Non-initiation of prosecution resolution challenged under Art. 278 CPP extinguished by five-year criminal statute of limitations

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 30/F din 18 martie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.M. împotriva rezoluției din data de 20 februarie 2007, pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 212/P/2007, pe care a menținut-o, fiind obligat petentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut că, prin plângerea înregistrată la această instanță, petentul B.M. a înțeles să atace rezoluția procurorului din 20 februarie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 212/P/2007, prin care, în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii S.G., cercetat pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art. 220 alin. (1), art. 289, art. 291 și art. 193 C. pen., A.M., C.I., P.I., cercetați pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 220 alin. (1), art. 288 și art. 291 C. pen., G.G. și V.I., cercetați pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 246 C. pen.. Totodată, plângerea adresată procurorului ierarhic superior, întemeiată pe dispozițiile art. 278 C. proc. pen. a fost respinsă prin rezoluția nr. 543/ll/2/2007 din 3 aprilie 2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea.

În concret, petentul a cerut să se ia act că nu la cererea sa a fost pusă acțiunea pe rolul instanței iar, pe de altă parte, a invocat excepția de neconstituționalitate a art .278 C. proc. pen., precizând că plângerea din dosarul nr. 949/241/2007 este adresată procurorului general de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, împotriva rezoluțiilor emise de parchet, neprimind nici un răspuns până în prezent. Mai arată că, deși nu are calitate procesuală, este îndreptățit să afle de ce legea nu-i permite să-și recupereze actele de proprietate de la intimați.

Raportat la starea de fapt învederată de către petent ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. art. 193, art. 220 alin. (1), art. 288, art. 289, art. 291 și de art. 246 C. pen., instanța de fond a constatat că nu există nici un element care să ofere indiciile săvârșirii infracțiunilor reclamate, reținând, în concret, că petiționarul B.M., în mod repetat, a sesizat organele de urmărire penală, solicitând tragerea la răspundere a intimaților pentru implicarea acestora în vânzarea abuzivă a unor bunuri proprietatea sa și, de fiecare dată, a fost confirmată propunerea de a nu se începe urmărirea penală față de ei, reținându-se că învinuirile aduse făptuitorilor nu sunt reale, neexistând în speță tulburare de posesie, întrucât terenul în litigiu din pct. „Popeasa" nu a fost niciodată în posesia petiționarului B.M.

În concluzie, s-a reținut că această plângere este nefondată întrucât nu au fost săvârșite infracțiunile reclamate, menținându-se rezoluția atacată.

B. împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petentul B.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală și plângerea adresată instanței în baza art. 278/1 C. proc. pen. și solicitând casarea sentinței și înlăturarea obligării la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Susținerea petentului în sensul că nu a sesizat instanța cu prezenta plângere, ci doar s-a adresat procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești care, în opinia sa, era cel îndrituit să-i soluționeze plângerea, este nefondată întrucât potrivit dispozițiilor art. 278/1 alin. (13) C. proc. pen., plângerea greșit îndreptată se trimite organului judiciar competent. Cum rezoluția atacată fusese dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în mod corect plângerea formulată în baza art. 278 C. proc. pen. s-a soluționat de către primul procuror al acestei unități de parchet (aceasta fiind singura cale de atac permisă de lege în cadrul unităților de parchet), iar următoarea plângere formulată de petent a fost trimisă instanței de judecată.

În ceea ce privește fondul cauzei, Înalta Curte constată că prima instanță de fond a apreciat în mod corect că situația de fapt reținută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză, în fapt, între petent și o parte dintre intimații derulându-se o serie de litigii civile, care s-au soluționat în defavoarea petentului și a mamei sale, iar executorul judecătoresc V.I. nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu cu ocazia vânzării la licitație a terenului din punctul „Popeasa", finalizată la 25 noiembrie 2002 prin întocmirea actului de adjudecare și, respectiv, la data de 27.03.2003, prin punerea în posesie a adjudecatarului P.I.

De altfel, în raport de data săvârșirii faptelor reclamate și în lipsa înscrisurilor privind rezolvarea anterioară a aceleași plângeri, Înalta Curte mai constată că solicitarea petentului ca, urmare admiterii recursului să se admită plângerea și să se trimită spre „redeschidere" parchetului, nu mai este posibilă atâta vreme cât a intervenit prescripția răspunderii penale, fiind împlinit termenul de 5 ani prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., prescripția fiind una dintre cauzele care lasă acțiunea penală fără obiect.

Ca atare, pentru aceste considerente, constatând că atât rezoluția procurorului cât și sentința pronunțată în cauză sunt legale și temeinice, văzând și dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.M. împotriva sentinței penale nr. 30/F din 18 martie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2008.