Ethnic persecution compensation eligibility for children born during forced resettlement period under Law 189/2000

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 296/ CA din 9 iulie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamanta D.C., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Constanța, a anulat Hotărârea nr. 31947 din 28 mai 2009, emisă de pârâtă și a constatat că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 mai 1942 – 6 martie 1945, obligând pârâta să emită hotărâre în acest sens.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în condițiile în care reclamanta s-a născut în perioada strămutării familiei sale, respectiv 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și a suferit condițiile precare de viață alături de aceasta, în zona de strămutare, din cauza abandonării în Cadrilater, independent de voința lor, fiind nevoiți să aibă domicilii provizorii până la definitivare, în diferite localități, se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 neavând nici o relevanță împrejurarea că nașterea sa nu s-a produs în termen de 300 zile de la data strămutării părinților.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta.

Recurenta a susținut că cele două condiții impuse beneficiarilor Legii nr. 189/2000 – persecuția etnică și consecința ei, strămutarea în altă localitate decât cea de domiciliu nu sunt întrunite în persoana intimatei, atâta vreme cât aceasta nu era concepută la data strămutării familiei sale.

S-a criticat hotărârea de fond și, pentru faptul că nu a ținut seama de textul Tratatului de la Craiova, conform căruia schimbul de populație urma să fie făcut în termen de trei luni, calculat de la data schimbului instrumentelor de ratificare, consecința acestei împrejurări fiind aceea că nu pot beneficia de dispozițiile legii – decât în cazul în care, la data semnării tratatului, locuiau în teritoriul ce urma a fi evacuat; condiție pe care intimata nu o îndeplinește.

Recursul este nefondat.

Conform dispozițiilor din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Normele de aplicare a ordonanței aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate, pe cele expulzate, refugiate, precum și pe cale care au făcut obiectul schimbului de populație, ca efect al tratatelor bilaterale.

Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți înainte sau în timpul strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale unei asemenea experiențe au fost suportate de toți membrii familiei și în condițiile în care scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.

În acest context sunt lipsite de relevanță prevederile tratatului bilateral, invocate în motivele de recurs.

Pe cale de consecință, intimata - reclamantă născută în localitatea în care părinții săi au fost strămutați și în perioada reglementată de dispozițiile Legii nr. 189/2000, este îndreptățită, așa cum corect a stabilit instanța de fond, să beneficieze de drepturile acordate prin acest act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Constanța împotriva sentinței civile nr. 296/ CA din 9 iulie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2009.