Criminal liability for abuse in service against individuals absent culpable conduct in civil case management

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 122 din 3 septembrie 2008 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul C.A. împotriva rezoluției nr. 158/P/2008 din 30 mai 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în dosarul cu același număr, și a menținut rezoluția atacată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Petiționarul C.A. a formulat plângere penală prin care a învederat că intimatul T.D.D., nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile ce-i reveneau în calitate de avocat în dosarul civil nr. 10065/2006 aflat pe rolul Judecătoriei Buzău, cauza fiind și la această suspendată.

Prin rezoluția penală nr. 158/P/2008 din 20 mai 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în temeiul dispozițiilor art. 224 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) din același cod, a dispus neînceperea urmăririi penale față de T.D.D., avocat în cadrul Baroului de Avocați Buzău, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există.

Prin rezoluția mai sus menționată s-a reținut că imposibilitatea soluționării dosarului civil nu s-a datorat activității culpabile a făptuitorului, ci unei cauze obiective determinată de faptul că A.L., în calitate de moștenitoare a reclamantei T.A., nu a reușit să obțină actul solicitat de instanță pentru repunerea cauzei pe rol.

Împotriva rezoluției procurorului, petiționarul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, și prin rezoluția dată în dosarul nr. 1075/II//2/2008 din 24 iunie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în temeiul art. 278 C. proc. pen. s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de petiționarul A.C. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale adoptată în dosarul nr. 158/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu motivarea că soluția adoptată de procuror este legală și temeinică.

Împotriva celor două rezoluții, petiționarul, a formulat plângere, în termen legal, în temeiul art. 278l C. proc. pen., adresată Curții de Apel Ploiești și a învederat că este nemulțumit de soluția adoptată.

Curtea de Apel Ploiești, examinând plângerea, a respins ca nefondată, plângerea petiționarului C.A. împotriva rezoluției nr. 158/P/2008 din 30 mai 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești cu motivarea că din actele premergătoare efectuate s-a stabilit că aspectele sesizate de petent nu se confirmă și ne soluționarea dosarului civil aflat pe rolul Judecătoriei Buzău nu s-a datorat activității culpabile a intimatului, ci unei cauze obiective determinată de faptul că A.L.G., în calitate de moștenitoarea reclamantei T.A., nu a obținut și nu a prezentat actul solicitat de instanță pentru repunere cauzei pe rol.

Împotriva hotărârii Curții de Apel Ploiești a declarat recurs petiționarul C.A. prin care a arătat că este nemulțumit de hotărârea pronunțată întrucât nu s-a ținut cont de argumentele sale.

Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Analizând actele și lucrările dosarului, inclusiv ordonanțele atacate și hotărârea primei instanțe se constată că în mod justificat s-a respins plângerea formulată de petiționarul C.A. întrucât, în cauză nu rezultă niciun fel de indiciu că intimatul T.D.G., avocat, ar fi comis infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen.

Curtea de Apel Ploiești în mod corect a constatat, în urma analizării probelor, că intimatul T.D.D. a discutat în mai multe rânduri cu petiționarul C.A. despre stadiul dosarului și despre problemele legate de soluționarea acestuia, dar peteiționarul nu i-a dat avocatului niciun fel de ajutor în vederea procurării actelor necesare pentru soluționarea dosarului fiicei sale A.L.G.

Faptul că petiționarul este nemulțumit de activitatea intimatului, nu constituie o vătămare a intereselor legale, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 246 C. pen., iar din analiza actelor existente la dosarul cauzei rezultă că ne soluționarea dosarului civil aflat pe rolul Judecătoriei Buzău nu s-a datorat activității culpabile a intimatului.

Pentru a fi îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor din punct de vedere al laturii obiective elementul material al acestei infracțiuni constă în „neîndeplinirea" sau „îndeplinirea unui act în mod defectuos" ce are ca urmare imediată cauzarea unei vătămări a intereselor legale ale persoanei fizice, fapte ce trebuie săvârșite cu intenție directă sau intenție indirectă, însă, în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile privind latura obiectivă și nici latura subiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Împrejurarea că petiționarul este nemulțumit de activitatea prestată de intimatul avocat T.D.G., respectiv de faptul că acesta nu a făcut demersuri legale necesare pentru soluționarea dosarului nr. 10065/2006 al Judecătoriei Buzău nu poate duce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de petiționarul C.A., ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.A. împotriva sentinței penale nr. 122 din 3 septembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2008.