Limits of revision for new facts: strict interpretation of Art. 394(1)(a) CPC and rejection of post-conviction claims of innocence as mere prolongation of evidence

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 21 din 11 martie 2008 a Tribunalului Teleorman, a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuent condamnat G.C., împotriva sentinței penale nr. 98/2006 pronunțată de Tribunalul Teleorman, sentință prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., iar în baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 ani și 8 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 1039/2001 a Judecătoriei Sector 3 București, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 9 ani și 8 luni închisoare.

A fost obligat inculpatul și la plata despăgubirilor civile către partea civilă S.M.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, revizuent condamnat G.C., a solicitat revizuirea sentinței amintite invocând dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., respectiv că este nevinovat în raport de probele administrate în cauză și a solicitat audierea unui martor.

Pentru a respinge cererea de revizuire, prima instanță a reținut că în dovedirea susținerilor sale, revizuentul a propus audierea unui martor, pentru care a solicitat „ protecție specială", acest martor în urma unei convorbiri telefonice cu P.R., a aflat de la acesta că el a comis infracțiunea.

Susținerea condamnatului revizuent nu s-a coroborat cu întregul material probator administrat în cauză, din care a rezultat fără dubii vinovăția acestuia cu privire la fapta pentru care a fost judecat și condamnat.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 394 C. proc. pen. care prevăd strict și limitativ cazurile pentru care se poate solicita revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive, instanța de fond a reținut că motivul invocat de către revizuent nu poate conduce la fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul revizuent.

Prin criticile aduse sentinței fondului, revizuentul condamnat a arătat că, nu este vinovat de fapta pentru care a fost judecat și condamnat, că această faptă a fost săvârșită de către P.R., iar despre acest fapt a aflat ulterior de la o altă persoană pe care solicită a fi audiată ca martor în instanță.

Apelul este nefondat.

Examinând sentința atacată sub aspectul criticii aduse și în lumina dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se constată că în mod corect prima instanță a conchis că în cauză n-au fost descoperite fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Așa fiind, prin decizia penală nr. 99 din 08 aprilie 2008, Curtea de apel București, secția l-a penală, a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul revizuent solicitând admiterea cererii de revizuire pentru aceleași motive invocate la fond și în apel.

Recursul este nefondat.

Într-adevăr, astfel cum s-a reținut de cele două instanțe, prin motivele de revizuire încadrate de revizuent la art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., condamnatul revizuent urmărește prelungirea probațiunii pentru fapte sau împrejurări cunoscute instanțelor ce au judecat cauza, lucru inadmisibil în sistemul procesual penal actual, acestea nerespectând dispozițiile art. 394 alin. (2) C. proc. pen. în sensul că nu se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.

În consecință, se va respinge recursul declarat de revizuentul condamnat, motivat de faptul că art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., prevede strict și limitativ cazurile pentru care se poate cere revizuirea, iar motivele invocate de către revizuentul condamnat nu se regăsesc în aceste dispoziții.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuentul condamnat G.C., va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat G.C. împotriva deciziei penale nr. 99 din 08 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția l-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2008.