Extraordinary objection: material error versus error of law in right of retention and procedural synthesis of appeal grounds
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the nullity objection filed by the applicant company, thereby upholding the final decision of the commercial section dated March 4, 2008, which resolved the underlying dispute regarding property rights and liability. The case involved a commercial litigation where the appellant challenged the previous appellate decision on the grounds of material error and procedural omission, specifically arguing that the lower court failed to examine a claim that the plaintiffs' requests were blocked by a right of retention and omitted to review a specific procedural motive concerning delictual liability. The court held that the alleged issues regarding the blocking of claims by retention, the execution of the judgment, and the assessment of property use did not constitute a material error under Article 318 of the Code of Civil Procedure, but rather potential errors of law or fact which are not subject to nullity review; furthermore, the court found no procedural omission as the lower court had substantively grouped and analyzed the appellant's arguments regarding delictual liability and separately examined the motive concerning the lack of utility of the immovable property, thus ruling the objection unfounded under Article 320 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 321 C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 320 C. proc. civ; Extraordinary objection: material error versus error of law in right of retention and procedural synthesis of appeal grounds: Aprecierea asupra blocării sau nu a pretențiilor reclamanților de dreptul de retenție al pârâtei precum și neexaminarea sentinței care se voia titlu executoriu și aprecierea asupra folosinței terenului și clădirii nu reprezintă o eroare materială în sensul art. 318 teza I ci, eventual, ar putea constitui o greșeală de judecată, care însă nu poate justifica admiterea contestației.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la 19 martie 2008 contestatoarea SC S. SRL a solicitat anularea deciziei nr. 890 din 4 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 1080/1259/2006 și rejudecarea recursului său cu consecința respingerii în totalitate a pretențiilor formulate de reclamanții - intimați.
În motivarea contestației, după indicarea art. 317 – art. 321 C. proc. civ. ca temei de drept, se susține că nu au fost examinate toate motivele de recurs datorită unei greșeli materiale. Deși s-a susținut că, după redactarea deciziei atacate, motivele contestației vor fi completate această completare a motivelor nu a mai fost depusă până la închiderea dezbaterilor.
Cu ocazia dezbaterilor reprezentantul contestatoarei a precizat motivele contestației ca fiind întemeiate în drept pe prevederile art. 318 teza I și a II-a și constând, pe de o parte, în aceea că dezlegarea dată de instanță este rezultatul unei greșeli materiale întrucât pretențiile reclamanților sunt blocate de dreptul de retenție iar pe de alta că instanța a omis din greșeală să examineze ultimul motiv de recurs invocat de contestatoarea - recurentă și întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. De fapt a examinat un singur motiv de recurs.
Examinând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.
Aprecierea asupra blocării sau nu a pretențiilor reclamanților de dreptul de retenție al pârâtei precum și neexaminarea sentinței care se voia titlu executoriu și aprecierea asupra folosinței terenului și clădirii nu reprezintă o eroare materială în sensul art. 318 teza I ci, eventual, ar putea constitui o greșeală de judecată, care însă nu poate justifica admiterea contestației.
Nu este întemeiat nici cel de al doilea motiv constând în omisiunea din greșeală, a cercetării unor motive de recurs, întrucât instanța de recurs a sintetizat și grupat motivele recursului pârâtei, care vizau răspunderea delictuală și apoi a răspuns acestora printr-o analiză comună, dar completă. Mai mult, instanța de apel a examinat distinct ultimul motiv de recurs al pârâtei privitor la evaluarea lipsei de folosință a imobilelor.
Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 320 C. proc. civ. să respingă contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC S. SRL Câmpulung împotriva deciziei nr. 890 din 4 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 1080/1259/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2008.