Material liability for missing timber: material jurisdiction of Court of Accounts versus labor courts
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the forestry directorate, quashing both the appellate decision of the Court of Accounts and the first-instance sentence of the Dâmbovița Jurisdictional College, and remanded the case to the Dâmbovița Tribunal (Labor Disputes Section) for competent resolution. The dispute involved a challenge to two administrative decisions imposing material financial liability on two employees for missing timber inventory in 1998, which the employees had contested on grounds of tardy issuance; although the Court of Accounts had admitted these objections and annulled the imputations, the Supreme Court determined that the Court of Accounts lacked material jurisdiction because the liability was established by the unit's internal control body rather than by the Court of Accounts' own control activities under Article 18 of Law no. 94/1992. Consequently, the court ruled that the matter constituted a labor dispute falling under the ordinary jurisdiction of the courts pursuant to Article 41 of Law no. 94/1992 and Articles 102 of the Labor Code and 13 et seq. of Law no. 22/1969, as well as Article 313 of the Civil Procedure Code, requiring remittal to the competent labor section of the Tribunal.
Legislator headnote
AI generatedart.18 din Legea nr.94/1992; Material liability for missing timber: material jurisdiction of Court of Accounts versus labor courts: The dispute involved a challenge to two administrative decisions imposing material financial liability on two employees for missing timber inventory in 1998, which the employees had contested on grounds of tardy issuance; although the Court of Accounts had admitted these objections and annulled the imputations, the Supreme Court determined that the Court of Accounts lacked material jurisdiction because the liability was established by the unit's internal control body rather than by the Court of Accounts' own control activities under Article 18 of Law no. 94/1992. Consequently, the court ruled that the matter constituted a labor dispute falling under the ordinary jurisdiction of the courts pursuant to Article 41 of Law no. 94/1992 and Articles 102 of the Labor Code and 13 et seq. of Law no. 22/1969, as well as Article 313 of the Civil Procedure Code, requiring remittal to the competent labor section of the Tribunal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for admitting the appeal, quashing the lower court decisions due to lack of material jurisdiction, and remanding the case to the competent Tribunal.
Full text
S-a luat în examinare recursul declarat de Direcția Silvică Dâmbovița împotriva deciziei nr.414 din 21 septembrie 2001 a Curții de Conturi – Secția jurisdicțională.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta Direcția Silvică Dâmbovița reprezentată de consilierul juridic C.G. și intimata M.L., lipsind intimații V.D. și Curtea de Conturi a României.
Procedura completă.
După prezentarea referatului cauzei, Curtea, din oficiu, a formulat excepția necompetenței materiale a Curții de Conturi în soluționarea cauzei, față de obiectul pricinii, calitatea părților și dispozițiile legale incidente și a acordat cuvântul părților prezente cu privire la aceasta.
Reprezentanta recurentei a solicitat respingerea excepției, apreciind că instanțele Curții de Conturi aveau competență în cauză și a susținut recursul astfel cum a fost formulat.
Intimata prezentă a cerut, de asemenea, să fie respinsă, ca nefondată excepția invocată.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
M.L. și V.D. au formulat contestații împotriva deciziilor de imputare nr.568 și 569 din 8 septembrie 2000, prin care directorul Direcției Silvice Târgoviște le-a imputat sumele de 18.267.155 lei și respectiv, 30.058.652 lei, reprezentând contravaloarea materialului lemnos lipsă din gestiunea depozitului Pietroșița în anul 1998.
După conexarea celor două contestații în cadrul dosarului nr.68/2000, Colegiul jurisdicțional Dâmbovița al Curții de Conturi, investit ca urmare a declinării de competență dispusă de Judecătoria Târgoviște, prin sentința nr.29 din 27 aprilie 2001, a admis ambele contestații și a anulat deciziile de imputare ca tardiv emise.
Curtea de Conturi a României, Secția Jurisdicțională prin decizia nr.414 din 21 septembrie 2001 a respins recursul jurisdicțional declarat în cauză de către Direcția Silvică Dămbovița.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs aceeași direcție silvică.
Recurenta a cerut casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la Colegiul jurisdicțional Dâmbovița al Curții de Conturi în vederea soluționării ei în fond.
Recursul este admisibil, dar nu pentru considerentele invocate de recurentă, ci pentru argumentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel cum deja s-a arătat, obiectul contestațiilor formulate de M.L. și V.D. angajați ai Direcției Silvice Târgoviște, îl constituie deciziile de imputare nr.568 și 569 din 8 septembrie 2000, emise în sarcina lor de către conducătorul unității pentru recuperarea contravalorii unor cantități de material lemnos lipsă în gestiunea depozitului Pietroșița.
Angajarea răspunderii materiale s-a făcut ca urmare a unor constatări efectuate de organul de control propriu, consemnate în procesul-verbal nr.8862 din 8 septembrie 2000.
În cuprinsul deciziilor de imputare au fost menționate prevederile art.102 din Codul muncii; art.13 și urm. din Legea nr.22/1969, ș.a.
Rezultă așadar, că pretinsul prejudiciu produs în patrimoniul Direcției Silvice Târgoviște nu a fost stabilit ca urmare a controlului efectuat de către organele Curții de Conturi, în condițiile art.18 din Legea nr.94/1992, modificată.
În consecință, greșit s-a apreciat că, Colegiul jurisdicțional Dâmbovița este competent să judece, în primă instanță, contestațiile, conform art.41 din aceeași lege.
La rândul său, Secția Jurisdicțională a Curții de Conturi a nesocotit dispozițiile legale privitoare la competența materială atunci când prin decizia recurată s-a pronunțat asupra recursului și a menținut sentința nr.29 din 27 aprilie 2001.
Ținând seama de aceste considerente, urmează a se admite recursul și a se dispune casarea ambelor hotărâri pronunțate de organele Curții de Conturi, cu trimiterea litigiului de muncă spre competentă soluționare la Tribunalul Dâmbovița, Secția conflicte de muncă.
Văzând și prevedere art.2 lit.b și art.313 din Codul de procedură civilă, cu referire la art.70, 73 și următoarele din Legea nr.168/1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcția Silvică Dâmbovița împotriva deciziei nr.414 din 21 septembrie 2001 a Curții de Conturi – Secția jurisdicțională.
Casează decizia atacată și sentința nr.29 din 27 aprilie 2001 a Colegiului Jurisdicțional Dâmbovița și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Dâmbovița – Secția conflicte de muncă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2003.