Aggravated homicide: 15-year sentence and weapon confiscation upheld on appeal

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 85 din 16 februarie 2009 a Tribunalului Dâmbovița a fost condamnat inculpatul S.O.M. în baza art. 174, art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 alin. (2) C. pen., la 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 20 aprilie 2008 la zi.

Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile N.G. 15.000 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de înmormântare.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt că, în după-amiaza zilei de 19 aprilie 2008, pe fondul consumului de alcool și al unei stări conflictuale preexistente, inculpatul a generat un incident cu victima N.C., a amenințat-o cu o lopată și o furcă și a aruncat cu pietre înspre aceasta.

La un moment dat, inculpatul a atacat-o pe victima aflată pe stradă, în apropierea locuinței sale, aplicându-i cu cuțitul, o lovitură în zona toracică stânga și cauzându-i o leziune care a determinat decesul instantaneu al acesteia.

Potrivit raportului medico-legal de necropsie, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei interne, consecința unei plăgi tăiate-înțepate penetrante în cavitatea toracică cu interesare pulmonară, cardiacă și a vaselor mari de emergență.

S-a concluzionat că există legătură de cauzalitate directă, necondiționată între leziunea cardio-vasculo-pulmonară și moartea victimei.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza procesului-verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală la fața locului, a actului medico-legal arătat, a declarațiilor martorilor U.V.O., P.A.I., C.C., G.M.I., F.N., S.F. și N.S., probe coroborate cu declarațiile inculpatului.

Având în vedere atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea în fața autorității și comportarea sinceră pe parcursul procesului, instanța a reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante, conform art. 74 lit. c) C. pen., coborând pedeapsa sub minimul legal.

Sub aspectul laturii civile s-a constatat că inculpatul a fost de acord cu despăgubirile în sumă de 15.000 lei solicitate de partea civilă N.G.

Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 53 din 4 mai 2009 a admis apelurile declarate de procuror și de partea civilă N.G., a desființat în parte, în latură penală, hotărârea primei instanțe și rejudecând, a înlăturat dispozițiile art. 74 lit. c) și 76 lit. a) C. pen. și a dispus condamnarea inculpatului S.O.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., la 15 ani închisoare.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict folosit la săvârșirea infracțiunii.

S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate și a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar, primind criticile formulate de procuror și de partea civilă în apelurile declarate, a precizat că, în mod nejustificat au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și că lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptei și acordul privind plata despăgubirilor civile puteau avea ca rezultat stabilirea unei pedepse către minimul legal, dar în mod evident nu justificau aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și reducerea sancțiunii.

Totodată, s-a considerat întemeiată critica din apelul procurorului în sensul omisiunii confiscării cuțitului corp delict.

Având în vedere gradul ridicat de pericol social, împrejurările săvârșirii faptei, respectiv atacarea fără motiv a victimei în loc public și aplicarea unei lovituri letale, ținând seama că după atacarea victimei inculpatul a aruncat cu pietre în martorii care încercau să acorde primul ajutor, instanța de apel a considerat că pedeapsa de 15 ani închisoare este de natură a-și atrage scopul preventiv educativ.

Privitor la criticile formulate de partea civilă, în sensul că în mod greșit nu i s-au acordat daune morale, instanța de apel le-a apreciat ca neîntemeiate, întrucât înainte de citirea actului de sesizare la prima instanță, partea civilă a solicitat numai daune materiale.

În legătură cu solicitarea inculpatului-apelant de reducere a pedepsei, aceasta s-a considerat nefondată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul S.O.M. care, invocând dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată în apel este prea severă și a solicitat reducerea ei prin aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului S.O.M. în săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

Probele administrate în cauză, evocate anterior au confirmat că, pe fondul consumului de alcool și al unor neînțelegeri anterioare, inculpatul a adresat amenințări victimei N.C., cu o lopată și o furcă, a aruncat cu pietre înspre aceasta, apoi a atacat-o în stradă, aplicându-i cu cuțitul o lovitură în zona toracică stângă cu consecința producerii unei plăgi înțepate penetrante în cavitatea toracică cu interesare pulmonară și cardiacă, având drept consecință directă moartea victimei.

După agresiune, inculpatul a aruncat cu pietre înspre martorii oculari prezenți, care veneau să acorde ajutor victimei, aceasta demonstrând că inculpatul a urmărit pe plan subiectiv, uciderea acestei persoane.

Referitor la pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată de instanța de apel, se constată că aceasta a fost corect individualizată, chiar la minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere pericolul social grav al faptei, împrejurările săvârșirii ei și unele date pozitive ce caracterizează persoana inculpatului care nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat infracțiunea săvârșită.

Mai este de menționat că expertiza medico-legală psihiatrică dispusă de prima instanță a concluzionat că inculpatul a acționat cu discernământ integru.

Se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., constrângerea și reeducarea inculpatului și reintegrarea lui în comunitate.

Întrucât au fost respectate dispozițiile legale menționate, iar din examinarea cauzei nu rezultă existența unor împrejurări din cele prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., care să justifice coborârea pedepsei sub minimul legal, critica formulată de inculpatul recurent în sensul greșitei individualizări a pedepsei nu este întemeiată.

Față de considerentele ce preced, Curtea constatând nefondată critica formulată și nereieșind din examinarea actelor dosarului cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C.proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 20 aprilie 2008 la 29 iunie 2009 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu până la prezentarea apărătorului ales să fie avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.O.M. împotriva deciziei penale nr. 53 din 4 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 20 aprilie 2008 la 29 iunie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2009.