că acolo i se vor asigura documentele legale, i se va întocmi un contract de muncă, va avea cazarea și 3 mese pe zi gratuite, va lucra 8 ore pe zi, va fi cazat la un cămin și va primi minimum 900 dolari/lună. Totodată, partea vătămată, la solicitarea inculpatei, i-a achitat suma de 865 dolari reprezentând c/val. biletului de avion și 500 dolari reprezentând comisionul perceput pentru găsirea locului de muncă și încheierea documentelor legale aferente în Coreea de Sud, iar în data de 15 martie 2003, împreună cu părțile vătămate P.A., I.M. și B.V., au plecat în Coreea de Sud, la Seul.
S-a mai menționat faptul că partea vătămată P.A. a fost racolată de inculpată prin aceeași modalitate descrisă mai sus, acestuia spunându-i-se că va lucra într-o fabrică de textile, cu contract de muncă, că va avea cazarea și masa asigurate, va fi cazat într-un cămin, va fi plătit cu minimum 900-1000 dolari/lună. Părții vătămate P.A. i s-a spus că în Coreea de Sud, fiica inculpatei va lua comisionul aferent după ce va fi angajat; acesta plătindu-i inculpatei suma de 1550 dolari SUA.
După ce au ajuns în Seul, părțile vătămate A.A., P.A. împreună cu numiții I.M. și B.V. au fost așteptați pe aeroport de M.N. (fiica inculpatei M.I.) care era însoțită de cei 2 cetățeni din Uzbekistan. S-a reținut că părțile vătămate au fost luate cu o mașină și după cca. 2 ore și jumătate, au fost duse într-o localitate mică unde locuia M.N. Imediat după ce au ajuns în Seul, M.N. Ie-a luat pașapoartele părților vătămate, spunându-le că documentele îi sunt necesare pentru a perfecta actele în vederea angajării cu contract de muncă.
S-a mai relevat că părțile vătămate P.A. și A.A. au rămas la locuința numitei M.N. o perioadă scurtă de timp, apoi au fost urcați într-o mașină de către cei 2 cetățeni de origine rusă, iar numiții I.M. și B.V. au rămas la locuința lui M.N.
S-a constatat că cei doi ruși le-au dus pe părțile vătămate la un atelier de tâmplărie, au discutat cu patronul coreean și apoi și au plecat cu mașina la un atelier de textile unde mai lucrau 3 ieșeni care fuseseră racolați tot de inculpata M.I.
S-a reținut că cei 3 ieșeni , rămași neidentificați, le-au spus părților vătămate că și lor le-au fost luate pașapoartele, iar în momentul în care au refuzat să plătească comisionul, au fost bătuți cu bâtele de baseball de către cetățeni de origine rusă. De asemenea, le-au spus părților vătămate că de cca 3 săptămâni lucrau câte 13 ore pe zi, nu aveau ce mânca și nu primiseră nici un ban. în noaptea respectivă părțile vătămate A. și P. au dormit împreuna cu cei 3 ieșeni, iar a doua zi dimineață a sosit M.N. și cei 2 cetățeni de origine rusă cu o mașină condusă de un coreean. După mai multe discuții, coreeanul Ie-a luat pe părțile vătămate și Ie-a condus cu mașina la propria fabrică de textile.
S-a reținut de către prima instanță că în fabrica respectivă lucrau coreeni care aveau încheiate contracte de muncă și câștigau cca. 2.000 dolari/lună, filipinezi și cetățeni din Bangladesh, care munceau „la negru" și primeau cca. 400-600 dolari/lună. Părților vătămate P. și A. li s-a asigurat cazarea într-un container din tablă, în care nu exista niciun fel de mobilă, li s-au dat 2 perne și 2 pături, acestea dormind pe jos, iar a doua zi, pe 18 martie 2003, părțile vătămate au fost scoase la muncă.
S-a constatat că programul de lucru era de 13 ore pe zi în tura de noapte (de la orele 19,00 la ora 8,00) și 11 ore în tura de zi (de la ora 8,00-19,00). Părților vătămate li s-a spus că dacă vor să câștige mai mult trebuie să facă ore suplimentare, astfel încât în perioada 18 martie -10 noiembrie 2003 acestea au lucrat câte 18 ore pe zi( părțile vătămate ambalând suluri mari de material textil pe care ulterior le duceau într-un depozit).
S-a reținut că deși inculpata M.I. le promisese părților vătămate că vor fi cazate în cămin și că vor primi gratuit 3 mese pe zi, în fapt, părțile vătămate A. și P. au fost cazate într-un container, au fost hrănite cu orez fiert, gândaci, larve, melci, mâncarea era extrem de picantă, nu aveau apă, exista o singură toaletă situată într-o incintă unde locuiau filipinezii.
Prima instanță a reținut că în luna aprilie părțile vătămate nu au primit niciun ban, spunându-li-se că salariul se păstrează ca garanție, iar în data de 11 mai 2003 partea vătămată A. a primit suma de 475 dolari, însă imediat după ce a primit banii, la fabrică a venit inculpata M.N. însoțită de cei 2 ruși și i-a cerut părții vătămate să îi dea cei 475 de dolari, întrucât îi găsise acel loc de muncă. Partea vătămată a rugat-o să îi lase banii pentru a-și cumpăra ceva de mâncare, obținând astfel, o amânare.
De asemenea, în luna iunie a aceluiași an, partea vătămată A. a primit 700 de dolari pentru cele 18 ore pe zi lucrate, iar inculpata M.N. a sosit la foarte scurt timp și i-a cerut cei 700 de dolari, spunându-i că din mai până în iunie i-a perceput o dobândă de 200 de dolari la cei 500 de dolari, care reprezentau comisionul.
Partea vătămată, de frică, i-a dat banii, a rugat-o să-i restituie și pașaportul său și al părții vătămate P., însă inculpata M.N. Ie-a spus părților vătămate că le va restitui pașapoartele în momentul în care va primi câte 500 de dolari de la fiecare. Părțile vătămate au lucrat până în luna noiembrie, când au reușit să o convingă pe inculpata M.N. să le restituie pașapoartele, dându-i acesteia câte 500 de dolari SUA.
S-a precizat că, în perioada în care au lucrat, părțile vătămate A. și P. au reușit să strângă cca. 1100 dolari, iar în luna noiembrie 2003 acestea s-au deplasat la Seul, și-au achitat biletele de avion cu câte 1.050 dolari SUA și s-au întors în țară, ulterior constituindu-se părți civile în cauză cu suma de câte 1.550 dolari SUA.
în primăvara anului 2003 părțile vătămate F.D. și F.V. au contactat-o pe inculpata M.I., care Ie-a relatat că fiica ei și soțul acesteia dețineau un mare complex comercial în Seul și îi putea ajuta să fie angajați cu contract de muncă și cu viză de lucru în Coreea de Sud, urmând a fi cazați în cămine, cu 3 mese gratuite pe zi și că vor lucra câte 8 ore, câștigând minimum 1000 dolari/lună.
Având în vedere condițiile extrem de avantajoase, părțile vătămate F.V. și F.D. i-au dat inculpatei suma în dolari pretinsă și în data de 8 aprilie 2003 au plecat la Seul împreună cu partea vătămată M.M. și încă 4 ieșeni (racolați de M.I.), care ulterior au fost returnați de pe aeroportul din Seul.
S-a reținut că ajunse în Seul părțile vătămate au sunat la un număr de telefon dat de inculpată, imediat a venit un taxi cu care au ajuns la locuința inculpatei M.N., care Ie-a spus că trebuie să achite suma de 150 de dolari reprezentând c/val călătoriei cu taxiul și câte 500 de dolari pentru a le perfecta actele legale și a le găsi loc de muncă. Cu aceeași ocazie, inculpata M.N. a luat pașapoartele părților vătămate, spunându-le că le va restitui când îi vor achita comisionul.
S-a constatat că la scurt timp, a venit unul din cei 2 cetățeni de origine rusă și, cu o mașină, Ie-a condus pe cele 3 părți vătămate la o fermă de animale unde se afla și un atelier de topit plastic. Părțile vătămate au fost cazate, de asemenea, într-un container de metal, fără nicio mobilă, fără toaletă și fără apă, în condiții mizere.
S-a reținut că părțile vătămate lucrau câte 12 ore pe zi, iar mâncarea constând în orez fiert cu ardei iute și alte mâncăruri picante, era în cantități foarte mici. Părțile vătămate lucrau în atelierul de topit plastic într-un fum negru înecăcios și foarte toxic. După o lună, M.N. Ie-a contactat pe părțile vătămate, Ie-a luat toți banii, respectiv câte 650 dolari de la fiecare și Ie-a restituit pașapoartele. A doua lună, părțile vătămate după ce au primit câte 650 dolari SUA, au sunat-o pe inculpată M.N. și i-au spus că nu mai rezistă din cauza mizeriei în care locuiau și a condițiilor toxice în care lucrau.
S-a mai relevat că inculpata M.N. Ie-a cerut părților vătămate câte 100 de dolari pentru a le găsi un alt loc de muncă , iar acestea i-au achitat câte 100 dolari și au fost duse de M.N. la o fabrică de textile unde au lucrat până în luna septembrie 2003. De asemenea, s-a reținut că părțile vătămate au fost cazate tot într-un container, au suferit de foame, întrucât după ce, la un moment dat, au văzut în oala de borș un cap de câine, nu au mai putut mânca și, din puținii bani, își cumpărau ouă și cartofi (în fabrica de textile părțile vătămate lucrau 11 ore ziua și 13 ore noaptea, astfel încât în luna septembrie, cu ultimii bani s-au hotărât să revină în România).
Prima instanță a reținut că din declarația părții vătămate F.D. a rezultat faptul că și în prezent în Coreea de Sud sunt foarte mulți români racolați de inculpata M.I., care nu pot pleca întrucât pașapoartele le sunt reținute de fiica acesteia. De asemenea, partea vătămată F.D. a declarat că a auzit că mai mulți români fost bătuți de cetățenii ruși, întrucât au refuzat să-i dea bani inculpatei M.N.
S-a constatat că părțile vătămate s-au constituit părți civile cu sumele de 2.675 dolari SUA (F.D.) și 2.445 dolari SUA (F.V.) cel din urmă, în instanță, și-a redus pretențiile la 1620 dolari SUA.
S-a mai reținut că în primăvara anului 2003 partea vătămată M.G. aflând că inculpata M.I. trimitea oameni la muncă în Coreea de Sud, s-a deplasat la locuința acesteia și cu acest prilej, i s-au prezentat aceleași condiții avantajoase de lucru (că va fi cazat în cămin cu 3 mese asigurate pe zi și că va primi minimum 1000 dolari SUA/lună). Inculpata i-a mai relatat părții vătămate că fiica ei era căsătorită în Seul, că îi va rezolva obținerea unui loc de muncă cu contract și viză de lucru, solicitându-i, totodată, suma de 500 dolari. I-a mai spus că restul banilor va trebui remis fiicei sale în Coreea, că biletul de avion este dus-întors și că va putea sta în Coreea un an sau doi, dacă va dori.
