Non-payment of local salary tax shares: statutory budgetary-fiscal obligation survives lack of financial resources
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the Court of Auditors’ decision and holding that the defendant autonomous registry prevailed in its obligation to pay, effectively validating the lower courts' orders for payment. The dispute concerned a fiscal-contencious action initiated by the Financial Prosecutor against a state autonomous registry for the non-payment of salary tax shares, associated late payment surcharges, and penalties for the 1999 period to the local municipal budget, where the defendant argued that lack of financial resources due to unfunded heavy water production justified the non-performance. The court ruled that the obligation to remit differentiated tax shares to local and county budgets is a statutory requirement under Law No. 189/1998 and Law No. 36/1999; consequently, non-payment constitutes a fiscal infraction subject to late payment surcharges under Law No. 72/1996, and the absence of financial resources or subsequent partial payments does not extinguish the legally established budgetary-fiscal liability.
Legislator headnote
AI generatedart. 8 alin. (3) din Legea nr. 189/1998, art. 32 alin. (2) din Legea nr. 36/1999, art. 77 alin. (1) din Legea nr. 72/1996; Non-payment of local salary tax shares: statutory budgetary-fiscal obligation survives lack of financial resources: Potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 189/1998, privind finanțele publice locale și art. 32 alin. (2) din Legea nr. 36/1999, unitatea plătitoare are obligația să vireze din impozitul pe venit încasat la bugetul de stat, cote diferențiate la bugetul unității administrativ-teritoriale, în a cărei rază își desfășoară activitatea, precum și la bugetul județean.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 212 din 14 noiembrie 2000, Colegiul jurisdicțional Mehedinți al Curții de Conturi a admis actul de sesizare formulat de Procurorul financiar și a obligat pe pârâta R.A. A.N., sucursala R.T. Drobeta Turnu Severin, să plătească la bugetul local al comunei Izvorul Bârzii, următoarele sume de bani:
- 6.392.688.732 lei, cu titlu de impozit pe salarii;
- 5.336.847.323 lei, majorări de întârziere aferente calculate până la 8 iunie 2000 și în continuare, până la stingerea efectivă a debitului;
- 639.268.873 lei, cu titlu de penalizări.
Colegiul jurisdicțional a reținut că sucursala menționată a regiei autonome nu a virat la bugetul local comunal, cotele datorate din impozitul pe salarii, în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 1999.
În aceste condiții, organele de control financiar au calculat majorări de întârziere aferente impozitului și penalizări, conform normelor cuprinse în O.G. nr. 53/1997, aprobată și modificată prin Legea nr. 258/1998. S-au invocat, totodată, dispozițiile Legii bugetare nr. 36/1999 și cele conținute în O.G. nr. 11/1996, privind executarea creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin Legea nr. 108/1996.
Împotriva sentinței a declarat recurs jurisdicțional R.A. A.N. Drobeta Turnu Severin.
Curtea de Conturi a României, secția jurisdicțională, prin decizia nr.4 2 din 19 ianuarie 2001, a respins recursul jurisdicțional, ca nefondat.
S-a reținut, în esență, că lipsa resurselor financiare, ca urmare a neasigurării finanțării producției de apă grea, nu constituie un motiv de înlăturare a obligației bugetar-fiscale, care revine pârâtei conform legii.
Și această ultimă hotărâre a fost atacată de către regia autonomă, cu recurs.
Recurenta a reiterat susținerea făcută în recursul jurisdicțional, arătând că neplata impozitului pe salarii s-a datorat exclusiv inexistenței disponibilităților bănești, necesare pentru desfășurarea activității în anul 1999.
S-a cerut admiterea recursului și casarea hotărârilor pronunțate de organele Curții de Conturi, iar în fond, respingerea sesizării Procurorului financiar.
Critica este neîntemeiată.
Potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 189/1998, privind finanțele publice locale și art. 32 alin. (2) din Legea nr. 36/1999, unitatea plătitoare are obligația să vireze din impozitul pe venit încasat la bugetul de stat, cote diferențiate la bugetul unității administrativ-teritoriale, în a cărei rază își desfășoară activitatea, precum și la bugetul județean.
Neplata cotelor de impozit datorate, constituie abatere fiscală și se sancționează conform art. 77 alin. (1) din Legea nr. 72/1996, privind finanțele publice, cu plata unor majorări de întârziere.
În condițiile unui raport juridic cu caracter bugetar-fiscal, obligația fiscală generată de acesta decurge din lege sau un alt act normativ cu valoare de lege, care instituie și reglementează venitul la bugetele de stat și locale.
Neexecutarea la termen a acelei obligații atrage răspunderea unității plătitoare, care implică atât plata impozitului propriu-zis, cât și a majorărilor de întârziere și penalizărilor aferente.
Așa cum corect s-a reținut în decizia atacată, împrejurarea că regia autonomă recurentă nu a dispus de resurse financiare, din cauza neasigurării finanțării producției de apă grea, nu poate constitui un temei pentru înlăturarea obligației bugetare, care are caracter legal.
În sfârșit, nici faptul achitării ulterioare a unei părți din creanțele fiscale menționate în actul de sesizare, dovedit cu înscrisurile noi depuse de regie, în recurs, nu justifică măsura reformării soluției criticate, care se vădește legală și temeinică.
Față de considerentele expuse, urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de R.A. A.N. Drobeta Turnu-Severin, împotriva deciziei nr. 42 din 19 ianuarie 2001, a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2003.