Admissibility of criminal retrial based on new documentary evidence for previously litigated facts and reduction of civil damages

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 482 din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul K.M.F.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că motivele invocate de revizuient, prin apărătorii aleși, privind lipsa de vinovăție, nu constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, de natură să justifice revizuirea potrivit cazului prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

S-a apreciat că nici susținerile apărării privind lacunele urmăririi penale, precum și aprecierea că organele de urmărire penală nu au făcut toate demersurile pentru a dovedi vinovăția revizuientului nu sunt întemeiate, câtă vreme, pe de o parte, nemulțumirile sale legate de modul de desfășurare a urmăririi penale pot fi valorificate în baza unor cereri întemeiate pe alte temeiuri de drept și adresate organelor abilitate, iar, pe de altă parte, vinovăția inculpatului a fost stabilită pe baza unei hotărâri definitive de condamnare, care a cenzurat, cu ocazia judecății, activitatea de urmărire penală desfășurată cu privire la dovedirea acuzațiilor ce i s-au adus inculpatului K.M.F.

Totodată, instanța nu a putut reține nici considerațiile apărării, conform cărora revizuientul nu a fost citat de către organul de urmărire penală, în condițiile în care chiar apărarea a arătat că acesta nu se afla în țară, iar dispozițiile art. 397 alin. (3) C. proc. pen. prevăd posibilitatea, iar nu obligația procurorului să cheme persoana care a făcut cererea de revizuire în vederea completării sau precizării acesteia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul K.M.F. care a solicitat, prin intermediul apărătorului ales, admiterea cererii și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea judecării cauzei, fiind vorba de înscrisuri noi, care nu au fost avute în vedere la soluționarea fondului. A învederat că aceste acte noi ar fi afectat hotărârea pronunțată cu privire la prejudiciu, fiind vorba de o plată ce nu a fost avută în vedere la stabilirea cuantumului acestuia.

Prin decizia penală nr. 42 A din 23 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul K.M. împotriva sentinței penale nr. 482 din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

Pentru a decide astfel, analizând, după casare, hotărârea pronunțată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța a constatat că revizuientul a depus la instanța de fond mai multe înscrisuri din care rezultă că firma B.D.T. atestă faptul că în perioada 1998 - 1999 a efectuat importuri de marfa de la SC R.I. SRL și a achitat contravaloarea acestora cu suma de 5.930.000 dolari SUA nefiind probleme cu calitatea mărfurilor. în același sens sunt și relațiile primite de la C.B.Y.K.A.S. din Istambul, care atestă transferul sumei de 6.350.000 dolari SUA în conturile aparținând SC R.I. SRL, deschise la băncile M.I.S.R. B. și R. din România.

Cazul de revizuire invocat de către apelantul revizuient, prin apărător, presupune descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei pe fond și în cadrul căilor ordinare de atac.

În accepțiunea legii, se cere ca faptele probatorii să fie noi și nu mijloacele de probă a unor fapte sau împrejurări cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei.

Revizuirea nu presupune prelungirea probatoriului pentru fapte sau împrejurări cunoscute de instanțe și nici readministrarea sau interpretarea probelor deja administrate.

Totodată, faptele sau împrejurările noi pot determina revizuirea unei hotărâri definitive dacă nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei, întrucât nu au fost invocate în fața acestora și nici nu rezultă din materialul probator.

Or, împrejurările invocate de revizuient nu sunt noi, ci au constituit apărări în fața instanței de fond, cu privire la care instanța s-a mai pronunțat.

Astfel, instanța de apel a constatat că, în cursul cercetării judecătorești, în fața instanței de fond s-a depus de către apărătorul inculpatului K.M.F. traducerea legalizată a unei declarații autentice date de către reprezentantul firmei B.D.T. în care se preciza că firma respectivă a efectuat „operațiuni de comerț (export) de la firma R.I. SRL, marfa exportată corespunzând din toate punctele de vedere al calității, analizei, specificației, cantității, numărului de colete, al kilogramelor și tonajelor. în plus, contravaloarea mărfurilor a fost expediată prin intermediul băncii sau prin persoane care plecau în România.