S-a mai reținut că în aceeași perioadă inculpata a discutat și cu partea vătămată C.T. căreia i-a expus aceleași condiții de mai sus, încasând de la acesta suma de 500 dolari SUA.
S-a constatat că după ce partea vătămată M.G. i-a dat inculpatei 500 dolari, în data de 9 aprilie 2003, împreună cu alți 6 români, a plecat la Seul, iar 4 români au fost returnați din aeroport, însă părțile vătămate M.G., C.T. și C.C. s-au deplasat cu un taxi la locuința inculpatei M.N. (unde, imediat după sosirea părților vătămate, aceasta împreună cu cei 2 cetățeni de origine rusă Ie-a luat pașapoartele și Ie-a spus că îi datorează câte 1270 dolari SUA reprezentând comisionul pentru obținerea locurilor de muncă și actelor.)
S-a reținut că la locuința inculpatei M.N. a venit un cetățean coreean care Ie-a luat pe părțile vătămate M.C. și Ie-a dus la o fabrică de textile, iar despre C.C., care a rămas la locuința lui M.N., nu s-a mai cunoscut nimic.
Prima instanță a mai reținut că întrucât la fabrica de textile patronul nu avea nevoie de muncitori, un alt coreean Ie-a luat pe cele 2 părți vătămate și Ie-a dus la o altă fabrică de textile, unde acestea au fost cazate într-un container în care se mai afla un cetățean roman, M.P., trimis în Coreea de inculpate M.N. A doua zi, părțile vătămate au fost scoase la lucru (11 ore în tura de zi și 13 ore în tura de noapte împachetau suluri de material textil în greutate de 10-60 kg. fiecare și le încărcau în mașini). Părțile vătămate erau hrănite cu orez fiert fără sare, iarbă smulsă de pe câmp, fiartă, pește necurățat, fiert, în timp ce coreenii mâncau viermi, câini, pisici, nu aveau apă (se spălau în butoaie), trăiau în condiții mizere.
S-a menționat că în prima luna părțile vătămate nu au luat niciun ban, a doua lună au primit câte 410 dolari SUA, însă inculpata M.N. Ie-a luat banii, lăsându-le numai 35 de dolari. A treia lună inculpata M.N. a venit din nou, însă părțile vătămate M.C. au rugat-o să-i lase să trimită bani acasă, aceasta fiind de acord și spunându-le, totodată că le va percepe o dobândă de 100 de dolari. în luna următoare părțile vătămate au primit câte 670 dolari, inculpata luându-le din nou toți hanii și spunându-le că pentru restituirea pașapoartelor trebuie să mai achite 500 de dolari SUA acestea conformându-se și intrând astfel în posesia pașapoartelor.
S-a reținut că până în luna noiembrie 2003, părțile vătămate nu au mai primit niciun ban, patronul coreean spunându-le că păstrează el banii până la sfârșit. în luna noiembrie 2003 părțile vătămate au vrut să revină acasă, iar patronul coreean Ie-a cumpărat biletele de avion cu câte 1050 dolari SUA și Ie-a spus că nu le mai datorează alți bani, astfel că după 8 luni de muncă în condiții inumane, părțile vătămate s-au întors în România fără nici un ban.
Prima instanță a constatat că părțile vătămate M.G. și C.T. s-au constituit părți civile cu sumele de: 2.850 dolari SUA și respective 1.550 dolari SUA.
S-a mai reținut că la începutul lunii aprilie 2003, partea vătămată C.V. a aflat de la cumnata sa că în lași există o persoană serioasă care trimite oameni la muncă în Coreea de Sud și a contactat-o pe inculpata. M.I., care i-a spus îi va asigura loc de muncă, în Coreea, va avea cazarea și masa asigurate și va câștiga sume importante în valută. De asemenea, inculpata i-a cerut părții vătămate suma de 1500 dolari însă, a acceptat suma de 500 dolari, urmând ca diferența să fie primită de către fiica sa în Seul. După ce partea vătămată a achitat cei 500 dolari, în seara de 15 mai 2003, împreună cu P.P., I.P. și T.C., a plecat în Coreea de Sud. Pe aeroportul din Seul, partea vătămată a fost așteptată de un taximetrist și condusă la locuința lui M.N. unde se aflau cei 2 cetățeni de origine rusă. Aceștia au luat-o și au dus-o la o fabrică de confecții unde se afla o baracă în care erau cazați 80 de cetățeni de origine africană. Când s-au întors de la lucru, africanii au bruscat-o pe partea vătămată, iar aceasta a fugit în Seul și a sunat-o pe inculpată. Întrucât inculpata M.N. nu a mai venit să o ia, deși i-a promis părții vătămate că va veni, după 4 zile de așteptare pe aeroportul din Seul, partea vătămată C.V. s-a întors în România și s-a constituit parte civilă cu suma de 500 dolari SUA.
De asemenea, în primăvara anului 2003 partea vătămată E.C. a discutat cu inculpata M.I., iar aceasta i-a promis că îl va trimite la muncă cu contract de muncă în Coreea de Sud, undeva lucra într-o fabrică de pielărie având casa și masa asigurate și va câștiga 1.500 dolari/lună. Inculpata i-a cerut părții vătămate suma de 900 dolari promițându-i că va pleca în 2 săptămâni. Partea vătămată i-a dat inculpatei suma de 400 dolari în data de 22 mai 2003, însă nu a mai plecat în Coreea, iar în cursul urmăririi penale inculpata i-a restituit părții vătămate suma de 400 dolari.
în luna martie 2003 partea vătămată A.V.I. a discutat cu inculpata M.I. care i-a relatat că în schimbul sumei de 1.600 dolari îl poate trimite la muncă în Coreea de Sud, în condițiile avantajoase expuse și mai sus, urmând să câștige minimum 950 dolari pe lună timp de 1 an , și că va putea prelungi această perioadă dacă va dori.
Partea vătămată i-a dat inculpatei inițial 200 de dolari, însă aceasta i-a spus că trebuie să mai facă rost de bani, astfel că ulterior, partea vătămată i-a mai remis acesteia 500 de dolari în data de 27 martie 2003, iar în data de 7 mai 2003 partea vătămată i-a mai dat inculpatei 280.000 lei și a plecat spre Coreea cu încă 8 persoane.
Odată ajunsă pe aeroportul din Seul partea vătămată a telefonat la numărul pe care i-l dăduse inculpata și apoi s-a deplasat la locuința inculpatei M.N. unde se aflau cei 2 cetățeni de origine rusă. S-a reținut că în timp ce se afla în locuința acesteia, partea vătămată a auzit-o discutând la telefon cu o femeie pe nume P., rezultând că femeia respectivă plecase în Coreea împreună cu soțul ei, trimiși de inculpata M.I. și că se plângea că de 3 luni nu a primit niciun ban și dorea să se întoarcă acasă.
Tot în locuința inculpatei M.N., partea vătămată a văzut pozele unor tinere și ale unei femei în vârstă de cca. 48 ani, toate jumătate dezbrăcate, iar inculpata i-a relatat că acestea se prostituează în Coreea, ulterior, aflând că una din tinerele respective ar fi sunat în România și ar fi spus că a fost violată și obligată să se prostitueze.
S-a reținut că a doua zi partea vătămată împreună cu numitul P.H. au fost duși la o fabrică de textile, unde se mai aflau 4 români (3 din lași și unul din Botoșani), toți trimiși de inculpata M.I., partea vătămată fiind cazată într-o cameră mică, fără geamuri, unde dormeau și ceilalți 4 români. S-a mai menționat că partea vătămată a înțeles de la aceștia că se lucrează câte 12-14 ore pe zi, nu au mâncare, nu au apă și după o lună de zile nu primiseră niciun ban.
Întrucât partea vătămată A.V.I. a luat legătura în Seul și cu alți români trimiși de inculpata M.I. de la care a aflat condițiile mizere în care lucrau de peste 3-5 luni, fără să primească bani, aceasta a hotărât să revină acasă, astfel că, împreună cu numitul P.H., s-au reîntors în România și i-au cerut inculpatei M.I. banii, însă n-au primit decât amenințări, iar pe cale de consecință s-a constituit parte civilă cu suma de 700 dolari SUA și 280.000 lei.
La începutul lunii aprilie 2003 partea vătămată I.I.C. a luat legătura cu inculpata M.I., fiind însoțit de partea vătămată G.I.R. Și acestora inculpata Ie-a promis locuri de muncă cu contract de muncă în Coreea, condiții foarte bune de cazare și masă, câștiguri mari, cerându-le suma de câte 1.500 dolari pentru a-i trimite în Coreea de Sud. S-a reținut că părțile vătămate l. și C. nu au mai plecat în Coreea de Sud, deși i-au dat inculpatei câte 500 dolari și câte 270.000 lei și s-au constituit părți civile cu câte 500 dolari și câte 270.000 lei.
Prima instanță a mai reținut că în luna aprilie 2003 partea vătămată C.F. a contactat-o pe inc. M.I., care i-a promis că îl va angaja cu contract de muncă în Seul, că va câștiga minimum 1000 dolari pe lună, va avea cazarea și masa asigurată, iar partea vătămată a achitat la data de 23 aprilie 2003700 dolari inculpatei, care pretinsese 900 dolari, însă nu a mai plecat în Coreea și s-a constituit parte civilă cu suma de 700 dolari SUA.
În luna aprilie 2003 partea vătămată M.N. a discutat cu inculpata M.I. care i-a promis că îl va angaja cu contract de muncă în Seul, că va câștiga minimum 1000 dolari pe lună, va avea cazarea și masa asigurată și i-a cerut părții vătămate suma de 900 dolari, însă la data de 10 aprilie 2003 partea vătămată a achitat numai 300 dolari, promițându-i-se că în 2 săptămâni va pleca. Întrucât partea vătămată nu a mai plecat în Coreea, s-a constituit parte civilă cu suma de 300 dolari SUA.
Tot în cursul lunii aprilie al aceluiași an partea vătămată S.A. a discutat cu inculpata M.I. despre același condiții avantajoase de lucru din Coreea, inculpata pretinzând suma de 1000 dolari și i-a cerut pașaportul, până când partea vătămată urma să facă rost de bani pentru a o trimite în Coreea. Ulterior, partea vătămată a aflat că alte persoane care au fost în Coreea au trăit și muncit în condiții inumane, că nu au câștigat niciun ban și, astfel, s-a hotărât să-și recupereze pașaportul și să nu mai plece. Partea vătămată s-a deplasat la locuința inculpatei M.I., nu a găsit-o, iar ulterior aceasta a fost arestată, pașaportul fiindu-i restituit de organele de poliție.
