Alleged abuse of office for non-initiation of criminal proceedings: exclusion of criminal liability when prior judicial review validated the prosecutorial decision

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele

Prin sentința penală nr. 76 din 14 aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.I. împotriva rezoluției din 19 noiembrie 2007 dată în dosarul nr. 402/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin plângerea formulată de petiționar la procuror, s-a solicitat efectuarea de cercetări împotriva comisarului șef de poliție P.M., din cadrul I.P.J. Ilfov, pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 264 și art. 292 C. pen., susținându-se că acesta a efectuat cercetări incomplete urmare sesizării cu o plângere penală, pe care apoi Ie-a finalizat cu referatul de propunere a neînceperii urmăririi penale, confirmat ulterior de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea și, respectiv, de Judecătoria Buftea.

Prin rezoluția din 19 noiembrie 2007, dată în dosarul nr. 402/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul art. 228 C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul șef de poliție P.M. pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 264 și art. 292 C. pen., reținându-se, în esență, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, sub aspectul laturii obiective și subiective.

Prin rezoluția din 14 ianuarie 2008, dată în dosarul nr. 15/11/2/2008 a procurorului general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Împotriva ambelor rezoluții, petiționarul a formulat plângere la instanță, motivând că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în calitate de organ de urmărire penală, nu și-a manifestat rolul activ prevăzut de art. 4 și art. 202 C. proc. pen., în sensul că, deși era obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluționări a acesteia, nu și-a manifestat acest rol, petiționarul nefiind chemat la audieri.

Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului, reținând, în esență, următoarele:

Din actele dosarului, rezultă că petiționarul a fost citat în vederea audierii la sediul I.P.J. Ilfov, însă a refuzat să se prezinte, motivând că citația nu cuprinde mențiunile prevăzute de art. 176 C. proc. pen., astfel că nu s-a putut efectua audierea sa din culpa exclusivă a petiționarului.

S-a mai reținut că petiționarul a formulat plângerea penală, soluționată de intimat cu referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, împotriva numiților S.I. și I.T., susținând că aceștia au formulat răspunsuri incomplete și incorecte la petițiile sale, întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public.

Or, potrivit art. 21 din legea sus-menționată, refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorități ori instituții publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere și atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat, împotriva acestui refuz putând fi depusă reclamație la conducătorul autorității sau al instituției publice respective. De asemenea, potrivit art. 22, în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, se poate adresa instanței de contencios administrativ.

Cu privire la celelalte împrejurări, s-a constatat că s-a pronunțat Judecătoria Buftea, prin sentința din 11 decembrie 2006, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 862 din 16 aprilie 2007 a Tribunalului București, stabilindu-se în mod definitiv și cu autoritate de lucru judecat că rezoluția prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții S.I. și I.T. este legală și temeinică, soluția fiind menținută de instanța de judecată, astfel că nu se poate susține că intimatul P.M. s-ar putea face vinovat de comiterea infracțiunii de abuz în serviciu.

Împotriva sentinței petiționarul a declarat recurs, fără a-l motiva.

Recursul declarat de petiționar este nefondat.

Într-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză, în mod corect, s-a constatat nu sunt indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor reclamate în sarcina intimatului.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că intimatul și-a exercitat atribuțiile de serviciu, în conformitate cu dispozițiile legii, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond în considerente.

Astfel, referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale întocmit de intimatul P.M. a fost confirmat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, prin rezoluția nr. 1910/P/2006 din 14 august 2006.

De altfel, soluția de neîncepere a urmăririi penale față de numiții S.I. și I.T., dispusă de procuror urmare referatului cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale întocmit de către intimatul P.M., cu ocazia soluționării plângerii penale formulate de petiționar, a fost verificată sub aspectul legalității și temeiniciei ei, prin exercitarea de către petiționar a căilor de atac prevăzute de dispozițiile art. 2781 C. proc. pen.

Așa fiind, se constată că, în mod corect, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul comisar șef de poliție P.M., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate de petiționar.

În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar B.I. împotriva sentinței penale nr. 76 din 14 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2008.