Abuse of service and document falsification allegations mischaracterized as procedural delay complaint; rejection of non-merits challenge based on lack of indicia and non-reformatio in peius

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele

A. Prin sentința penală nr. 18/P din 2 aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenții A.I. și A.M. împotriva rezoluției nr. 363/P/2007 din 15 noiembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pe care a menținut-o, fiind obligați petenții la câte 50 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut că, prin plângerea înregistrată la această instanță, petenții A.I. și A.M. au înțeles să atace rezoluția procurorului emisă în data de 15 noiembrie 2007 în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea nr. 363/P/2007 în care, în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor reclamate, de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals în înscrisuri, prevăzute de art. 246 și art. 288 C. pen., întrucât fapta nu există. Totodată, plângerea adresată procurorului ierarhic superior, întemeiată pe dispozițiile art. 278 C. proc. pen. a fost respinsă prin rezoluția nr. 29/ll.2/2008 din 14 ianuarie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

În concret, petentii au arătat că sunt nemulțumiți de maniera în care a fost soluționată de organul de urmărire penală plângerea formulată de ei cu privire la modalitatea de intabulare a numiților B.I. și G. în C.F. nr. 997 Urziceni, precizând că numiții B.I. și G. au falsificat o serie de acte pentru a se intabula ilegal imobilul din cartea funciară mai sus arătat, pe care apoi l-au vândut petenților în anul 1987, iar organele competente au tolerat această situație.

Raportat la starea de fapt învederată de către petenți ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu și fals material în înscrisuri oficiale, instanța de fond a constatat că nu există nici un element care să ofere indiciile săvârșirii infracțiunilor reclamate, reținând, în concret, că la data de 2 octombrie 2007, petenții A.I. și A.M. au depus la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare o reclamație prin care au solicitat efectuarea de cercetări penale față de primarul com. Urziceni și al prefectului județului Satu Mare, pentru abuz în serviciu și fals în înscrisuri, solicitând totodată să se efectueze cercetări împotriva magistraților de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei și de la Judecătoria Carei.

A mai reținut că din procesul-verbal încheiat la 15 noiembrie 2007 rezultă că petentii au depus plângere penală față de autori necunoscuți din cadrul Primăriei Urziceni, exprimându-și totodată nemulțumirea că plângerea lor nu a fost soluționată cu celeritate de organele de cercetare penală de la Postul de Poliție Urziceni.

Procurorul a constatat că susținerile petenților sunt lipsite de temei, din actele aflate la dosar rezultând că, prin rezoluția nr. 679/P/2007 din 27 decembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cărei s-a soluționat plângerea formulată de aceștia, iar prin plângerea ce face obiectul prezentei cauze au reclamat tergiversarea soluționării cererii formulate la data de 2 octombrie 2007.

În concluzie, s-a reținut că această plângere este inadmisibilă prin prisma dispozițiilor art. 278/1 C. proc. pen., însă întrucât prezenta cauză are ca obiect plângerea formulată de cei 2 petenți împotriva rezoluției mai sus arătate, instanța de fond a respins-o ca nefondată și nu ca inadmisibilă, considerând că nu poate crea o situație mai grea petenților în propria cale de atac, conform principiului non reformatio in peius.

B. Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs petenții A.I. și A.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală și plângerea adresată instanței în baza art. 278/1 C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate de petenți sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Instanța de fond a constatat că situația de fapt reținută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză și că acesta a apreciat în mod corect că faptele reclamate nu există, în realitate obiectul plângerii constituindu-l lipsa de celeritate în soluționarea unei plângeri penale depuse anterior la Postul de Poliție Urziceni din județul Satu Mare.

Ca atare, pentru aceste considerente, constatând că atât rezoluția procurorului cât și sentința pronunțată în cauză sunt legale și temeinice, văzând și dispozițiile art. 385/15 pct.1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurenții la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii A.I. și A.M. împotriva sentinței penale nr. 18/P din 2 aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2008.