În luna mai 2003 partea vătămată A.E. a discutat cu inculpata M.I., care i-a promis că o va angaja cu contract de muncă în Seul, că va câștiga minimum 1000 dolari pe lună, că va avea cazarea și masa asigurată. Partea vătămată a achitat inculpatei 1000 dolari și i-a lăsat pașaportul, promițându-i-se că în 2 săptămâni va pleca în Coreea. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 dolari SUA., întrucât partea vătămată nu a mai plecat în Coreea.
În luna mai 2003 partea vătămată C.S. și soția acestuia, C.N., au discutat cu inculpata M.I. care Ie-a promis că îi va angaja cu contract de muncă în Seul, că vor câștiga minimum 1000 dolari pe lună, că vor avea cazarea și masa asigurată. Inculpata Ie-a cerut părților vătămate suma de 1800 dolari, părțile vătămate i-au achitat 1800 dolari și câte 260.000 lei, i-au lăsat pașapoartele, promițându-li-se că în 2 săptămâni vor pleca. Și aceste părți vătămate s-au constituit părți civile cu suma de 1800 dolari SUA și 520.000 lei, întrucât nu au mai plecat în Coreea.
În luna aprilie 2003 părțile vătămate G.C. și S.P., au discutat cu inculpata M.I. care le promis că îi va angaja cu contract de muncă în Seul, că vor câștiga minimum 1000 dolari pe lună, că vor avea cazarea și masa asigurată. Și de această dată inculpata Ie-a cerut părților vătămate suma de câte 1500 dolari, părțile vătămate i-au achitat inculpatei 400 dolari - G.C. și 500 dolari - S.P., i-au lăsat pașapoartele, promițându-li-se că în 2 săptămâni vor pleca. Părțile vătămate s-au constituit părți civile cu suma de 400 dolari SUA (G.) și 500 dolari SUA (S.),întrucât nu au mai plecat în Coreea.
La mijlocul lunii mai 2003 partea vătămată M.I. a discutat cu inculpate, iar aceasta i-a spus că în schimbul sumei de 1500 dolari SUA îi poate asigura un loc de muncă în Coreea de Sud, partea vătămată replicând că nu deținea atâția bani. Partea vătămată i-a lăsat inculpatei pașaportul și sumele de 500 dolari SUA si 260.000 lei.
S-a reținut că inculpata a fost arestată, pașaportul părții vătămate fiind găsit la domiciliul acesteia de către organele de poliție, partea vătămată constituindu-se parte civilă cu sumele plătite inculpatei.
Tot în luna mai 2003, partea vătămată C.B. a aflat de la inculpată că îi poate asigura loc de muncă bine plătit în Coreea de Sud în condiții foarte bune de lucru. Deși inculpata a cerut inițial suma de 1500 dolari, la explicațiile părții vătămate că are 4 copii și că nu are atâția bani, inculpata a acceptat și primit la 21 mai 2003 suma de 500 dolari împreună cu pașaportul, urmând ca restul să fie primiți de fiica sa în Coreea de Sud. Partea vătămată nu a mai plecat în Coreea de Sud și s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 500 dolari SUA.
În luna aprilie 2003 soții V.I. și M. au discutat cu inculpata M.I. care Ie-a promis că prin intermediul fiicei ei N. le va asigura locuri de muncă în orașul Seul. Inculpata Ie-a spus părților vătămate că fiica ei le va prelua de pe aeroport, le va duce la locul de muncă, solicitându-le suma de câte 1500 dolari SUA, întrucât părțile vătămate i-au spus inculpatei că nu au bani și nici posibilitatea să pună gaj un imobil, aceasta Ie-a promis că le va trimite în Coreea cu banii ei, urmând ca după angajare, fiica ei să recupereze suma și comisioanele. împreună cu alte 8 persoane, la data de 29 mai 2003 soții V. au fost trimiși în Coreea de Sud, iar de pe aeroportul din Seul, tot grupul a fost returnat în România, părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.
Tot în luna mai 2003 partea vătămată M.V. a discutat cu inculpata, care i-a promis că îl va angaja cu contract de muncă în Coreea de Sud în schimbul sumei de 1500 dolari SUA. întrucât partea vătămată nu avea bani, inculpata I-a pus să redacteze un înscris din care rezulta că ar fi primit de la inculpată 1765 dolari, sumă restituibilă în 3 luni, iar la data de 31 mai 2003 partea vătămată a plecat în Coreea, fiind de asemenea, returnată de pe aeroportul din Seul. S-a reținut că M.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Totodată, s-a mai reținut că în cursul lunii mai 2003, părțile vătămate B.G. și C.S.C. au luat legătura cu inculpata M.I., care Ie-a promis că îi va trimite la lucru cu contract de muncă în Coreea de Sud, în condiții avantajoase. Părțile vătămate, la solicitarea inculpatei, i-au dat câte 900 dolari SUA, urmând ca în cca. 2 săptămâni să plece la Seul. După ce au dat banii, părțile vătămate s-au deplasat zilnic la apartamentul inculpatei unde erau cca. 20-30 de persoane care doreau să plece în Coreea. Ulterior, întrucât inculpata a fost arestată, părțile vătămate nu au mai plecat, astfel încât s-au constituit părți civile cu suma de câte 900 dolari SUA.
Prima instanță a mai reținut că în luna aprilie 2003, părțile vătămate M.A.M., P.E., N.I. și S.M., au aflat de la inculpata M.I. că le va asigura locuri de muncă în Coreea de Sud, că vor câștiga sume mari de bani, solicitându-le suma de câte 1500 dolari SUA. Părțile vătămate i-au dat inculpatei pașapoartele și următoarele sume: M.A.M. - 500 dolari; P.E. - 900 dolari; N.I. - 600 Euro și 300 dolari; S.M. - 1000 dolari și întrucât părțile vătămate nu au mai ajuns în Coreea de Sud, s-au constituit părți civile cu sumele expuse mai sus.
În cursul lunii februarie 2003, părțile vătămate B.C., S.P. și S.C. au aflat de la inculpata M.I. că le va asigura locuri de muncă în Coreea de Sud și că vor fi plătiți cu 900 - 1000 dolari/lună, solicitându-le câte 1500 dolari. Părțile vătămate B.C. și S.P. i-au achitat inculpatei câte 900 dolari SUA, iar S.C. suma de 1312 dolari SUA și au fost trimiși de aceasta în Coreea de Sud, însoțiți fiind de încă o tânără. La plecare, inculpata Ie-a dat părților vătămate nr. de telefon al fiicei sale N., urmând a fi preluați de pe aeroport de aceasta și conduși la locurile de muncă.
Ajunse pe aeroportul din Seul, părțile vătămate au fost interogate și returnate în România. Reîntoarse în lași, părțile vătămate au căutat-o pe inculpată, i-au solicitat restituirea sumelor achitate, însă aceasta a refuzat, astfel încât în cauză s-au constituit părți civile cu sumele menționate mai sus.
În luna martie 2003, părțile vătămate B.G., D.I. si R.C.D. au aflat de la inculpata M.I. că le va găsi locuri de muncă în Seul, că vor câștiga cca. 900 dolari pe lună, vor avea condiții de muncă foarte bune, solicitându-le suma de câte 1500 dolari. Părțile vătămate D.I. ,B.G. și R.C.D. i-au remis inculpatei sumele de: 800 dolari, 500 dolari și respectiv, 200 dolari, sume cu care s-au constituit părți civile, întrucât deși părțile vătămate au plecat în Coreea de Sud, au fost returnate în România S-a mai reținut că odată cu aceste părți vătămate au mai fost returnați A.G. și M.M., iar numita P.F. a rămas în Coreea de Sud.
Prima instanță a mai relevat că la data de 13 mai 2003, partea vătămată L.M. i-a achitat inculpatei M.I. suma de 750 dolari SUA și i-a dat și pașaportul pentru a pleca la muncă în Coreea, urmând ca după ce era angajată în Coreea, să achite fiicei inculpatei un comision de 600 dolari. întrucât partea vătămată nu a mai plecat, s-a constituit parte civilă cu suma menționată.
În luna aprilie 2003, partea vătămată B.C.V., a contactat-o pe inculpata M.I. care i-a promis că o va angaja în Coreea la o fabrică de confecții, urmând să lucreze 8 ore pe zi, având cazarea și masa asigurate, iar potrivit contractului de muncă, va câștiga cca. 900 dolari pe lună. S-a reținut că deși inculpata i-a cerut părții vătămate suma de 1500 dolari, partea vătămată i-a dat inculpatei suma de 600 Euro, iar în data de 22 mai 2003 a plecat spre Coreea de Sud împreună cu P.I. De pe aeroportul din Seul partea vătămată a fost returnată, și i-a solicitat inculpatei să-i restituie banii, aceasta a refuzat spunându-i că o va trimite în Coreea de Sud cu altă ocazie, lucru care nu s-a mai întâmplat motiv pentru care partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 600 Euro.
