Exemption from judicial fees for enforcement of administrative litigation judgments mandating specific administrative acts

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14 octombrie 2009, reclamantul R.G. a solicitat învestirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 539 din 1 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, irevocabilă prin Decizia nr. 2358 din 9 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și obligarea pârâtelor Comisia de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulți de pe lângă Consiliul Județean Maramureș și Comisia Superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți din cadrul M.M.F.E.Ș. la plata sumei stabilită prin hotărârea judecătorească susmenționată și la plata penalităților pentru fiecare zi de întârziere, deoarece s-a refuzat executarea acestei sentințe.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a pronunțat încheierea civilă nr. 491 din 21 octombrie 2009, prin care a anulat ca netimbrată cererea formulată de reclamant, cu motivarea că nu a fost achitată taxa judiciară de timbru datorată pentru investirea cu formulă executorie, în cuantum de 6 lei, precum și timbrul judiciar în valoare de 0,30 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs reclamantul și a solicitat casarea încheierii ca nelegală și netemeinică.

Recurentul a susținut că în mod greșit a fost anulată ca netimbrată cererea sa, în condițiile în care a beneficiat de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în dosarul de fond privind încadrarea în gradul de handicap accentuat, conform dispozițiilor art. 15 lit. p) și s) din Legea nr. 146/1997. De asemenea, recurentul a arătat că instanța de fond nu i-a comunicat obligația achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a aplicat dreptul comun în materia executării silite și anume, dispozițiile art. 3731 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd încuviințare executării silite prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților.

Această reglementare nu era însă incidentă în cauză față de dispozitivul hotărârii judecătorești irevocabile pentru care s-a solicitat executarea silită și de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd că, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au respins acțiunile formulate în baza acestei legi și s-au acordat cheltuieli de judecată se investesc cu formulă executorie și se execută silit, potrivit dreptului comun.

Potrivit art. 28 alin. (1) din același act normativ, dispozițiile legii contenciosului administrativ se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritățile publice, pe de o parte și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, precum și cu procedura reglementată de legea respectivă.

De asemenea, se reține că, potrivit art. 374 alin. (1) C. proc. civ., nici o hotărâre judecătorească nu se va putea executa dacă nu este investită cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. (1) C. proc. civ., cu excepția încheierilor executorii, a hotărârilor executorii provizorii și a altor hotărâri prevăzute de lege care se execută fără formulă executorie.

Față de aceste prevederi legale și de hotărârea judecătorească irevocabilă prin care instanța de contencios administrativ a anulat certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 39725 din 22 februarie 2007, Decizia nr. 4476 din 6 iunie 2007 și a obligat Comisia de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulți din cadrul Consiliului Județean Maramureș să emită un nou certificat de încadrare a reclamantului în gradul de handicap accentuat, se constată că în cauză erau incidente dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la obligația executării și procedura de executare.

Conform acestei reglementări derogatorii în materia contenciosului administrativ, dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, iar în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligată o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.

Cererea de punere în executare a hotărârii instanței de contencios administrativ este scutită de taxa de timbru și se soluționează în camera de consiliu de urgență, cu citarea părților, astfel cum se prevede în art. 25 din Legea nr. 554/2004,cu modificările și completările ulterioare.

Deși reclamantul nu a indicat aceste dispoziții legale drept temei juridic al cererii sale, instanța de fond a calificat greșit obiectul litigiului, și implicit a reținut existența obligației de plată a taxei judiciare de timbru, în condițiile în care s-a solicitat executarea obligațiilor stabilite prin hotărârea irevocabilă a instanței de contencios administrativ și plata penalităților pentru fiecare zi de întârziere.

În consecință, a fost greșit anulată ca netimbrată cererea formulată de reclamant, cu atât mai mult cu cât acesta nu a fost citat cu mențiunea achitării taxei de timbru, a timbrului judiciar și nici nu a fost examinată susținerea privind exceptarea de la plata acestor sume în raport de obiectul litigiului de fond.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite prezentul recurs și în baza art. 312 alin. (4) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va casa încheierea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de R.G. împotriva sentinței civile nr. 491 din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2009.