Scope of preliminary investigation: no obligation to hear victim or administer formal evidence before starting criminal proceedings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as unfounded, upholding the appellate court’s dismissal of the complaint against the prosecutor’s resolutions, thereby confirming the decision not to initiate criminal proceedings and ordering the appellant to pay 400 lei in judicial fees. The dispute arose when the appellant, a driver who had contested a traffic contravention via court challenge, alleged that police commissioners committed the offenses of abuse of office and obstruction of justice by issuing a second contravention and opening a separate criminal file for driving with a suspended license, arguing this violated the suspension of measures pending the court’s review of the first fine. The Court held that the decision not to open a criminal investigation was lawful and well-founded because the police had no knowledge of the pending judicial contestation at the time of the second incident, and the preliminary investigation stage (acts preceding the start of criminal proceedings) is characterized by the gathering of indices rather than the administration of formal evidence or the mandatory hearing of a victim who is not yet a procedural party, as defined by Articles 228, 63, and 2781 of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen, art. 63 C. proc. pen, art. 3856 alin. (3) C. proc. pen, art. 246 C. pen, art. 2481 C. pen, art. 249 C. pen; Scope of preliminary investigation: no obligation to hear victim or administer formal evidence before starting criminal proceedings: The dispute arose when the appellant, a driver who had contested a traffic contravention via court challenge, alleged that police commissioners committed the offenses of abuse of office and obstruction of justice by issuing a second contravention and opening a separate criminal file for driving with a suspended license, arguing this violated the suspension of measures pending the court’s review of the first fine. The Court held that the decision not to open a criminal investigation was lawful and well-founded because the police had no knowledge of the pending judicial contestation at the time of the second incident, and the preliminary investigation stage (acts preceding the start of criminal proceedings) is characterized by the gathering of indices rather than the administration of formal evidence or the mandatory hearing of a victim who is not yet a procedural party, as defined by Articles 228, 63, and 2781 of the Code of Criminal Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict, cited to justify the dismissal of the appeal as unfounded.
Procedural basis cited for the imposition of judicial fees to the appellant.
Full text
Deliberând asupra recursului, se constată:
Prin sentința penală nr. 53/PI din 29 aprilie 2009 Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins – în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. – ca nefondată plângerea petentului M.N.R. împotriva rezoluțiilor nr. 356/P din 25 noiembrie 2008 și 73/II.2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pe care le-a menținut.
În esență, s-a reținut de către instanța de fond că organul de urmărire penală a efectuat mai multe acte premergătoare, nefiind obligatorie audierea părții vătămate, care nici nu există în această etapă. Din rezoluțiile respective s-a concluzionat că nu este cazul a se începe urmărirea penală în cauză, pentru a se administra probe conform dispozițiilor art. 63 C. proc. pen.
În termen legal, petentul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât nu a asigurat un proces echitabil, a ignorat „în totalitate toate principiile fundamentale ale procesului penal” și ale CEDO.
Examinând criticile în raport de actele și lucrările cauzei, hotărârea recurată, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru cele ce urmează:
Petentul M.N.R. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de cms.șef de poliție T.I.L. și cms. T.C., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. coroborat cu art. 2481 C. pen. și eventual și a celei prevăzute de art. 249 C. pen.
Acesta susține că la 15 iunie 2008 a fost sancționat contravențional de către un echipaj al I.P.J. Satu Mare pentru depășirea vitezei legale în localitate și întrucât a refuzat semnarea procesului-penal, i-a fost expediat prin poștă la data de 26 iunie 2008.
La data de 6 iulie 2008 petiționarul a formulat plângere împotriva procesului-verbal la Judecătoria Satu Mare, iar la 11 iulie 2008 a condus autoturismul pe raza localității Nojorid, jud. Bihor, fiind din nou sancționat contravențional întrucât nu avea aprinse luminile de întâlnire pe timpul zilei.
Ulterior, acesta a aflat că i s-a întocmit și dosar penal pentru conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu permisul de conducere suspendat.
Din punctul său de vedere petentul a considerat că cei doi comisari de poliție ar fi încălcat dispozițiile art. 118 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 întrucât nu au dat eficiență faptului că atacarea procesului-verbal de contravenție suspendă măsurile, și sancțiunile contravenționale complementare până la soluționarea definitivă a plângerii contravenționale.
Corect s-a dispus de către procuror neînceperea urmăririi penale față de cei doi comisari sub aspectul infracțiunilor imputate, întrucât nu au avut cunoștință de împrejurarea că la data de 9 iulie 2008 (și nu 6 iulie 2008, cum s-a susținut în plângere) petentul a atacat în instanță procesul-verbal de sancționare contravențională, citativul fiind întocmit de către Judecătoria Satu Mare ulterior datei de 11 iulie 2008, când s-a constatat a II-a contravenție în sarcina petentului.
Criticile sale referitoare la obligativitatea audierii sale și administrarea altor probe, corect nu au putut fi avute în vedere de către organele de urmărire penală și instanța de fond, din moment ce etapa actelor premergătoare începerii urmăririi penale este caracterizată prin indicii și verificări a realității celor reclamate, sesizate sau constatate, dacă este sau nu cazul a se dispune începerea urmăririi penale conform dispozițiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen.
Pe de altă parte, persoana vizată de actele premergătoare are calitatea de făptuitor și nu de învinuit sau inculpat pentru a fi audiat în cauză. Pe cale de consecință și persoana vătămată nefiind parte în procesul care nici nu s-a declanșat prin începerea urmăririi penale, nu trebuie obligatoriu audiată.
În raport cu dispozițiile art. 63 C. proc. pen., probele sunt întâlnite în cadru procesual bine delimitat, care este procesul penal, nefiind specifice etapei actelor premergătoare.
Soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, ca și rezoluțiile parchetului, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petentului va fi respins ca nefondat.
Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.N.R. împotriva sentinței penale nr. 53/PI din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 iulie 2009.