S-a mai relevat că în perioada aprilie - mai 2003, inculpata M.I. a racolat prin fraudă mai multe părți vătămate cărora Ie-a promis locuri de muncă în Coreea de Sud, câștiguri însemnate în valută, condiții foarte bune de lucru, solicitându-le suma de câte 1500 dolari SUA. Părțile vătămate au achitat sume cuprinse între 300 - 1000 dolari SUA pentru a pleca în Coreea, lăsându-i inculpatei pașapoartele. Astfel, părțile vătămate i-au achitat inculpatei diferite sume după cum urmează: A.M. - 250 dolari SUA; A.I. - 300 dolari SUA;
A.A.- numai pașaportul; A. sau G.O. - 500 dolari SUA; A.C.C. - 280 dolari SUA: A.P. - 500 dolari SUA; A.I. și A.M.D. - 500 dolari SUA și 540.000 lei; A.G. - 600 dolari SUA; A.E. - 300 dolari SUA; A.L.M. - 500 dolari SUA; A.G. - 250 dolari SUA; A.M.A. - 500 dolari SUA; A.M. - 500 dolari SUA; A.F.S. - 300 Euro, 270.000 lei și 100 dolari SUA; M.A. - 500 dolari SUA; R.F. pentru A.F.G. - 300 Euro și 500 dolari SUA; A.V. 500 dolari SUA; A.G. - 1000 dolari SUA; A.I.A. - 400 dolari SUA; A.I. - 500 dolari SUA; A.C. 500 dolari SUA; C.A. - 300 dolari SUA (partea vătămată a încheiat cu inculpata un contract de împrumut autentificat la notariat din care rezulta că aceasta i-ar fi împrumutat suma de 1440 dolari fapt care nu corespunde adevărului);
A.V. - 900 dolari SUA; A.C.D. - 500 dolari SUA; A.A. 1000 dolari SUA; A.T. - 300 Euro și 100 dolari SUA; A.C. -900 dolari SUA; A.M.A. si B.E. - 900 dolari SUA; R.O. pentru D.B. - 550 dolari SUA; B.V. - 900 dolari SUA; B.A. - 500 dolari SUA și 270.000 lei; B.V. - 700 dolari SUA; B.A.C. - 200 dolari SUA; B.C. -800 dolari SUA; B.S.D. - 350 Euro; B.G. - 500 Euro și 300.000 lei; B.V.I. - 200 dolari SUA; B.I.E. - 500 dolari SUA; B.I. -500 dolari SUA; B.D. - 500 dolari SUA și 400 Euro; B.I. - 900 dolari SUA; B.I. - 800 dolari SUA; B.I. - 1000 dolari SUA;
B.D. - 900 dolari SUA; B.G. - 900 dolari SUA; C.R. -1.200.000 lei; C.G. - 300 dolari SUA; C.S.L. - 400 dolari SUA și 500.000 lei; C.M. - 500 dolari SUA; C.D. - 300 dolari SUA; C.C. 600 dolari SUA; C.A.C. - 500 dolari SUA; C.P. - 550 dolari SUA; C.C.T. - 800 dolari SUA; C.G. - 500 dolari SUA; C.P. - 500 dolari SUA; C.C.L. - 800 dolari SUA; C.S. -200 dolari SUA; C.C.C - 300 dolari SUA; C.L.P. 500 dolari SUA; C.M.I. - 600 dolari SUA; C.D. - 500 dolari SUA; C.D.V. - 500 dolari SUA; C.F. - 900 dolari SUA; C.M.C. - 880 dolari SUA; C.M.I. - i-a lăsat pașaportul inculpatei și a semnat un înscris prin care se obliga să-i achite 1.475 dolari SUA în Coreea;
C.V. - 300 dolari SUA; C.F. -300 dolari SUA și 150 Euro; C.M.G. - 1800 dolari SUA; M.G.C. - 700 dolari SUA; C.A.M. - 1000 dolari SUA; C.L. - 200 Euro; C.C. -500 dolari SUA; C.P.C. - 458 dolari SUA; C.C. - 750 dolari SUA; C.I. - 900 dolari SUA; C.M. - 270.000 lei; C.V.D. - 119 dolari SUA; C.C. -400 dolari SUA; M.C. - 900 dolari SUA; C.P. - 500 dolari SUA; C.E. - 900 dolari SUA; C.L. - numai pașaportul; CI. - 900 dolari SUA; D.M. -250 dolari SUA, B.C.T. 800 dolari SUA, C.C.S. - 600 dolari SUA; C.C.S.N. - 580 dolari SUA.
S-a reținut că inculpata Ie-a amânat pe părțile vătămate, nu Ie-a mai trimis în Coreea și a folosit banii dați de acestea în alte scopuri, astfel că părțile vătămate s-au constituit părți civile cu sumele expuse mai sus. Pentru partea civila B.C.T., decedat în cursul judecății, acțiunea civilă a fost continuată de fiul său, B.G.
Prima instanță a mai relevat că în cursul lunii mai 2003, inculpata M.I. a racolat prin fraudă mai multe părți vătămate cărora Ie-a promis locuri de muncă în Coreea de Sud, câștiguri însemnate în valută, condiții foarte bune de lucru, solicitându-le suma de câte 1500 dolari SUA Părțile vătămate au achitat sume cuprinse între 300 - 1000 dolari SUA pentru a pleca în Coreea, lăsându-i inculpatei pașapoartele. Astfel, partea vătămată D.E. a achitat suma de 900 dolari SUA; D.M. - numai pașaportul; D.O.G. - 550 dolari SUA; H.C. - 900 dolari SUA; D.C. - 900 dolari SUA; D.I. - 1000 dolari SUA; D.A. și D.E. - 900 dolari SUA; D.G.E. - 500 dolari SUA; D.G.A. - 500 dolari SUA; G.D. - 900 dolari SUA; D.T.C.D. - 900 dolari SUA; D.C. - 900 dolari SUA; D.R.C. - 900 dolari SUA; D.G.S. - 500 dolari SUA ; E.C. - 500 dolari SUA; D.E. - 1000 dolari SUA; F.F. - 900 dolari SUA; F.I. - 900 dolari SUA. S-a reținut că inculpata a folosit banii dați de acestea în alte scopuri, Ie-a amânat pe părțile vătămate și nu Ie-a mai trimis în Coreea, astfel că părțile vătămate s-au constituit părți civile cu sumele expuse mai sus.
Prin aceleași mijloace frauduloase expuse mai sus, inculpata M.I. a racolat pe partea vătămată F.V., a luat de la acesta suma de 900 dolari SUA, promițându-i că îl va angaja într-o fabrică din Coreea de Sud, fapt ce nu s-a mai realizat, astfel că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma respectivă.
Tot în luna mai 2003, inculpata Ie-a racolat prin fraudă pe părțile vătămate G.A. și M.R., cărora Ie-a promis locuri de muncă bine plătite în Coreea de Sud, astfel că partea vătămată G.A. i-a achitat inculpatei suma de 600 dolari SUA, iar M.R., cu banii dați de inculpată( restituibili cu dobândă din salariul ce urma să-l obțină) au ajuns în Coreea de Sud de unde au fost returnate. S-a reținut că părțile vătămate s-au constituit părți civile în cauză cu sumele respective
Prima instanță a mai reținut că în perioada aprilie - mai 2003, inculpata M.I. a racolat prin fraudă mai multe părți vătămate cărora Ie-a promis locuri de muncă în Coreea de Sud, câștiguri însemnate în valută, condiții foarte bune de lucru, solicitându-le suma de câte 1500 dolari SUA. Părțile vătămate au achitat sume cuprinse între 300 -1000 dolari SUA pentru a pleca în Coreea, lăsându-i inculpatei pașapoartele. Astfel, părțile vătămate i-au achitat inculpatei următoarele sume: F.V.L. - 900 Euro; G.P. - 900 dolari SUA; G.L.C.- 900 dolari SUA; G.L.M. - 900 dolari SUA; G.F. - 500 dolari SUA; H.G. - 700 dolari SUA, H.I. - 500 dolari SUA; H.V. - 500 dolari SUA; H.D. - 900 dolari SUA; H.I.L. - 1000 Euro; H.R. - 500 dolari SUA; H.C. - 700 dolari SUA; I.E.M. - 500 dolari SUA; I.F. - 600 dolari SUA; I.I.G. - 500 dolari SUA ; I.R. - 800 dolari SUA; L.M. - 900 dolari SUA; L.M. - 750 dolari SUA; L.M.I. - 700 dolari SUA; M.I.E. - 900 dolari SUA; M.N. - 900 dolari SUA; M.M. - 300 dolari SUA și 200 Euro și M.V. 900 dolari SUA. În aceeași perioadă inculpata Ie-a luat pașapoartele părților vătămate M.C. si G.C., cel din urmă dând și 260.000 lei, urmând ca atunci când acesta va face rost de bani să plece în Coreea de Sud.
S-a relevat că tuturor părților vătămate mai sus enumerate inculpata M.I. Ie-a relatat că, odată angajați în Coreea de Sud, fiica ei M.N. le va lua din salariu diferența până la 1500 dolari SUA. S-a reținut că părțile vătămate nu au mai fost trimise la Seul, constituindu-se părți civile în cauză cu sumele de bani respective, iar pașapoartele părților vătămate au fost găsite la domiciliul inculpatei cu ocazia percheziției domiciliare și au fost restituite părților vătămate.
În luna martie 2003 partea vătămată G.D. a fost racolată de către inculpata M.I. care intenționa să o trimită în Coreea de Sud unde urma să fie exploatat prin obligare la muncă forțată în condiții mizere.
În perioada aprilie - mai 2003, inculpata M.I. a racolat prin fraudă mai multe părți vătămate cărora Ie-a promis locuri de muncă în Coreea de Sud, câștiguri însemnate în valută, condiții foarte bune de lucru, solicitându-le suma de câte 1500 dolari SUA. Părțile vătămate au achitat sume cuprinse între 300 -1000 dolari SUA pentru a pleca în Coreea, lăsându-i inculpatei pașapoartele. Astfel, părțile vătămate i-au achitat inculpatei următoarele sume: M.C. - 900 dolari SUA; M.M. - 900 dolari SUA; M.C.N.D. - 500 dolari SUA; M.C. - 500 dolari SUA; M.C.R. - 700 dolari SUA (a făcut un act de mână cu inculpata prin care se obliga să mai achite încă 1057 dolari SUA); C.M.N. - 500 dolari SUA plus 270.000 lei; M.N. - 500 dolari SUA; M.N.C. -500 dolari SUA; M.E.E. - 900 dolari SUA; M.D. - 1800 dolari SUA, 900 dolari SUA pentru ea și 900 dolari SUA pentru B.C.M.A. - 900 dolari SUA; M.V. - 750 dolari SUA; M.N. - 500 dolari SUA; N.G.A. - 100 dolari SUA și 270.000 lei; N.D. - 6.500.000 lei; D.N. - 500 dolari SUA; G.T.V. - 900 dolari SUA; N.M. - 900 dolari SUA; N.S. -400 dolari SUA; N.M. - 500 dolari SUA; N.A. - 500 dolari SUA; N.M.V. - 900 dolari SUA; O.V.C. - 700 dolari SUA; O.M. - 700 dolari SUA; B.S.D. pentru P.M.G. - 350 Euro; P.M. - 900 dolari SUA; P.C. - 900 dolari SUA; P.R.C. - 400 Euro; P.R.G. - 500 dolari SUA; P.V. - 400 dolari SUA; P.A. - 250 Euro; P.V. - 270.000 lei; P.G. - 500 dolari SUA; S.D. - 500 dolari SUA; P.M. - 500 dolari SUA; P.M. - 500 dolari SUA; P.R.A. - 200 dolari SUA; R.V. - 200 dolari SUA; R.O.C. - 500 dolari SUA și 500.000 lei. S-a mai reținut că nici de această dată părțile vătămate nu au mai ajuns în Seul și s-au constituit părți civile în cauză cu sumele enunțate mai sus, iar pașapoartele acestora au fost găsite la domiciliul inculpatei cu ocazia percheziției domiciliare și au fost restituite părților vătămate.
