VAT exemption denied for failure to prove currency collection and insurance policy; taxpayer's appeal rejected, tax obligation upheld.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 30 martie 2001, la Tribunalul Vrancea, reclamanta SC L.T. Focșani a solicitat, pe cale de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județelui Vrancea, anularea deciziei nr. 18 din 12 martie 2001 și a procesului-verbal de control din 28 decembrie 2000, precum și restituirea sumei de 4.768.321 lei, reținută de pârâtă.

În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, prin actele administrative contestate, i s-a stabilit și menținut în sarcină, obligația de plată a sumei de 4.762.321 lei, reprezentând T.V.A. aferentă unor transporturi pentru importuri și exporturi de mărfuri din perioada iunie - octombrie 2000. Impunerea este nelegală, întrucât beneficiază de cota 0 T.V.A., conform art. 17 lit. B) pct. a și e din O.U.G. nr. 17/2000, atât pentru transportul mărfurilor la export, cât și la import și a depus, conform dispozițiilor legale, toate documentele necesare. Susținerile pârâtei, cum că nu se încadrează în situația prevăzută în textele normative indicate, sunt eronate și abuzive.

În considerarea dispozițiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și ale art. 158 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr. 9 din 17 aprilie 2001, a declinat competența de soluționare a acțiunii, în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ.

Judecând în fond cauza, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea și a menținut obligația fiscală, prin sentința civilă nr. 224 din 25 octombrie 2001.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în ceea ce privește cota 0 T.V.A. la transportul mărfurilor la export, reclamanta nu a respectat obligația legală de încasare a valutei, aferente transportului în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Națională a României, iar în cazul transportului de mărfuri la import, societatea nu a depus la dosarul supus controlului, și polița de asigurare și/sau reasigurare pentru transportator sau copia de pe aceasta pentru casele de expediție.

Ca atare, nu beneficiază de facilitățile prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.U.G. nr. 17/2000, datorând suma respectivă cu titlu de T.V.A.

Împotriva sentinței a declarat, în termen legal, recurs, reclamanta SC L.T. SRL Focșani, pe care l-a timbrat corespunzător.

Motivându-și recursul, reclamanta a susținut, în esență, că hotărârea atacată nu a analizat corect probele administrate și nu a interpretat cum trebuie dispozițiile legale incidente.

A reiterat susținerile din acțiune, învederând că valuta aferentă transportului de mărfuri la export s-a încasat potrivit normelor legale, iar referitor la transportul mărfurilor importate, contravaloarea acestuia este inclusă în valoarea mărfii, la care se aplică T.V.A. și este plătită de importator, plata sa de către transportator echivalând cu o dublă impunere.

Analizând criticile formulate în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu cadrul legal incident, Curtea constată că recursul este nefondat.

Pentru a beneficia de cota 0 T.V.A. în cazul transporturilor de mărfuri la export și import, așa cum prevăd dispozițiile art. 17 lit. B) pct. a și e din O.U.G. nr. 17/2000, agentul economic trebuie să îndeplinească anumite cerințe și să facă dovada în acest sens cu documentele prevăzute în actul normativ amintit și în H.G. nr. 401/2000, de aprobare a Normelor de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000.

Astfel, referitor la transportul aferent exporturilor de mărfuri, conform prevederilor art. 17 lit. B) pct. a din O.U.G. nr. 17/2000, se acordă cota 0 T.V.A., pentru „transportul și prestările de servicii legate direct de exportul bunurilor, efectuat la contribuabilii cu sediul în România, a căror contravaloare se încasează în valută în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Națională a României”.

Așa cum au reținut - în mod corect – organele Minsterului Finanțelor Publice și instanța fondului, din documentele prezentate de recurenta-reclamantă nu rezultă încasarea valutei în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Națională a României, faptul că pe factură s-a indicat un cont deschis la Banca I.Ți., neprobând încasarea efectivă a valutei în acest cont, și nu într-un alt cont personal sau în lei.

În ceea ce privește transportul la import, potrivit dispozițiilor art. 17 lit. B) pct. e din O.U.G. nr. 17/2000, se aplică cota 0 T.V.A. pentru „transportul și prestările de servicii accesorii transportului, aferente mărfurilor din import efectuate pe parcurs extern și pe parcurs intern, până la punctul de vămuire”.

Potrivit Normelor de aplicare a O.U.G. nr. 17/2001 și a adresei nr. 13391 din 4 ianuarie 2001, existentă la dosar, documentele cu care agenții economici justifică aplicarea cotei 0 T.V.A. în acest caz, sunt „contractul încheiat cu transportatorul, copia documentului de transport internațional, cu confirmarea destinatarului, privind recepția mărfii, copia poliței de asigurare și/sau reasigurare”.

Întrucât nu s-au îndeplinit, de către societatea recurentă, cumulativ, toate aceste cerințe, nefiind depusă copia poliției de asigurare și/sau reasigurare, pe bună dreptate s-a considerat că acesta nu beneficiază nici în acest caz, de cota 0 T.V.A.

Având în vedere că instanța fondului a apreciat corect situația de fapt dedusă judecății și a aplicat în mod corespunzător prevederile normative incidente, sentința atacată se vădește a fi legală și temeinică, motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC L.T. SRL Focșani, împotriva sentinței civile nr. 224 din 25 octombrie 2001, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2003.