Criminal prosecution for alleged judicial delay: distinction between disciplinary/judicial oversight of procedural delays and criminal liability under Article 246 of the Criminal Code
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals filed by the complainants, thereby upholding the appellate court’s decision to reject their challenge against the prosecutor’s resolutions and leaving the decision not to initiate criminal prosecution in force. The dispute arose from a complaint alleging that a prosecutor and a defense attorney committed the offense of delaying a criminal proceeding (Article 246 of the Criminal Code) by allegedly influencing the delay of a specific trial and a prior non-start of prosecution decision. The Court held that the complaint was unfounded because the trial proceeded legally, and it established that allegations of procedural delay do not constitute grounds for criminal liability; instead, such conduct is subject to hierarchical disciplinary review for prosecutors and judicial censure for attorneys. Consequently, the complainants were ordered to pay state judicial costs, and the decision was declared final.
Legislator headnote
AI generatedart. 246 C. pen, art. 10 lit. a) C. proc. pen, art. 192 C. pen; Criminal prosecution for alleged judicial delay: distinction between disciplinary/judicial oversight of procedural delays and criminal liability under Article 246 of the Criminal Code: Criticile petiționarilor, care se referă la tergiversarea cauzei de către intimatul procuror, nu pot constitui un motiv pentru tragerea la răspundere penală a magistratului sub aspectul săvârșirii infracțiunii reclamate de petiționari, activitatea acestuia putând fi verificată sub acest aspect de către procurorul ierarhic superior, în condițiile art. 275 și urm. C. proc. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursurilor de față
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 20/P din 2 aprilie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii Z.P. și Z.M. împotriva rezoluției din 10 ianuarie 2008 dată în dosarul nr. 285/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și a rezoluției procurorului general din 30 ianuarie 2008 dată în dosarul nr. 57/ll.2/2008.
S-au reținut, în esență, următoarele:
Prin plângerea formulată de petiționari la procuror, s-a solicitat efectuarea de cercetări împotriva procurorului M.D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor și a avocatului D.R., pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., susținându-se că au influențat tergiversarea dosarului nr. 855/833/2004 al Tribunalului Bihor, în care au avut calitatea de părți vătămate.
Prin rezoluția din 10 ianuarie 2008, dată în dosarul nr. 285/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 228 alin. (4) și (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de presupușii făptuitori pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.
S-a reținut, în esență, că presupușii făptuitori nu au influențat tergiversarea cauzei, în cauză pronunțându-se o sentință de către Judecătoria Salonta, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 485/R din 13 iunie 2007, prin care s-a dispus achitarea inculpatului L.P., asistat de avocat D.R.
S-a mai arătat că nici în ce privește modul de soluționare a dosarului penal nr. 422/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta de către procurorul M.D., care a dispus neînceperea urmăririi penale față de L.P. pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 192 C. pen., nu se poate reține că ar fi tergiversat soluționarea cauzei.
Prin rezoluția din 30 ianuarie 2008, dată în dosarul nr. 57/11.2/2008 a procurorului general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.
Împotriva ambelor rezoluții ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, petiționarii au formulat plângere la instanță.
Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarilor și a menținut soluțiile procurorului, reținând că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, din probele dosarului nerezultând comiterea vreunei fapte penale, întrucât procesul s-a desfășurat în condiții de deplină legalitate.
Împotriva sentinței petiționarii au declarat recurs, pe care l-au motivat în scris la fila 2 din dosar.
Recursurile declarate sunt nefondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționari, ca nefondată.
Într-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii reclamate în sarcina procurorului M.D. și a avocatului D.R.
Criticile petiționarilor, care se referă la tergiversarea cauzei de către intimatul procuror, nu pot constitui un motiv pentru tragerea la răspundere penală a magistratului sub aspectul săvârșirii infracțiunii reclamate de petiționari, activitatea acestuia putând fi verificată sub acest aspect de către procurorul ierarhic superior, în condițiile art. 275 și urm. C. proc. pen.
În ce privește influența avocatului D.R. în tergiversarea cauzei, aceasta era supusă cenzurii instanței judecătorești învestită cu soluționarea cauzei.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de petiționari, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții petiționari Z.P. și Z.M. împotriva sentinței penale nr. 20/P din 2 aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2008.