Compensable land area determined by state takeover decree presumption under Law No. 10/2001 where natural restitution is impossible

Asupra recursurilor civile de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la 6 aprilie 2006, reclamanții M.M.D., M.C.C. au solicitat în contradictoriu cu M. Pitești, anularea dispoziției nr. 591/2006 emisă de P.M. Pitești, recunoașterea dreptului de proprietate și stabilirea de despăgubiri bănești pentru imobilul compus din teren în suprafață de 162 m.p. imobile situate în str. Tudor Vladimirescu din Municipiul Pitești.

În motivarea cererii se arată că, prin notificarea nr. 871/2001 s-a solicitat restituirea în natură a acestui imobil, ce a aparținut autoarei lor M.M. Prin soluționarea notificării s-au acordat despăgubiri numai pentru un teren în suprafață de 351 mp deși din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că autoarea reclamanților a avut în proprietate suprafața de 600 mp, teren care a trecut în proprietatea statului în baza art. 56 din Legea nr. 4/1973.

Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 294 din 25 octombrie 2007, a admis în parte contestația și a dispus anularea dispoziției nr. 591/2006, reținând că petenții sunt îndreptățiți la despăgubiri acordate potrivit legii speciale, pentru suprafața de 600 m.p.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin dispoziția nr. 591/2006 s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului în litigiu, întrucât terenul este ocupat de construcții noi și afectat de amenajări de utilitate publică, propunându-se despăgubiri pentru imobilul compus din teren în suprafață de 351 m.p. și construcții, în prezent demolate, în suprafață de 162 m.p., cu mențiunea că valoarea despăgubirilor acordate cu ocazia exproprierii au fost în cuantum de 21.824,9 lei. Față de înscrisurile depuse la dosar s-a constatat că suprafața totală a imobilului supus analizei este de aproximativ 600 m.p. Având în vedere și dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 modificată, tribunalul a mai reținut că în cauză reclamanții au făcut dovada întinderii dreptului deținut de autoarea lor, respectiv o suprafață de 600 mp, evidențiat în actul de preluare de către stat, precum și în actul prin care s-a pus în executare această măsură.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanții cât și pârâta P.M. Pitești prin primar.

Reclamanții critică sentința cu privire la stabilirea amplasamentului imobilului, arătând că pentru o corectă stabilire a amplasamentului terenului supus analizei, trebuie pornit de la reperele care nu s-au modificat în timp, respectiv strada Gării care a rămas pe aceeași locație. Doar în acest mod se poate răspunde corect la obiectivul expertizei ce viza împrejurarea dacă terenul este liber, afectat sau nu de utilități sau construcții.

Pârâta susține prin motivele de apel că s-a stabilit în mod greșit suprafața de teren ca fiind de 600 m.p., întrucât din procesul-verbal nr. 64 din 10 iulie 1954 rezultă că autoarea reclamanților a fost pusă în posesie cu o suprafață totală de 351 m.p. iar potrivit cadastrului din perioada 1930 - 1932 suprafața terenului a fost de 332 m.p.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 175/ A din 25 septembrie 2008, a respins, ca nefondate, apelurile.

În considerentele deciziei s-a reținut că imobilele ce fac obiectul notificării nu pot fi restituite în natură, construcția fiind demolată, iar terenul afectat de detalii de sistematizare și că terenul are cert o suprafață de 600 m.p., așa cum atestă procesu-verbal din 17 februarie 1976 precum și concluziile raportului de expertiză efectuat în calea de atac a apelului.

Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs toate părțile din proces, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Reclamanții critică hotărârea sub următoarele aspecte:

- Instanța, nefiind posibilă restituirea în natură, potrivit ordinii stabilite de legea specială, trebuia să aprecieze mai întâi, în urma solicitării adresate către Primărie, dacă există terenuri libere, pentru a fi instituită o măsură reparatorie prin compensare de bunuri.