Totodată, au fost atașate relațiilor și mai multe anexe privind bunurile ce au făcut obiectul tranzacției, identificate prin denumire, cantitate și preț, fiind vorba de 29 de exporturi totalizând suma de 20.657.633 dolari SUA (f. 265-271 voi. 3 dosar instanță fond).

De asemenea, în cadrul prezentării situației de fapt reținute prin sentința penală, instanța de fond a constatat că, din valoarea totală de 35,1 milioane de dolari, în contul R. SRL a intrat prin virament bancar suma de 6,5 milioane lei, restul fiind depuși în numerar. Cu privire la viramentul bancar, banii au fost consemnați ca provenind de la firma B.D.T.

În expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale s-a arătat că sumele primite de SC R.I. SRL, prin transfer bancar, nu se identifică în toate cazurile cu beneficiarii exporturilor.

Totodată, s-au analizat declarațiile persoanelor care figurau ca împuterniciți ai firmei turcești și instanța de fond a apreciat că nu s-a dovedit faptul că respectivele sume de bani provin de la firma turcă sau de la ceilalți importatori și că au fost depuse cu titlu de plată a mărfurilor.

Față de cele arătate mai sus, s-a constatat că revizuientul nu a invocat împrejurări noi, necunoscute instanței de fond, ci a reiterat aceleași elemente ce au constituit apărările sale la soluționarea în fond a cauzei.

Faptul că revizuientul a depus în dovedirea cererii înscrisuri care atestă aceleași împrejurări invocate în fața instanței, cu ocazia soluționării cauzei pe fond, dintre care unul privea relații de la firma beneficiară (ce fusese depusă și la instanța de fond), iar celălalt relații de la banca din Turcia prin care se transferase, în opinia revizuientul, o parte a sumelor de bani ce au făcut obiectul cauzei penale, nu conduce la admisibilitatea cererii de revizuire.

Pe de altă parte, cazul prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi, în speță, netemeinicia hotărârii de condamnare, adică o soluție opusă celei pronunțate în cauză. în ceea ce privește latura civilă, faptele sau împrejurările noi constituie motiv de revizuire, dacă pe baza lor se poate dovedi netemeinicia dispozițiilor de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor civile și nu o reducere a cuantumului despăgubirilor.

Instanța de apel a constatat, astfel, că motivul invocat de apelant, prin apărător - în sensul că înscrisurile depuse ar putea influența hotărârea prin reducerea cuantumului daunelor materiale, cererea de revizuire fiind admisibilă pe acest aspect - este nefondat.

În consecință, instanța de apel a apreciat că motivele invocate în cauză nu sunt întemeiate, criticile aduse sentinței penale neputând conduce la desființarea soluției.

Împotriva deciziei instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs revizuientul, care, prin apărător ales, a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pe fond admiterea, în principiu, a cererii de revizuire, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, întrucât, înscrisurile depuse nu au fost avute în vedere de instanțe la soluționarea cauzei sale, astfel că sunt îndeplinite exigențele exigențele prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.

Cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocat de către revizuient, presupune descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei pe fond și în cadrul căilor ordinare de atac.

Revizuirea nu presupune prelungirea probatoriului pentru fapte sau împrejurări cunoscute de instanțe și nici readministrarea sau interpretarea probelor deja administrate. În caz contrar, ar însemna ca revizuirea să se transforme într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea. Astfel, este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probatoriului pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.

Înalta Curte constată că, respingând cererea de revizuire a sentinței penale nr. 326 din 15 martie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, formulată în baza art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. de condamnatul K.M.F., instanțele au interpretat corect dispozițiile legale menționate, întrucât nu s-a făcut dovada descoperirii unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei, înscrisurile depuse în dovedirea cererii de revizuire atestând împrejurări deja invocate în fața instanței cu ocazia soluționării cauzei pe fond.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 alin. (1) pct.1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul K.M.F. împotriva deciziei penale nr. 42 A din 23 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul K.M.F. împotriva deciziei penale nr. 42 A din 23 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 iulie 2009.