Inadmissibility of annulment appeal for challenging judicial costs where statutory grounds not met
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the annulment appeal filed by the defendant against a prior high court decision that had rejected his cassation appeal, thereby upholding the lower court’s judgment and ordering the defendant to pay 200 lei in judicial costs to the state. The dispute concerned the defendant’s challenge to his obligation to pay 240 lei in judicial expenses after his appeal was dismissed, arguing that the prosecution had improperly declined jurisdiction to the superior prosecutor's office, rendering the judgment not final; however, the court found no basis for annulment as the challenge did not fit the statutory grounds. The decisive legal basis was Article 386 of the Code of Criminal Procedure, which restricts annulment appeals to specific procedural defects such as faulty summons or the right to be heard, none of which applied here, and Article 192(2) of the same code, which mandates that judicial costs are borne by the party whose appeal is dismissed.
Legislator headnote
AI generatedart. 386 C. proc. pen, art. 38516 alin. (1) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissibility of annulment appeal for challenging judicial costs where statutory grounds not met: e) când la judecarea recursului inculpatul nu a fost ascultat și ascultarea acestuia era obligatorie, potrivit art. 38514 alin. (1)1 sau art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 9 februarie 2009 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, contestația în anulare formulată de contestatorul C.G. împotriva deciziei penale nr. 109 din 19 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Întrucât, potrivit dispozițiilor art. 386 lit. a)-c) și e) C. proc. pen. instanța competentă să soluționeze contestația în anulare aparține instanței de recurs care a pronunțat decizia a cărei anulare se cere, prin decizia penală nr. 326 din 2 martie 2009 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Procedând la soluționarea cauzei, Înalta Curte a dispus atașarea dosarului nr. 4295/2/2008 în care s-a pronunțat decizia penală nr. 109 din 19 ianuarie 2009.
Analizând actele existente la dosar, Înalta Curte reține că prin decizia penală nr. 109 din 19 ianuarie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins ca nefondat recursul declarat de petiționarul C.G. împotriva sentinței penale nr. 209 din 16 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Împotriva acestei decizii contestatorul C.G. a formulat contestație în anulare arătând că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București nu a furnizat rezultatele cercetărilor privind această speță declinând cauza Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pe cale de consecință neexistând o hotărâre definitivă și irevocabilă susține petentul că nu este de acord cu plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 240 lei.
Înalta Curte apreciază că cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul C.G. împotriva deciziei penale nr. 109 din 19 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este inadmisibilă urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârii penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;
e) când la judecarea recursului inculpatul nu a fost ascultat și ascultarea acestuia era obligatorie, potrivit art. 38514 alin. (1)1 sau art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Criticile formulate de petiționar în raport de dispozițiile art.109 din 19 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu se încadrează în nici una din situațiile limitative prevăzute de dispozițiile art. 386 C. proc. pen.
Criticile aduse de petent cu privire la greșita sa obligare la plata cheltuielilor judiciare către stat nu sunt întemeiate.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul sau cererea.
Cum recursul petentului a fost respins, în mod corect s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul C.G.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.G. împotriva deciziei penale nr. 109 din 19 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 4295/2/2008.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2009.