Suspension of execution of administrative penalty: insufficiency of large debt as justification for imminent damage under Law No. 29/1990

S-a luat în examinare recursul declarat de Garda Financiară Centrală împotriva încheierii nr.255 din 22 iulie 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal s-au prezentat: recurenta-pârâtă Garda Financiară centrală reprezentată de consilierul juridic Ș.D., intimata-reclamantă SC“S.”SRL, Timișoara prin avocatul D.J. și intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice prin consilierul juridic C.S.V.

Procedura completă.

După prezentarea referatului cauzei, Curtea a constatat că pricina este în stare de judecată și a acordat cuvântul în fond părților și procurorului.

Consilierul juridic Ș.D. și ulterior, consilierul juridic C.S.V. au solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat susținând motivele de casare expuse în scris.

Avocatul D.J. a cerut să fie respins recursul ca nefondat și a depus, în acest sens, concluzii scrise.

Reprezentanta Ministerului Public a formulat oral concluzii de respingere a recursului ca nefondat.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 19 iulie 2002 reclamanta SC “S.” SRL a solicitat suspendarea executării procesului-verbal din data de 19 aprilie 2002 încheiat de Garda Financiară Centrală și a deciziei nr.340 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, până la soluționare dosarului nr.4513/2002 al Curții de Apel Timișoara-Secția comercială și de contencios adminstrativ.

In motivarea cererii, întemeiate pe dispozițiile art.9 din Legea nr.29/1990, s-a arătat că debitul fiind foarte mare, activitatea petentei este periclitată.

Prin încheierea nr.255/2002 a Curții de Apel Timișoara,Secția comercială și de contencios administrativ,cererea a fost admisă.

Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen Garda Financiară Centrală arătându-se că nu sunt întrunite cerințele art.9 din Legea nr.29/1990, că asupra cererii de suspendare a executării titlului executoriu este competentă a se pronunța judecătoria, conform art.76 din OG nr.11/1996 și nu instanța de contencios administrativ în considerarea art.9 din Legea nr.29/1990, întrucât OG nr.11/1996 prevede o procedură specială.

Verificând cauza în funcție de recursul formulat, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și 3 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că primul motiv de recurs este fondat

Potrivit dispozițiilor art.9 din Legea nr.29/1990 suspendarea executării actului administrativ atacat poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, condiții care trebuiesc să fie îndeplinite cumulativ.

Imprejurarea că debitul pentru care petenta a formulat plângere (dosar nr.4513/2002 al Curții de Apel Timișoara, Secția comercială șide contencios administrativ) este mare, nu reprezintă, un motiv suficient prin el însuși pentru a justifica suspendarea executării actului administrativ atacat.

Pentru aceste considerente cererea se impunea a fi respinsă ca neîntemeiată.

Cât privește al doilea temei de casare, Curtea apreciază că nu este fondat.

Dispozițiile art.9 din Legea nr.29/1990 sunt aplicabile iar cererea este de competența instanței de contencios administrativ care soluționează acțiunea privind anularea actelor atacate.

Dispozițiile art.76 din OG nr.11/1996 se referă la contestația împotriva executării silite, contestație care cade în competența instanței de drept comun. Contestația împotriva executării silite are un alt conținut și o altă reglementare față de cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat, al cărei temei juridic îl reprezintă dispozițiile art.9 din Legea nr.29/1990, astfel cum este și în situația de față.

Având în vedere cele mai sus analizate, recursul va fi admis încheierea va fi casată și în fond se va respinge ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării procesului-verbal din data de 19 aprilie 2002 încheiat de Garda Financiară Centrală și a deciziei nr.340/2000 a Ministerului Finanțelor Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta Garda Financiară Centrală împotriva încheierii nr.255 din 22 iulie 2002 a Curții de Apel Timișoara-Secția comercială și de contencios administrativ.

Casează încheierea atacată și respinge cererea de executare a procesului verbal și a deciziei contestate formulată de SC “S.” SRL Timișoara.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2003.