Admissibility of recourse against final appellate decision in nullity challenge over ancillary penalty
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the convicted defendant against the Court of Appeal's final decision rejecting his nullity challenge, thereby upholding the original conviction for document forgery (Art. 248 Penal Code) and the associated ancillary punishment of one year imprisonment; the defendant was ordered to pay 200 lei in judicial costs. The dispute centered on the legality of the ancillary penalty, with the defendant arguing for its removal via a nullity challenge under Art. 386(1)(c) of the Code of Criminal Procedure. The decisive legal basis was Art. 3851 of the Code of Criminal Procedure, which strictly limits the scope of appeals (recurs) to non-final judgments; the court held that because the appealed decision was rendered by an appellate court and thus constituted a final judgment, it could not be challenged through an ordinary appeal mechanism, rendering the recourse inadmissible per se regardless of the merits of the underlying claim.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 C. pen, art. 71 C. pen, art. 81 C. pen, art. 386 alin. (1) lit. c) C. proc. pen, art. 3851 C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Admissibility of recourse against final appellate decision in nullity challenge over ancillary penalty: 248 Penal Code) and the associated ancillary punishment of one year imprisonment; the defendant was ordered to pay 200 lei in judicial costs. The dispute centered on the legality of the ancillary penalty, with the defendant arguing for its removal via a nullity challenge under Art. 386(1)(c) of the Code of Criminal Procedure. The decisive legal basis was Art. 3851 of the Code of Criminal Procedure, which strictly limits the scope of appeals (recurs) to non-final judgments; the court held that because the appealed decision was rendered by an appellate court and thus constituted a final judgment, it could not be challenged through an ordinary appeal mechanism, rendering the recourse inadmissible per se regardless of the merits of the underlying claim.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision establishing that decisions rendered by appellate courts are final and therefore cannot be challenged via appeal, serving as the basis for dismissing the recourse as inadmissible.
Full text
Asupra recursului de față ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 519 din 18 mai 2009, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca neîntemeiată contestația în anulare formulata de contestatorul M.M., împotriva deciziei penale nr. 176 din 23 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 758/215/2006, obligând contestatorul la plata sumei de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut în esență următoarele:
Prin decizia mai sus enunțată, Curtea de Apel Craiova a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva deciziei penale nr. 239 din 7 octombrie 2008 a Tribunalului Dolj, a casat această decizie, menținând sentința penală nr. 278 din 01 februarie 2008 a Judecătoriei Craiova, sentință prin care inculpatul M.M. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 248 C. pen. cu aplic. art. 71 C. pen. rap. la art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. și a art. 81 C. pen.
Contestatorul și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 386 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținând că în mod greșit i s-a aplicat pedeapsa accesorie.
Curtea de Apel Craiova, a constatat că cererea contestatorului este neîntemeiată întrucât motivul invocat de contestatorul condamnat nu este prevăzut în nici unul dintre cazurile prevăzute de dispozițiile art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs contestatorul M.M.
La termenul de judecată de astăzi 04 noiembrie 2009, recurentul contestator nu s-a prezentat la instanță pentru a-și susține recursul.
Înalta Curte, a constatat că, în cauză recursul declarat de titularul căii de atac împotriva unei decizii penale prin care s-a soluționat definitiv cauza, decizie prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatorul M.M., împotriva deciziei penale nr. 176 din 23 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 758/215/2006, apare ca inadmisibil.
Pe calea recursului, cale ordinară de atac, pot fi atacate numai hotărârile nedefinitive, după cum rezultă din dispozițiile art. 3851 C. proc. pen., care prevăd strict și limitativ hotărârile supuse recursului, respectiv: „Pot fi atacate cu recurs:
a) sentințele pronunțate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege;
b) sentințele pronunțate de tribunalele militare în cazul infracțiunilor contra ordinii și disciplinei militare, sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;
c) sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel;
d) sentințele pronunțate de secția penală a înaltei Curți de Casație și Justiție;
d1) sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
e) deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel;
f) sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum și cele privind reabilitarea.
Încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Recursul declarat împotriva sentinței sau deciziei se socotește făcut și împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunțarea hotărârii.
Nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac.
Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare."
Per a contrario, rezultă că hotărârile pronunțate de către instanța de recurs, având caracter definitiv, nu pot fi atacate cu recurs.
Ori, în cauză, se constată că, contestatorul a formulat recurs împotriva unei decizii pronunțate de către o instanță de recurs.
În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 teza ll-a lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestator, întrucât, după cum s-a menționat, deciziile pronunțate de instanța de recurs, fiind definitive, nu mai pot fi atacate pe calea unei căi ordinare de atac. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul M.M., împotriva deciziei penale nr. 519 din 18 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 noiembrie 2009.