Retention of preventive detention for continuous drug trafficking under ECHR Article 5(1)(c) despite final conviction

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 443/F din 17 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a I penală, în dosarul nr. 26263/3/2008, printre altele, a dispus:

În baza dispozițiilor art. 2 alin. (2) și (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.(fapta din cursul anului 2008) a condamnat pe inculpatul F.S. zis P. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri în formă continuată.

În baza disp. art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) și art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni.

A făcut aplicarea disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza a II- a și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul F.S., apeluri care formează obiectul dosarului nr. 26263/3/2008 al Curții de Apel București, secția I penală.

La termenul din 18 septembrie 2009, fixat pentru judecarea apelurilor, instanța de control judiciar, respectiv Curtea de Apel București, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, a menținut starea de arest a inculpatului în temeiul art. 3002 combinat cu art. 160b alin. (3) C. proc. pen., pronunțând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul F.S., a declarat recurs solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. și dispoziția Curții de Apel București dată în încheierea atacată, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la această dispoziție a instanței, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 5 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa.

De la această regulă, există însă excepția privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. c). Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia, în materia privării de libertate, Convenția trimite, în esență, legislația națională și la aplicabilitatea dreptului intern.

Legalitatea sau regularitatea detenției obligă ca, arestarea preventivă a unei persoane să se facă în conformitate cu normele de fond și de procedură prevăzute de legea națională, care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispozițiile convenției și să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.

Altfel spus, să se poată demonstra că detenția acelei persoane este conformă cu scopul prevăzut de art. 5 paragraful 1.

În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată respectate, deopotrivă, atât dispozițiile cuprinse în legea internă, cât și exigențele ce decurg din prevederile Convenției.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) al aceluiași articol „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".

În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a constatat că temeiurile de fapt și de drept art. 148 lit. f) C. proc. pen. care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte constată că, în raport de modul de operare a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptelor, cât și faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pe care inculpatul Ie-a săvârșit, este pedeapsa cu închisoare mai mare de 4 ani, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a justiției.

Faptul că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză nu afectează prezumția de nevinovăție, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii.

Înalta Curte conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F.S. împotriva încheierii din 18 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 26263/3/2008.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la cheltuieli judiciare conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.F. împotriva încheierii din 18 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 26263/3/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2009.