În aceeași perioadă( aprilie-mai 2003) inculpata M.I., procedând identic, a primit de la alte părți vătămate următoarele sume de bani: R.C. - numai pașaportul; R.V. - 900 dolari SUA; R.C. -500 dolari SUA; C.R. - 800 dolari SUA; R.N. - 900 dolari SUA; N.R. - 500 dolari SUA; R.A. -1000 dolari SUA; R.F. - 1000 dolari SUA și 600 Euro; R.S. -500 dolari SUA; R.O. – 1750 dolari SUA; R.T. - 900 dolari SUA; S.S.- 300 Euro; S.V. - 800 dolari SUA; V.S. - 400 dolari SUA; S.S. - 500 dolari SUA; S.D. - 400 dolari SUA; S.C.T. - 200 dolari SUA; V.S. 500 dolari SUA; S.L. - 250 Euro; S.G. - 500 dolari SUA; S.M. - 300 dolari SUA; S.N. - 500 dolari SUA; S.D. -900 dolari SUA; S.S.F. -270.000 lei; S.E. - 400 dolari SUA; S.P.M. - 500 dolari SUA; S.I. -300 dolari SUA; S.M.I. - 250 dolari SUA și 270.000 lei; S.E. - 500 dolari SUA si 270.000 lei; T.C.R. 500 dolari SUA; T.A. - 500 dolari SUA; T.V. - 550 dolari SUA; T.C.N. - 500 dolari SUA și 270.000 lei; T.I. - 900 dolari SUA ; T.D. - 700 dolari SUA; T.G. - 700 dolari SUA; T.C. - 250 dolari SUA și 270.000 lei; T.G. - 1000 dolari SUA; U.G. - 600 dolari SUA; U.I. - 500 dolari SUA; U.V. - 500 dolari SUA; V.L. 900 dolari SUA; V.V. - 400 dolari SUA; V.P. - 1000 dolari SUA; V.A. - 900 dolari SUA; V.A. - 1000 dolari SUA; V.D. 200 Euro și 250 dolari SUA; Z.R. - 500 dolari SUA, reținându-se că, inculpata nu Ie-a mai trimis pe părțile vătămate la Seul, astfel că acestea s-au constituit părți civile în cauză cu sumele enunțate mai sus.
Pașapoartele părților vătămate au fost găsite la domiciliul inculpatei cu ocazia percheziției domiciliare și au fost restituite părților vătămate.
Prima instanță a mai reținut că atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești inculpata a declarat că a procedat în modul descris în situația de fapt reținută de instanță însă nu în scopul exploatării victimelor și al spălării banilor obținuți, ci pentru că îi era milă de părțile vătămate, ea fiind și o persoană credincioasă. A arătat că nu a obținut venituri din această activitate, iar cei care au ajuns în Coreea la muncă au lucrat în condiții normale.
S-a constatat că situația de fapt reținută de instanță a rezultat în urma coroborării declarațiilor celor 270 de părți vătămate, procesul-verbal de percheziție domiciliară, contractele încheiate la notariat și actele scrise de victime, actele de călătorie ale părților vătămate, declarațiile martorilor M.M., P.A., P.C., S.A., P.V., P.E. precum și declarațiile inculpatei.
S-a apreciat că în drept, faptele inculpatei M.I., așa cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de persoane" în formă continuată prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a constatat că în cauza de față, actele materiale comise de inculpată, în raport de fiecare din cele 270 de victime, sunt grupate pe trei categorii, raportat la modalitățile alternative utilizate.
Prima categorie din care fac parte cele mai multe victime, așa cum s-a desprins din situația de fapt expusă mai sus, este constituită din părțile vătămate care au fost recrutate de către inculpată prin fraudă, în scopul exploatării prin muncă, persoane care nu au mai plecat în Coreea de Sud din diverse motive: amânarea din partea inculpatei care trebuia să gestioneze deplasările unor grupuri numeroase de victime intervenirea arestării preventive a inculpatei, insuficiența sumelor de bani predate inculpatei etc. S-a apreciat că toate aceste acte materiale, întrunesc, fiecare în parte, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001, infracțiuni consumate în momentul recrutării prin fraudă, în scopul exploatării, cu consecința producerii urmării imediate, respectiv crearea stării de pericol.
Din cea de-a doua categorie, corespunzătoare altor acte materiale din conținutul infracțiunii unice continuate, fac parte victimele recrutate și transportate prin același mijloc, (fraudă) și în același scop al exploatării, care au fost returnate în țară de pe aeroportul din Seul, pentru neîndeplinirea formalităților necesare.
Cea de-a treia categorie cuprinde actele materiale care constau în recrutarea, transportarea, transferarea și cazarea victimelor, unele dintre aceste modalități alternative fiind executate de inculpata M.I., iar altele de fiica ei M.N., pentru care cercetările au fost dispuse prin rechizitoriu, însă aceste acțiuni au fost conjugate, făcând parte dintr-o activitate organizată, prin fraudă și evident în scopul exploatării victimelor(cele care au ajuns în Coreea de Sud și au muncit acolo în condițiile arătate, în situația de fapt expusă de instanță).
S-a mai constatat că recrutarea părților vătămate, ca și modalitate alternativă a infracțiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001, întâlnită în cazul tuturor categoriilor de acte materiale descrise mai sus, a constat în racolarea potențialelor victime prin atragerea lor ca urmare a prezentării unor povești de succes ale altor persoane, ajunse la muncă în Coreea de Sud. Prezentarea acestor povești, făcută fie direct de către inculpată, fie indirect prin cunoștințe ale victimelor, care erau abia întoarse din străinătate sau despre care relatau rude și cunoștințe ale acestora, multe din ele fiind însele victime ale traficului, a reprezentat principala modalitate de recrutare. La aceasta s-a adăugat și atmosfera creată de inculpată și victime, care stăteau la rând la ușa apartamentului acesteia, oferind astfel elemente suplimentare de conturare a poveștilor de succes prezentate așa cum s-a arătat, cu privire la alte persoane care au fost ajutate de inculpată să plece în străinătate și care au câștigat bine din munca prestată.
Prima instanță a mai reținut că inculpata a profitat, în realizarea recrutării, de gradul de vulnerabilitate al victimelor, derivând din situația materială, de cele mai multe ori precară, lipsa experienței de viață, naivitate, toate aceste elemente fiind speculate de inculpată.
S-a relevat că, potrivit propriilor declarații, victimele știau că merg la muncă la negru, multe dintre ele nici nu s-au interesat de condițiile de muncă, de locuit sau s-au mulțumit cu informațiile sumare prezentate de inculpată.
Tribunalul lași, analizând actele și lucrările dosarului a constatat că nu poate fi primită apărarea inculpatei, referitor la atitudinea victimelor, în condițiile în care art. 16 din Legea nr. 678/2001 prevede expres că nu este înlăturată răspunderea penală a făptuitorului, în condițiile existenței consimțământului victimei traficului, apreciind ca lipsită de orice relevanță exprimarea acesteia în contextul activității infracționale a traficanților. Pe de altă parte, prima instanță a mai constatat că, în speță, consimțământul victimelor s-a limitat numai la desfășurarea unei sume la negru și nu a fost exprimat și cu privire la condițiile concrete de derulare a activității prestate, incluzând timpul de lucru, condiții, cazare, masă, salarizare, comisioane, așa cum au fost prezentate chiar de către victimele din a treia categorie, cele care au ajuns în Coreea de Sud și au muncit acolo.
În aprecierea activității infracționale desfășurată de inculpată, prima instanță a concluzionat în sensul că nu poate fi reținut consimțământul victimelor care au fost traficate prin fraudă, acesta fiind afectat de doi sau eroare esențială. S-a considerat că apărarea inculpatei referitoare la faptul că nu a recrutat victimele deoarece ele veneau singure la ea, nu poate fi primită în contextul în care noțiunea de „recrutare" are un spectru larg așa cum, s-a arătat și nu se limitează la abordarea directă a victimelor, ci include metode și tehnici diferite, printre care și cele utilizate de inculpată.
S-a mai constatat că transportarea, ca și modalitate alternativă întâlnită în cazul ultimelor două categorii de victime, a constat în deplasarea acestora din statul de origine (România) în statul de destinație (Coreea de Sud), transportul fiind organizat de inculpată, recrutorul, și s-a realizat prin trecerea legală a frontierei statului de origine prin intermediul agențiilor de turism, sub forma plecării victimelor în vacante în Coreea de Sud.
De asemenea, s-a mai relevat că transferarea, ca modalitate prin care s-a realizat traficul, a constat în transmiterea victimelor de la un traficant la altul, în speță de la inculpată către fiica ei și apoi la alți traficanți din Coreea de Sud (aspect care este reliefat de declarațiile victimelor care au ajuns în Coreea de Sud și care au arătat că erau mutate de la un loc de muncă la altul, fără un consimțământ expres al lor).
S-a mai reținut cazarea, ca fiind o altă modalitate prin care s-a efectuat traficarea și s-a concretizat în instalarea victimelor ajunse în Coreea de Sud în diferite amplasamente improprii unei conviețuiri decente. Această activitate a desfășurat-o traficantul din Coreea de Sud M.N., fiica inculpatei.
Prima instanță a remarcat că principalul mijloc utilizat de inculpată în realizarea traficului prin modalitățile alternative arătate, a constat în fraudă, noțiune cu un spectru mai îngust decât înșelăciunea și care semnifica actul sau actele de rea-credință săvârșite de făptuitor, de obicei pentru a obține un avantaj material prin încălcarea drepturilor altei persoane. S-a constatat că în speță, inculpata a acționat cu rea credință pentru obținerea de evidente avantaje materiale (comisioanele ce s-au plătit sau urmau a fi plătite din salariile obținute de victime în Coreea de Sud) prin încălcarea drepturilor părților vătămate.
S-a apreciat că reaua-credință a derivat tocmai din oferirea unor informații incomplete asupra criteriilor ce caracterizau activitatea desfășurată în Coreea de Sud, prin specularea dorinței victimelor de a munci în străinătate pentru obținerea unor venituri, ce nu le erau accesibile în România. S-a constatat că, în speță, scopul exploatării victimelor a existat, în cazul persoanelor care au muncit în Coreea de Sud, fiind atins, prin executarea unei munci sau îndeplinirea unor servicii cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate.
Prima instanță a înlăturat, de asemenea, ca nefondată, apărarea inculpatei cu privire la acest aspect, întrucât a apreciat că exploatarea unei persoane nu a constat, conform definiției din lege, numai în executarea unei munci în mod forțat, ci putea consta și în nerespectarea condițiilor legale, vizând condițiile de muncă, salarizare etc. S-a apreciat, totodată, că raportat la prevederile legale, scopurile traficului includ, dar nu se limitează la munca în condiții de sclavie, munca în contul datoriilor etc.
Totodată, prima instanță a reținut că în cauza de față, exploatarea prin muncă a constat în obligarea victimelor să desfășoare anumite activități în condiții improprii privind natura muncii, normarea acesteia, timpul de muncă, remunerarea ei, asigurările sociale, victimele fiind obligate, pentru a-și putea plăti datoriile făcute în țară în scopul obținerii banilor necesari plecării din România sau pentru a putea strânge banii necesari returnării în țara de origine, să lucreze ore îndelungate pentru salarii mici și în condiții grele, așa cum pe larg, s-a arătat anterior.
