Constitutional exception challenging amending law after its entry into force dismissed as unfounded, costs awarded.

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin încheierea de ședință de la 13 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 5740/121/2006 s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 356/2006 invocată de inculpatul G.I.

S-a reținut că, cauza de față are ca obiect recursul declarat de inculpații G.I. și E.(B.)S. împotriva deciziei penale nr. 487 din 16 noiembrie 2007 a Tribunalului Galați prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.I. împotriva sentinței penale nr. 456 din 22 februarie 2006 a Judecătoriei Galați.

În ceea ce îl privește pe inculpatul G.I. Curtea reține că acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

În fața instanței de recurs, după ce anterior a invocat alte două excepții de neconstituționalitate, ce au fost pe rând respinse de Curtea Constituțională, inculpatul G.I. a invocat o nouă excepție de neconstituționalitate vizând Legea nr. 356/2006 susținând că aceasta încalcă prevederile art. 61 alin. (2) din Constituția României care statuează principiul bicameralismului parlamentar în România.

Analizând excepția de neconstituționalitate invocată de inculpat sub aspectul admisibilității, Curtea de Apel Galați reține că potrivit art. 29 alin. (1), (3) din Legea nr. 47/1992 modificată și republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Din cele mai sus expuse rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale este necesar ca excepția să vizeze o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță, legea sau ordonanța ce conțin dispoziția în cauză este în vigoare iar dispoziția a cărei neconstituționalitate se invocă are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Raportat la aceste criterii Curtea apreciază că în speța de față legea a cărei neconstituționalitate s-a invocat nu are legătură cu soluționarea cauzei așa încât excepția invocată apare ca fiind inadmisibilă.

Astfel Curtea reține că Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi a intrat în vigoare la data de 07 septembrie 2006, când prezenta cauză se afla deja în faza judecării apelului, situație în care trebuie examinată legătura dintre textele de procedură penală modificate prin legea mai sus arătată și soluționarea prezentei cauze în apel și în recurs.

Din această perspectivă se constată că în fața instanței de apel nu au fost invocate și nici nu au fost incidente dispozițiile din Codul de procedură penală referitoare la judecata apelului care au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 [art. 361, art. 362, lit. a), c), d) și e), art. 365, alin. (1), art. 377, alin. (2), art. 378, art. 378, art. 379 pct. 2 lit. b), art. 380, art. 381 și art. 383 C. proc. pen.].

Cât privește judecata în recurs Curtea reține că până la acest termen inculpatul G.I. nu a formulat motivele de recurs, apărătorul acestuia mărginindu-se doar la invocarea de excepții de neconstituționalitate, situație în care nu se poate aprecia că vreuna dintre dispozițiile referitoare la judecarea recursului ce au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 [art. 3851, lit. a) și b), art. 3851, art. 3851, art. 3851, art. 3859, pct. 7 și 12, art. 3859, pct. 18, art. 3859, alin. 3, art. 38512, art. 38514, art. 38514, art. 38515, lit. c) și d), art. 38516 C. proc. pen.] vor fi incidente în cauză.

Pe de altă parte Curtea constată că Legea nr. 356/2006 a făcuț în întregul ei obiectul examenului de constituționalitate, încă înainte de promulgare și publicare în M.Of., prin decizia nr. 564 din 06 iulie 2006 a Curții Constituționale constatându-se că dispozițiile din cuprinsul ei, criticate prin sesizarea formulată în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție sunt constituționale.

Această împrejurare, coroborată cu faptul că inculpatul a invocat în prezenta cauză alte două excepții de neconstituționalitate, conduce la concluzia că noua excepție nu urmărește în mod real soluționarea cauzei și vizează doar tergiversarea judecății.

Față de cele mai sus arătate Curtea constată că excepția de neconstituționalitate invocată de inculpatul G.I. apare ca inadmisibilă întrucât nu are vreo legătură concretă cu soluționarea prezentei cauze situație în care urmează ca cererea de sesizare a Curții Constituționale să fie respinsă în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

II. Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs inculpatul G.I. criticând-o ca netemeinică solicitând casarea ei și pe cale de consecință, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată la termenul din 13 noiembrie 2009 de inculpatul G.I. prin apărătorul ales.

Examinând actele și lucrările dosarului , încheierea recurată în raport de motivul de critică invocat cât și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul de față se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât în mod legal s-a statuat de către instanța de recurs a Curții de Apel Galați inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 356/2000 de modificare și completare a Codului de procedură penală.

Se are în vedere cu titlu de premiză că potrivit art. 29 alin. (1), (3) din Legea nr. 47/1992 modificată și republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Din cele mai sus expuse rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale este necesar ca excepția să vizeze o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță, legea sau ordonanța ce conțin dispoziția în cauză este în vigoare iar dispoziția a cărei neconstituționalitate se invocă are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Or, în speța de față legea a cărei neconstituționalitate s-a invocat nu are legătură cu soluționarea cauzei așa încât excepția invocată apare ca fiind inadmisibilă.

Astfel, Înalta Curte reține că Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi a intrat în vigoare la data de 07 septembrie 2006, când prezenta cauză se afla deja în faza judecării apelului, situație în care trebuie examinată legătura dintre textele de procedură penală modificate prin legea mai sus arătată și soluționarea prezentei cauze în apel și în recurs.

Din această perspectivă se constată că în fața instanței de apel a Tribunalului Galați nu au fost invocate și nici nu au fost incidente dispozițiile din Codul de procedură penală referitoare la judecata apelului care au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 [art. 361, art. 362, lit. a), c), d) și e), art. 365, alin. (1), art. 377, alin. (2), art. 378, art. 378, art. 379 pct. 2 lit. b), art. 380, art. 381 și art. 383 C. proc. pen].

Cât privește judecata în recurs Înalta Curte reține că până la acest termen inculpatul G.I. nu a formulat motivele de recurs, apărătorul invocând doar excepții de neconstituționalitate, situație în care nu se poate aprecia că vreuna dintre dispozițiile referitoare la judecarea recursului ce au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 [art. 3851, lit. a) și b), art. 3851, art. 3851, art. 3851, art. 3859, pct. 7 și 12, art. 3859, pct. 18, art. 3859, alin. (3), art. 38512, art. 38514, art. 38514, art. 38515, lit. c) și d), art. 38516 C. proc. pen.] vor fi incidente în cauză.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că Legea nr. 356/2006 a făcut în întregul ei obiectul examenului de constituționalitate, încă înainte de promulgare și publicare în M.Of., prin decizia nr. 564 din 06 iulie 2006 a Curții Constituționale constatându-se că dispozițiile din cuprinsul ei, criticate prin sesizarea formulată în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție, sunt constituționale.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva încheierii din 13 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 5740/121/2006.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 noiembrie 2009.