Revision of influence trafficking conviction rejected; prosecutorial competence defect and prosecutor's non-initiation resolution not valid statutory grounds

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 212 din 19 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj s-a respins - ca neîntemeiată - cererea de revizuire formulată de condamnatul D.I.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin cererea sa, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 24/2006 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 5631/2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, invocând că urmărirea penală s-a făcut de un organ necompetent, respectiv D.N.A., că prin rezoluția nr. 129/P/2005, D.N.A. a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.I., V.M. și T.I., această soluție vizând aceleași fapte pentru care s-a dispus condamnarea sa prin sentința a cărei revizuire o solicită. De asemenea, a mai invocat că în cauză este vorba de fapte și împrejurări noi, potrivit cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece martora R.A. a dat o declarație notarială din care rezultă că s-a împăcat cu revizuientul iar acesta nu-i datorează nici o sumă de bani.

Instanța de fond a reținut că cererea de revizuire nu este fondată. Primul motiv nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire reglementate de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., iar următoarele două sunt nefondate, rezoluția D.N.A. vizând alte fapte, iar declarația notarială a martorei fiind irelevantă.

Împotriva acestei soluții a declarat apel revizuientul-condamnat criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivului invocat, cât și din oficiu, prin prisma celorlalte motive de fapt și de drept prev. de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a reținut că apelul declarat este nefondat.

Prin decizia penală nr. 99 din 11 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuient, apreciindu-se că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul-condamnat D.I., care a reiterat motivele formulate în apel și în cererea inițială și a solicitat admiterea cererii de revizuire.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, reține ca în mod corect ambele instanțe au respins ca nefondată cererea de revizuire formulată.

Cu privire la susținerea condamnatului potrivit căreia urmărirea penală s-a făcut de un organ necompetent, în mod corect s-a constatat că aceasta nu se circumscrie nici unuia din cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

În ceea ce privește incidența cazului prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., de asemenea, s-a constatat, corect, că în cauză nu poate fi vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei, care să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.

Astfel, declarația notarială a numitei R.A. nu conduce la concluzia că revizuientul nu a solicitat și nu a primit de la această denunțătoare suma de 20.000 Euro, aspect pe deplin dovedit de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, ci atestă doar împrejurarea că în momentul autentificării actului notarial, respectiv la 13 decembrie 2006, acesta nu datora nici o sumă de bani numitei R.A.

Nici motivul de revizuire vizând cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. nu este fondat, cum corect au apreciat și argumentat instanțele de fond și apel.

Astfel, s-a reținut că revizuirea este un remediu procesual menit să înlăture erorile de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești. Prin urmare, nu pot fi supuse revizuirii decât hotărârile prin care s-a rezolvat fondul cauzei, instanța soluționând atât acțiunea penală, pronunțând o hotărâre de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, cât și acțiunea civilă alăturată acesteia.

Nu conțin o rezolvare a fondului cauzei și, deci, nu sunt susceptibile de revizuire, rezoluțiile procurorului prin care se dispune neînceperea urmăririi penale, acestea nefiind „hotărâri penale definitive" în sensul prevederilor art. 394 C. proc. pen.

În ceea ce privește revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit. e) C. proc. pen. - când două sau mai multe hotărâri judecătorești nu se pot concilia - trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: să existe două sau mai multe hotărâri definitive și hotărârile să nu se poată concilia.

Cu privire la prima condiție, aceasta se consideră realizată numai dacă este vorba de două sau mai multe hotărâri penale definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei.

Revizuientul a invocat neconcilierea dintre sentința penală nr. 24/2006 a Tribunalului Dolj, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență și rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 29 mai 2007 dată în dosarul nr. 129/P/2005 al D.N.A., prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale fată de acesta pentru infracțiunea prevăzută de art. 6/1 din Legea nr. 78/2000.

Soluția adoptată prin rezoluția sus-menționată vizează, însă, alte fapte de corupție săvârșite de revizuient, pentru care s-a dispus disjungerea prin rechizitoriul întocmit la data de 7 iulie 2005, iar această rezoluție nici nu îndeplinește condițiile unei hotărâri penale definitive, care să conțină o rezolvare a fondului cauzei.

În mod corect, s-a apreciat că nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, pentru cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. e) (hotărâri ce nu se pot concilia), o hotărâre prin care a fost soluționat fondul cauzei și o rezoluție a procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Înalta Curte va respinge, în consecință, ca nefondat recursul formulat, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient D.I. împotriva deciziei penale nr. 99 din 11 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală.

Obligă pe recurentul revizuient la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 noiembrie 2008.