Raportat la toate aceste considerente, instanța de fond a constatat că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 în formă continuată, inculpata efectuând în temeiul aceleiași rezoluții infracționale, cele 270 de acte materiale cu intenție directă, în modalități diferite de realizare, după cum s-a arătat, infracțiunea epuizându-se în momentul descoperirii ei de către organele în drept.
Tribunalul lași, în ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002, a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, deoarece inculpata nu a efectuat diferite operațiuni cu banii obținuți de la victimele traficului în scopul creării unei aparențe de legalitate a provenienței lor, reținând că singura ei activitate a constat în depunerea acestor bani la bancă, acțiune ce echivalează cu păstrarea sumelor la domiciliu și din care nu a rezultat evident operațiunea de spălare a acestora.
S-a apreciat că deținerea acestor sume provenite de infracțiuni, în sensul lit. c) a art. 23 din Legea nr. 656/2002, trebuie să fie efectuată într-un anumit mod de o altă persoană decât cea care a obținut banii din săvârșirea de infracțiuni, în caz contrar, ar însemna că toți infractorii care obțin avantaje materiale inclusiv bani, din săvârșirea a diferite infracțiuni, prin deținerea lor, săvârșesc și infracțiunea de „spălare de bani". Ori scopul infracțiunilor din care rezultă bani este un element constitutiv al acestora și nu poate fi sancționat și prin reținerea lui destinată ca o nouă infracțiune.
Prima instanța, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpata pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002.
În procesul de individualizare al pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanța a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și a ținut seama de circumstanțele reale ale faptelor precum și de cele personale ale inculpatei. Astfel, în aprecierea amplorii activității infracționale, văzând numărul imens de acte materiale comise și implicit de victime traficate, gradul de periculozitate socială ridicat, modul și împrejurările săvârșirii faptelor, urmările produse, importanța valorilor sociale lezate, atitudinea inculpatei față de infracțiunile comise și, nu în ultimul rând, faptul că numai descoperirea acestor infracțiuni de către autorități și intervenția lor a fost singurul element care a pus capăt acestei „uzine" infracționale, prima instanță a considerat că numai o pedeapsă cu închisoarea orientată spre maximul prevăzut de lege poate conduce la atingerea scopurilor și funcțiilor acesteia, astfel cum sunt prevăzute de lege. De asemenea, a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 6 ani.
Pe durata și in condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. prima instanță a interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen. făcând referire la considerentele Hotărârii CEDO în cauza Sabou și Pîrcălab contra României.
În baza art. 88 C. pen. a scăzut din durata pedepsei principale aplicate perioada reținerii și arestării preventive de la 30 mai 20003 pana la 27 iunie 2003.
Prima instanță, față de acțiunile în răspundere civilă delictuală formulate de părțile civile persoane fizice și raportat la procesele-verbale încheiate în cursul urmăririi penale, dar și la declarațiile părților civile din cursul cercetării judecătorești, a luat act că prejudiciile cauzate unor părți civile au fost recuperate integral, iar pentru altele numai parțial.
Pentru diferența de prejudicii, rămase nerecuperate, văzând achiesarea inculpatei, făcută în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond în baza art. 14, art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 998-999 C. civ., a admis acțiunile în răspundere civilă delictuală formulate de părțile civile - persoane fizice și a obligat inculpata la plata despăgubirilor pretinse, stabilind ca pentru prejudiciile evaluate în EURO sau dolari SUA , plata să se efectueze în moneda națională, leu, la cursul oficial din ziua plății efective.
Totodată Tribunalul lași a respins cererea părții civile B.S.D. privind acordarea sumei de 100 dolari SUA, cu titlu de dobândă și diferență la dobândă, deoarece nu s-a indicat modul de calcul al acesteia (dobânda legală de referință cea practicată de B.N.R., aplicarea ratei de inflație etc).
Având în vedere că unele sume de bani predate de victime inculpatei nu au fost solicitate pentru restituire de către acestea și nu servesc la despăgubirea lor, instanța, în temeiul art. 19 din Legea 678/2001 cu referire la art. 118 lit. d) C. pen. a dispus confiscarea lor. Astfel, A.F.S. - 270.000 lei, A.I. și A.M. 540.000 lei, B.A. - 270.000 lei, B.G. - 500 dolari SUA, C.S.L. - 500.000 lei, G.D. -300 dolari SUA, G.C. -260.000 lei, H.I. - 1.000 EURO, I.I. 270.000 lei, M.C. - 270.000 lei, P.V. -270.000 lei, R.O. -500.000 lei, R.C. - 200 dolari SUA, S.S. 270.000, T.C. - 270.000 lei, T.C. - 270.000 lei, în total 3.960.000 lei și 1.000 dolari SUA și 1.000 EURO, sume ce vor fi confiscate de la inculpată, cele în valută - echivalentul în lei, la cursul oficial din ziua executării măsurii de siguranță a confiscării.
S-a mai reținut că SC T.T. SRL a formulat pretenții civile în cauză, în cuantum de 12.350 dolari SUA, arătând că inculpata era una dintre clientele lor, solicitând bilete de avion pe care le achita cash. La data de 29 mai 2003 inculpata a venit la agenția T.T. și a comandat 10 bilete de avion în valoare totală de 12.350 dolari SUA, fără a achita contravaloarea lor pe loc, așa cum o făcuse până atunci, ea precizând că urma să revină cu banii în câteva ore, lucru care nu s-a mai întâmplat. S-a mai reținut că partea civilă a încercat în numeroase rânduri să recupereze debitul, însă nu a fost posibil, depunând la dosar xerocopii după biletele de avion eliberate.
Deși această societate nu a invocat un prejudiciu direct, relativ la infracțiunile deduse judecății, instanța având în vedere decizia penală nr. 1 din 23 februarie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a apreciat că pretențiile civile formulate sunt tangențiale cu faptele ilicite reținute prin rechizitoriu, așa încât a dispus introducerea ei în cauză ca și parte civilă cu efectul soluționării acțiunii civile în acest cadru procesual.
Analizând pe fond acțiunea formulată de această parte civilă, prima instanță a constatat că nu este întemeiată, deoarece din probele administrate nu a rezultat situația de fapt arătată în cerere.
S-a reținut că reprezentanta părții civile B.C. a declarat că a discutat cu inculpata, în data de 29 mai 2003, despre biletele de avion și actele necesare plecării unui grup de 10 persoane, iar după această discuție Ie-a supus angajatelor că inculpata nu a plătit biletele, care urmau să fie ridicate de soțul inculpatei A. Prima instanță a constatat că martora audiată la propunerea părții civile, B.A.G., angajata care a predat actele inculpatei în acea zi, nu a confirmat susținerile reprezentantei firmei. Constatând astfel că nu s-a făcut dovada elementelor care compun răspunderea civilă delictuală, în speță, faptul ilicit, instanța a respins acțiunea civilă promovată de SC T.T. SRL ca neîntemeiată.
Totodată prima instanță a menținut măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale - ordonanța din 3 iunie 2003 dată în dosarul nr. 135/P/2003 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași și în cursul judecății - încheierea din 6 iulie 2004.
Prin aceeași sentință, prima instanță în baza dispozițiilor art. 193 C. proc. pen. a obligat inculpata să plătească cheltuieli judiciare către părțile civile A.M., A.E., B.C., B.I., C.A.C., C.P., C.E., M.C., N.M., R.T., S.M., M.I.E., C.V., N.M., C.P., L.M., B.G., T.C., reprezentând onorariile apărătorului ales, luând act că partea civilă SC T.T. SRL nu a solicitat cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinței penale mai sus-menționată, în termen legal, inculpata M.I. a declarat apel.
În motivele scrise (f. 16 dosar apel) inculpata a formulat critici de nelegalitate a hotărârii și a invocat greșita condamnare cu motivația că faptele comise nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane. A mai susținut că modalitatea în care părțile vătămate au ajuns în Coreea pentru a presta muncă la „negru" o implicau pe inculpată numai prin faptul că le rezerva și cumpăra bilete de avion, însă inițiativa plecării a aparținut părților vătămate care au solicitat inculpatei plecarea la muncă în această țară. Referitor la susținerea primei instanțe în sensul că inculpata ar fi prezentat ca reală o situație de fapt inexistentă, privind condițiile de muncă și salarizare, inculpate apelantă a solicitat să se constate că părțile vătămate aveau cunoștință că nu vor lucra legal, dar au ales să plece, întrucât situația lor financiară din România era precară.
S-a mai susținut de către apelanta inculpată că nici scopul prevăzut de lege ca motivație pentru săvârșirea activității de trafic de persoane în vreuna din modalitățile legale, nu era întrunit întrucât probele administrate au condus la concluzia că inculpata nu a exploatat forța de muncă a acestor părți vătămate. Prin urmare, a solicitat achitarea conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În subsidiar a solicitat să se constate că pedeapsa a fost greșit individualizată, întrucât cuantumul aplicat și situat spre maximul special nu realizează adaptarea pedepsei la faptă și făptuitor, în condițiile în care o serie de circumstanțe atenuante permit aplicarea unei pedepse mult mai mici. De asemenea a mai susținut că nu a fost avut în vedere faptul că o mare parte din prejudiciul cauzat a fost restituit părților vătămate, iar altele nu s-au constituit părți civile, aspect ce avea are relevanță la stabilirea gradului de pericol social cu atât mai mult cu cât consimțământul părților vătămate atenuează gradul de pericol social al faptelor. Totodată, apelanta inculpată, prin apărător a solicitat oral să se constate că în faza de control judiciar au fost despăgubite și alte părți civile, aspecte ce au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosar.
Curtea de Apel lași, secția penală, prin decizia penală nr. 201 din 22 noiembrie 2007 a admis apelul declarat de inculpata M.I., împotriva sentinței penale nr. 175 din 15 martie 2006 a Tribunalului lași pe care a desființat-o, în parte, în latura penală și civilă și rejudecând:
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a condamnat-o pe inculpata M.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, potrivit art. 862 C. pen. A stabilit ca, pe durata termenului de încercare, inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul lași conform programului stabilit; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
Prin aceeași deciziei instanța de prim control judiciar a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 și art. 865 C. pen., privind revocarea și anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
De asemenea, a înlăturat din sentință dispoziția privind condamnarea inculpatei la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
A redus de la 6 ani la 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A înlăturat din sentință dispoziția privind aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen.
în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. și a constatat că inculpata a fost reținută și arestată preventiv în perioada 30 mai 2003 - 27 iunie 2006.