- Raportul de expertiză a fost completat cu un nou obiectiv solicitat de reclamanți și încuviințat de instanță, concluzia expertului fiind că valoarea de circulație a terenului este de 178.050 Euro, iar instanța de apel nu face nici un fel de referire la acest aspect.

Pârâta critică hotărârea sub următoarele aspecte:

- Întinderea suprafeței de teren s-a stabilit ca fiind de 600 mp în loc de 351 m.p. cum este corect.

- În actul de vânzare-cumpărare întocmit la 12 iulie 1939 este menționată suprafața imobilului ce a făcut obiectul acestui contract ca fiind de 351 m.p., iar vecinătățile stabilite dinspre str. Gării sunt greșite, întrucât acesta nu se regăsește în planurile cadastrale și nici în cele anexă la decretul de expropriere nr. 297/1987.

Examinând criticile formulate prin intermediul celor două recursuri, Înalta Curte a constatat următoarele:

Instanțele au reținut corect situația de fapt.

Imobilul supus analizei a aparținut defunctei M.M., autoarea reclamanților.

Prin dispoziția nr. 591/2006 emisă de pârâtă s-au acordat despăgubiri pentru un teren în suprafață de 351 m.p., deși din înscrisurile depuse la dosar rezultă cert că terenul supus analizei are o suprafață de 600 m.p.

Potrivit deciziei nr. 498 din 23 decembrie 1975 emisă de fostul C.P.J. Argeș, au fost trecute în proprietatea statului locuințele proprietate personală ale cetățenilor prevăzuți în tabelul anexă, în care la poziția 15 figurează autoarea reclamanților, M.M. și în care se menționează suprafața de 600 m.p., aceeași suprafață de teren figurând și în procesul-verbal de predare-primire întocmit la data de 17 februarie 1976, în care se menționează că odată cu clădirile preluate s-a preluat și terenul aferent de 600 m.p.

Aceeași suprafață de teren a fost stabilită și prin raportul de expertiză efectuat în cauză (la care pârâta nu a făcut obiecțiuni), deși în actul de vânzare-cumpărare din anul 1939 nu se menționează suprafața imobilului situat pe str. Tudor Vladimirescu.

Așa fiind, este cert că în speța supusă analizei s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicată, care statuează că în absența unor probe contrare, existența sau, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate, prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare această măsură.

În art. 2 al art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicată arată că persoana individualizată în actul prin care s-a dispus măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.

Art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat și numai în cazul în care această măsură nu este posibilă se acordă despăgubiri.

În speța supusă analizei imobilele nu pot fi restituite în natură, construcția fiind demolată, iar terenul este afectat de detalii de sistematizare.

Drept urmare, reclamanții sunt îndreptățiți să primească despăgubiri în condițiile legii speciale pentru suprafața de 600 mp situată în Pitești, str. T. Vladimirescu, ce a trecut în mod abuziv în proprietatea statului.

Motivul de recurs referitor la ordinea stabilită de legea specială, în sensul că trebuia să se aprecieze mai întâi dacă existau terenuri libere pentru a fi instituită o măsură reparatorie prin compensare de bunuri, nu va fi analizat, deoarece în recurs nu pot fi formulate pretenții care nu au fost supuse judecății primei instanțe.

Or, în speța supusă analizei, reclamanții au solicitat prin petitul acțiunii, doar reconstituirea dreptului de proprietate și stabilirea despăgubirilor bănești pentru imobilul supus analizei, fără a indica un subsidiar cu măsuri reparatorii prin comparare de bunuri.

Drept urmare, Înalta Curte nu poate analiza acest motiv de recurs, pentru că nu reprezintă un motiv de ordine publică.

Așa fiind, Înalta Curte, față de cele de mai sus reținute, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondate, recursurile formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții M.C.C. și M.M.D. și de pârâta P.M. Pitești, prin primar împotriva deciziei nr. 175/ A din 25 septembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2009.