În baza dispozițiilor art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a constatat recuperate prin plată despăgubirile către următoarele părți civile: A.M. - 250 dolari SUA; A.C.C. - 280 dolari SUA; A.V.I. - 980 dolari SUA; B.E. - 900 dolari SUA; B.C. - 900 dolari SUA; C.M.I. - 600 dolari SUA; C.V. - 500 dolari SUA; C.C. - 750 dolari SUA; C.M.G. - 500 dolari SUA; C.T. - 1.550 dolari SUA; D.M. - 250 dolari SUA; D.E.- 450 dolari SUA; D.A. - 450 dolari SUA; D.I. -1.000 dolari SUA; F.V. - 900 dolari SUA; F.D.D. - 2.675 dolari SUA; H.C. - 900 dolari SUA; I.F.- 600 dolari SUA; I.I.G. -500 dolari SUA; M.C. - 500 dolari SUA; M.D. - 900 dolari SUA; N.A. - 500 dolari SUA; N.M. - 900 dolari SUA; R.N. - 900 dolari SUA; S.D. - 900 dolari SUA; S.L. - 300 dolari SUA; U.G. - 600 dolari SUA și V.A. - 1.000 dolari SUA.
De asemenea a înlăturat din sentință dispozițiile contrarii și a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
A stabilit să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare în sumă de 700 lei.
Pentru a dispune astfel, instanța de prim control judiciar a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatei, din probele dosarului rezultând că actele materiale comise de inculpata M.I. în raport cu fiecare dintre cele 270 părți vătămate au fost corect grupate în trei categorii: o parte au fost recrutate de inculpată în scopul trimiterii la muncă, dar nu au mai plecat în Coreea de Sud din motive ca : amânarea cerută de inculpată, întrucât trebuia să organizeze deplasările unor grupuri numeroase, insuficiența sumelor de bani predate acesteia sau faptul că inculpata fusese arestată preventiv. Aceste acte materiale s-au consumat în momentul recrutării în scopul exploatării prin crearea stării de pericol.
Din a doua categorie s-a stabilit că fac parte părțile vătămate ce au fost recrutate și transportate prin același mijloc și au fost returnate în țară de pe aeroportul din Seul, întrucât nu îndeplineau formalitățile necesare, iar o ultimă categorie a reprezentat-o: recrutarea, transportarea, transferarea și cazarea părților vătămate, unele din aceste modalități fiind executate de inculpata M.I., iar altele de către fiica acesteia pentru care cercetările au fost disjunse.
S-a reținut, de asemenea, că racolarea acestora s-a făcut și prin atragerea lor prin prezentarea unor povești de succes ale altora, care se aflau deja la muncă în Coreea de Sud.
De asemenea, din actele dosarului, s-a constatat că a rezultat că în momentul recrutării, părțile vătămate nu aveau un loc de muncă în țară, fiind lipsite de venituri și având în întreținere copii minori, circumstanțe ce au fost speculate de inculpată.
S-a apreciat că nu poate fi primită apărarea inculpatei cu referire la atitudinea părților vătămate, care au acceptat să plece în străinătate, întrucât în ceea ce privește latura subiectivă, infracțiunea se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, considerându-se că potrivit art. 16 din aceeași lege, consimțământul persoanei, victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.
S-a conchis că, în aceste condiții critica formulată de inculpată vizând lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de „trafic de persoane în formă continuată nu era întemeiată.
Referitor la încadrarea juridică dată faptelor s-a constatat că prin rechizitoriul procurorului nr. 135/P/2003 din 29 martie 2004, inculpata M.I. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, faptă prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a constatat că, în forma tip, faptele constituie infracțiune și prezintă cinci modalități normative de săvârșire, iar în alineatul al doilea sunt prevăzute modalitățile agravate respectiv, săvârșirea de către două sau mai multe persoane împreună, cauzarea unei vătămări grave a integrității corporale sau a sănătății victimei, cât și aspectul săvârșirii de către un funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu.
S-a apreciat de către instanța de prim control judiciar că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile de incriminare prevăzute de alin. (2) lit. b) și c) din lege, și nici cea înscrisă la litera a, întrucât pentru existența acestei împrejurări agravate era necesar ca persoanele să fi comis infracțiunea împreună, adică să fi acționat efectiv și concomitent în momentul săvârșirii faptelor.
S-a mai relevat că deși din conținutul rechizitoriului și a hotărârii pronunțate a rezultat și o participare a fiicei inculpatei, pentru M.N. s-a dispus disjungerea și continuarea cercetărilor. S-a constatat de către instanța de apel că încadrarea juridică corectă a faptei săvârșită de inculpata-apelantă M.I., era infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., iar în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus, prin urmare, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 12 din lege, întrucât în alineatele doi și trei erau prevăzute formele calificate ale infracțiunii.
S-a apreciat ca fiind întemeiată critica inculpatei referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei cât și a modalității de executare și au fost avute în vedere atitudinea și comportamentul corespunzător în societate, concretizat prin lipsa antecedentelor penale, cât și stăruința acesteia în repararea prejudiciilor create părților vătămate, producându-se dovezi în fața instanței de apel.
De asemenea s-a constatat că inculpata a făcut dovada că are calitatea de director al societății comerciale A.A. SRL iar în vederea acoperirii sumelor cu care părțile vătămate s-au constituit părți civile, a contractat și un credit la BANC POST S.A. Constanța
S-a apreciat că aceste împrejurări erau de natură a îndreptăți instanța de apel să procedeze la o nouă reindividualizare a pedepsei prin reducerea acesteia spre minimul special, respectiv la 4 ani închisoare și, pentru aceleași considerente și reducerea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b )C. pen. la durata de 4 ani.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, instanța de prim control judiciar a hotărât că , în speță, sunt întrunite dispozițiile art. 861 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., și se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, întrucât pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult patru ani, iar inculpata nu a mai fost anterior condamnată la o pedeapsa cu închisoare mai mare de 1 (un) an.
S-a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment și nu se impune executarea efectivă a pedepsei, considerând că inculpata se poate îndrepta și fără executarea efectivă a pedepsei, fiind relevantă preocuparea acesteia pentru diminuarea efectelor infracțiunii prin diligentele depuse pentru repararea prejudiciului cauzat părților civile.
Referitor la acțiunea civilă promovată de părțile vătămate, s-a reținut că în faza judecății în apel s-au făcut dovezi privind achitarea și a altor sume către acestea, fie prin atașarea unor procese-verbale și declarații olografe, fie prin susținerile părților prezente în fața instanței și consemnate în încheierile de ședință.
Astfel, s-au constat recuperate integral prejudiciile către următoarele părți civile: A.M. - 250 dolari SUA (f. 151 dosar apel); A.C.C. - 280 dolari SUA (f. 131); A.V.I. - 980 dolari SUA (f. 147); B.E. - 900 dolari SUA (f. 137); B.C. -900 dolari SUA (f. 111), C.M.I. - 600 dolari SUA (f. 152); C.V. - 500 dolari SUA (f. 130); C.C. - 750 dolari SUA (f. 148); C.M.G. - 500 dolari SUA (f. 122); C.T. - 1.550 dolari SUA (f. 145); D.M. - 250 dolari SUA (f. 129); D.E.- 450 dolari SUA (f. 123); D.A. 450 dolari SUA (f. 124), D.I. - 1.000 dolari SUA (f. 121); F.V. - 900 dolari SUA (f. 128); F.D.D. 2.675 dolari SUA (f. 118); H.C. -900 dolari SUA (f. 149); I.F.- 600 dolari SUA (f. 100); I.I.G. -500 dolari SUA (f. 146); M.C. - 500 dolari SUA( f. 153); M.D. 900 dolari SUA (f. 126); N.A. - 500 dolari SUA (f. 99 și 133); N.M. - 900 dolari SUA (f. 257); R.N. - 900 dolari SUA (f. 32); S.D. - 900 dolari SUA (f. 150); S.L. -300 dolari SUA (f. 155); U.G. - 600 dolari SUA (f. 100) și V.A. -1.000 dolari SUA (f. 127).
S-a mai constatat că partea vătămată R.C. - nu s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale sau în fața instanței până la citirea actului de sesizare, conform dispozițiilor art. 15 alin. (2) C. proc. pen., însă prezentă fiind în fața instanței de apel, a solicitat ca inculpata să-i achite 500 dolari SUA. S-a apreciat că nu au fost respectate dispozițiile procesual-penale, partea vătămată urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 19 alin. (1) C. proc. pen., să solicite separat, printr-o acțiune civilă, repararea pagubei materiale.
S-a constatat de către instanța de prim control judiciar că nu poate fi avut în vedere extrasul de cont deschis la BANC POST pe numele „D.E." pentru perioada 01 iunie 2003 - 22 august 2003 cu mențiunea finală „total retrageri - 51.789 dolari" - f. 252-255 dosar apel, întrucât nu s-a făcut dovada că respectivele sume au fost restituite părților civile.
În același context, s-a apreciat ca fiind lipsite de relevanță și tabelele întocmite de inculpată (f. 258-262 dosar apel) în care sunt cuprinse părțile vătămate care nu și-au recuperat prejudiciile sau nu au dat bani inculpatei sau cele existente la filele 263-264, din care rezulta achitarea unor sume în faza judecății pe fondul cauzei.
Împotriva deciziei penale sus-menționate au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași și inculpata M.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele amplu detaliate în cuprinsul încheierii de ședință din 3 noiembrie 2008, dată când s-a acordat cuvântul la dezbateri, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Astfel parchetul, în esență, a invocat dispozițiile art. 3859 punctele 17 și 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, casarea deciziei recurate și, pe fond, în rejudecare, în principal, să se constate că s-a procedat greșit atunci când s-a dispus de către Curtea de Apel lași, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/200, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fără a fi pusă în discuția părților noua încadrare juridică a faptei. A solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. A mai susținut că, în speță, s-a făcut dovada săvârșirii infracțiunii în formă agravată, prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, întrucât acțiunile celor două participante ( inculpata și fiica sa) la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 din legea specială au fost conjugate și realizate în scopul exploatării victimelor. A conchis arătând că, în cazul în care Înalta Curte nu va retine ca fiind fondat primul motiv de recurs, urmează a se aplica o pedeapsă într-un cuantum mai mare, corespunzătoare gravității faptei săvârșite de aceasta, cu executarea în regim de privare de libertate.
Recurenta inculpată a solicitat respingerea recursului formulat de parchet și admiterea propriului recurs . în esență, a invocat drept motive de casare dispozițiile art. 3859 pct. 18 și 14 C. proc. pen. și a arătat că, în principal, se impune achitarea sa în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât faptei reținute în sarcina sa îi lipsește și latura obiectivă și latura subiectivă, iar în subsidiar, a solicitat menținerea dispozițiilor art. 861 C. pen., solicitând însă stabilirea Tribunalului Constanța ca organ desemnat cu supravegherea sa, întrucât inculpata și-a schimbat domiciliul în orașul Constanța. A mai solicitat să se constate că și latura civilă a fost greșit soluționată, întrucât a fost obligată la plata unor sume de bani către părțile vătămate, cu titlu de despăgubiri civile, fără ca părțile vătămate să-i fi remis acesteia sumele de bani pretinse și fără să se fi produs dovezi cu privire la cuantumul acestor sume de bani.
Înalta Curte constată că recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași împotriva deciziei penale nr. 201 din 22 noiembrie 2008 a Curții de Apel lași, secția penală, este parțial fondat, numai în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicată inculpatei M.I. și modalitatea de executare a acesteia, aspect ce se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 punctul 14 C. proc. pen., iar recursul declarat de inculpata M.I. este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3856 alin. (1) și art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că instanța de prim control judiciar a procedat corect atunci când a reținut situația de fapt, astfel cum a rezultat dintr-o justă apreciere a materialului probator administrat și, pe cale de consecință, a considerat, întemeiat că, în speță, sunt întrunite elementele constitutive ale faptei de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., comisă de inculpata M.I., dispunând, însă nejustificat, condamnarea acesteia la o pedeapsă într-un cuantum mai redus decât cea aplicată de instanța de fond, cu aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen.
Totodată, Înalta Curte mai constată că nu poate fi reținută critica reprezentantului parchetului în ceea ce privește împrejurarea că instanța de prim control judiciar a procedat greșit atunci când a schimbat încadrarea juridică dată faptei săvârșită de inculpată din art. 12 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în cea prevăzută de art. 12 alin. (1) din aceeași lege cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fără să pună în discuția părților acest aspect, întrucât în cauză schimbarea încadrării juridice a fost conformă cu probatoriul administrat în cauză și situația juridică a acesteia nu s-a agravat, dimpotrivă, prin înlăturarea dispozițiilor agravante prevăzute în alin. (2) și alin. (3) ale art. 12 din legea specială, i s-a creat inculpatei apelante o situație mai favorabilă.
Prin urmare, nu poate fi primită solicitarea reprezentantului parchetului de trimiterea a cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru a pune în discuție schimbarea încadrării juridice încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatei, după cum nu se justifică nici cererea reprezentantului parchetului, de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin reținerea agravantei prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din legea specială, astfel cum a solicitat reprezentantul parchetului în motivele de recurs.
De asemenea, Înalta Curte reține că instanța de prim control judiciar a procedat corect atunci când a înlăturat solicitarea inculpatei de achitare în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că vinovăția acesteia a fost pe deplin dovedită, rezultând din amplul probatoriu administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, întrucât inculpata a săvârșit în mod cert infracțiunea de trafic de persoane asupra unui număr de 270 de părți vătămate, astfel cum au fost grupate încă din faza cercetării judecătorești de către prima instanță.
Înalta Curte constată că în faza de urmărire penală precum și în faza cercetării judecătorești, în fața instanțelor de fond și de apel s-a administrat un amplu probatoriu, care a fost just interpretat, întrucât la dosar există suficiente probe din care rezultă, în mod indubitabil , că inculpata M.I. în perioada martie - mai 2003 a săvârșit fapta de trafic de persoane în formă continuată, sub forma uneia sau alteia din modalitățile alternative prevăzute de textul incriminator.
Infracțiunea de trafic de persoane, potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 constă în recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane. Prin urmare, sub aspectul elementului material al laturii obiective, se constată că acesta se poate realiza prin mai multe acțiuni alternative (recrutare, transportare, transferare, cazare, etc.) toate însă cu scopul exploatării persoanei, victimă a traficului .
În cauza de față, actele materiale comise de inculpată, în raport de fiecare din cele 270 de victime, în funcție de modalitățile alternative utilizate, au fost justificat grupate de instanțele anterioare pe trei categorii: prima categorie, din care făceau parte majoritatea victimelor, era constituită din părțile vătămate care au fost recrutate de către inculpată prin fraudă, în scopul exploatării prin muncă, persoane care nu au mai plecat în Coreea de Sud, din diverse motive ( imputabile în principal, inculpatei: amânări repetate ori chiar arestarea preventivă a acesteia). Din cea de-a doua categorie, corespunzătoare altor acte materiale din conținutul infracțiunii unice continuate, făceau parte victimele recrutate și transportate, prin același mijloc - fraudă - și în același scop - al exploatării, persoane care au fost ulterior returnate în țară de pe aeroportul din Seul-Coreea de Sud, pentru neîndeplinirea formalităților necesare. Cea de-a treia categorie cuprindea actele materiale care constau în recrutarea, transportarea, transferarea și cazarea victimelor, unele dintre aceste modalități alternative fiind executate de către inculpata M.I., iar altele de către fiica acesteia, M.N., pentru care cercetările au fost disjunse, prin rechizitoriu.
Prin urmare, se constată, analizând actele și lucrările dosarului, că principala modalitate de recrutare a constat în racolarea potențialelor victime, prin atragerea lor, ca urmare a prezentării unor realizări de succes ale altor persoane ajunse la muncă în Coreea de Sud, făcută fie direct de către inculpată, fie indirect, prin cunoștințe ale victimelor, care erau abia întoarse din străinătate, impresie pe care a creat-o prin mistificarea realității și pe care a amplificat-o și prin aceea că, de fiecare dată, la ușa apartamentului său erau cozi formate din mai multe persoane ce așteptau să discute cu inculpata în același scop, al plecării în Seul pentru a munci în condiții avantajoase ( cu contracte de muncă bine plătite, având cazare asigurată și 3 mese gratuite pe zi).
În speța supusă analizei Înalta Curte mai constată că instanța de apel a procedat greșit atunci când, reindividualizând pedeapsa aplicată, a redus nejustificat cuantumul acesteia și a modificat modalitatea de executare a acesteia, fără să țină seama de amploarea activității infracționale desfășurate, de numărul excesiv de mare al victimelor traficate, de cuantumul prejudiciilor cauzate acestora, de modul și împrejurările săvârșirii faptelor și importanța valorilor sociale lezate, de atitudinea inculpatei față de infracțiunile comise și, nu în ultimul rând, de faptul că numai intervenția autorităților a întrerupt activitatea infracțională desfășurată de inculpată.
Așadar, nu poate fi primită nici solicitarea recurentei inculpate de reindividualizare a pedepsei, în sensul că instanța de prim control judiciar, atunci când a dispus aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen. și a obligat inculpata să se prezinte periodic la Tribunalul lași, desemnat ca organ de supraveghere, nu a observat că inculpata și-a schimbat ulterior domiciliul în Constanța, fapt ce a îngreunat respectarea condițiilor de supraveghere, întrucât pedeapsa aplicată inculpatei M.I. și modalitatea de executare a acesteia nu răspunde criteriilor generale de individualizare a pedepsei, cu atât mai mult cu cât victimele erau supuse unui regim la limita subzistenței, întrucât acestora, odată preluate de pe aeroportul din Coreea de Sud, li se luau pașapoartele și apoi erau duse în fabrici și ateliere unde erau obligate să lucreze în condiții insalubre, 13 până la 14 ore pe zi, să accepte să locuiască în niște camere improvizate în containere metalice, fără asigurarea unor condiții minime de igienă, fiind nevoite să plătească comisioane de circa 500-1.500 dolari SUA, pentru restituirea pașaportului.
Prin urmare, din analiza coroborată a materialului probator administrat (proces-verbal de percheziție domiciliară, contracte notariale și înscrisuri încheiate între părți, acte de călătorie ale victimelor, declarațiile victimelor, declarațiile inculpatei, declarațiile martorilor din lucrări) rezultă în mod indubitabil că inculpata M.I. se face vinovată de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost cercetată și dedusă judecății, respectiv infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată, fiind ajutată de fiica sa M.N., cu privire la care s-a disjuns cauza, iar pe cale de consecință, Înalta Curte, în baza acestui text de lege, constată că se impune aplicarea unei pedepse corespunzătoare, cu executare în regim de detenție și, sub acest aspect constată că pedeapsa aplicată de prima instanță, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și în ceea ce privește modalitatea de executare a acesteia, este aptă să atingă scopul preventiv educativ al pedepsei, astfel cum este stipulat de art. 52 C. pen., în condițiile respectării criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.
Aplicarea pedepsei principale într-un cuantum situat spre maximul special, respectă cerința pericolului social al faptei săvârșite astfel cum a rezultat din modalitatea și mijloacele de comitere a faptei dedusă judecății. De altfel, pentru a asigura constrângerea și reeducarea inculpatei, adaptarea pedepsei urmează a se realiza și în raport de circumstanțele referitoare la persoana acesteia.
În ceea ce privește soluționarea greșită a laturii civile a cauzei, astfel cum a susținut recurenta inculpată, Înalta Curte constată că ambele instanțe au depus în mod deosebit diligente pentru a stabili cu exactitate cuantumul sumelor pe care inculpata le datorează părților vătămate, care s-au constituit părți civile în cauză și, în măsura în care acestea au fost dovedite, Ie-a admis ca atare, dispunând obligarea inculpatei la plata acestora cu titlul de despăgubiri civile.
Pe cale de consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție va menține ca fiind legale și temeinice dispozițiile din sentința penală nr. 175 din 15 martie 2006 a Tribunalului lași, sub aspectul pedepsei aplicate inculpatei și a modalității de executare a acesteia, urmând ca inculpata M.I. să execute pedeapsa principală de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen., pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei principale.
De asemenea, Înalta Curte urmează a aplica și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 C. pen.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale recurate.
Față de considerentele mai sus enunțate, Înalta Curte, constatând că recursul formulat de inculpata M.I. împotriva aceleiași decizii este nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca atare, urmând ca, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată să fie obligată la plata sumei de 275 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, să se avanseze din fondul Ministerului Justiției
În același timp, Înalta Curte de Casație și Justiție constatând, în baza art. 38515 punctul 2 lit. d) C. proc. pen., că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași împotriva deciziei penale nr. 201 din 22 noiembrie 2007 a Curții de Apel lași, secția penală, este parțial fondat, îl va admite ca atare, urmând a casa, în parte, decizia penală sus-menționată numai în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicată inculpatei M.I. și modalitatea de executare a acesteia.
Va menține, totodată ca fiind legale și temeinice dispozițiile din sentința penală nr. 175 din 15 martie 2006 a Tribunalului lași, sub aspectul pedepsei aplicate inculpatei și a modalității de executare a acesteia, urmând a se proceda conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași împotriva deciziei penale nr. 201 din 22 noiembrie 2007 a Curții de Apel lași, secția penală.
Casează, în parte, decizia penală sus-menționată numai în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicată inculpatei M.I. și modalitatea de executare a acesteia.
Menține ca fiind legale și temeinice dispozițiile din sentința penală nr. 175 din 15 martie 2006 a Tribunalului lași, sub aspectul pedepsei aplicate inculpatei și a modalității de executare a acesteia, urmând a executa pedeapsa principală de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen., pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei principale.
Aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale recurate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.I. împotriva aceleiași decizii.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 275 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 decembrie 2008.