Quashed and remanded for further evidence: persecution benefits claim under O.G. no. 105/1999 requires active judicial inquiry into contradictory witness proof
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the claimant’s appeal, quashed the appellate court’s judgment (Sentința civilă nr. 244/28 May 2009 of the Cluj Court of Appeal, which had dismissed the action) and remanded the case to the same court for retrial, thus the claimant prevailed at this stage and the prior dismissal no longer stands. The dispute concerned a claim for benefits under O.G. no. 105/1999 as a person ethnically persecuted between 6 September 1940 and 6 March 1945, specifically the claimant’s alleged refuge from Făgetu, Sălaj County, to Turda, Cluj County (October 1940–March 1945) following the cession of Northern Transylvania; the lower court had rejected the claim finding the witness evidence inconclusive and contradictory. Decisively, the High Court held that under art. 1 lit. c) O.G. no. 105/1999 and art. 61 thereof with art. 4 of H.G. no. 127/2000, the persecution status may be proven by official acts or, absent these, by witness statements; because of contradictions between the authenticated and in-court statements of one witness and the other authenticated declaration, the lower court, per art. 129 alin. (5) C. proc. civ., was obliged to exercise an active role and administer further evidence to establish the truth. The case was remanded with mandatory instructions (art. 315 alin. (1) and (3) C. proc. civ.) to supplement the evidence and clarify the contradictions.
Legislator headnote
AI generatedart. 129 alin. (5) C. proc. civ, Art. 313 teza I C. proc. civ, Art. 315 alin. (1) și (3) C. proc. civ; Quashed and remanded for further evidence: persecution benefits claim under O.G. no. 105/1999 requires active judicial inquiry into contradictory witness proof: 244/28 May 2009 of the Cluj Court of Appeal, which had dismissed the action) and remanded the case to the same court for retrial, thus the claimant prevailed at this stage and the prior dismissal no longer stands. The dispute concerned a claim for benefits under O.G. no. 105/1999 as a person ethnically persecuted between 6 September 1940 and 6 March 1945, specifically the claimant’s alleged refuge from Făgetu, Sălaj County, to Turda, Cluj County (October 1940–March 1945) following the cession of Northern Transylvania; the lower court had rejected the claim finding the witness evidence inconclusive and contradictory. Decisively, the High Court held that under art. 1 lit. c) O.G. no. 105/1999 and art. 61 thereof with art. 4 of H.G. no. 127/2000, the persecution status may be proven by official acts or, absent these, by witness statements; because of contradictions between the authenticated and in-court statements of one witness and the other authenticated declaration, the lower court, per art. 129 alin. (5) C. proc. civ., was obliged to exercise an active role and administer further evidence to establish the truth. The case was remanded with mandatory instructions (art. 315 alin. (1) and (3) C. proc. civ.) to supplement the evidence and clarify the contradictions.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for cassation and referral of the case to the same court for retrial.
Provisions applied when sending the case back for retrial, coordinating the retrial court's obligations.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 244 din 28 mai 2009 a respins acțiunea formulată de reclamanta S.M., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Sălaj, reținând, în esență, că din depoziția martorului audiat, nemijlocit în instanță, nu rezultă date și împrejurări concrete cu privire la faptele prezentate în contestația reclamantei, în condițiile în care martorul audiat nu a observat direct cele întâmplate, având cunoștință de cele relatate numai indirect și din surse discutabile.
Pe cale de consecință, s-a apreciat că din probele administrate în cauză, respectiv declarații autentificate de martori ca și declarația martorului audiat de instanță, nu se poate reține calitatea reclamantei de persoană persecutată din motive etnice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, susținând nelegalitatea sentinței atacate cu motivarea că aceasta nu a ținut seamă de depozițiile de martori din care rezultă refugiul familiei sale, din localitatea Făgetu, județul Sălaj, în localitatea Turda, județul Cluj, în perioada octombrie 1940 – martie 1945, ca urmare a persecuției etnice suferite după cedarea Ardealului de Nord.
Recursul este fondat și urmează a fi admis, în sensul și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana cetățean român, care, în perioada sus-menționată a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 61 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din normele de aplicare, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, dovada încadrării în situația prevăzută de art. 1 din ordonanță, se poate face cu acte oficiale, eliberate de organele competente și, în lipsa acestora, prin declarații de martori.
În acest sens s-au depus, ca probă, în dosarul de fond declarațiile autentificate ale martorilor N.D. și G.I., primul dintre aceștia fiind audiat și în instanță.
Față de contradicția dinte cele două declarații ale martorului N.D., cea autentificată și cea dată în fața instanței, precum și în raport cu declarația autentificată a lui G.I., instanța de fond avea obligația, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., să manifeste rol activ, dispunând administrarea în cauză și a altor dovezi, în vederea aflării adevărului în cauză.
În raport de dispozițiile legale menționate, hotărând în baza unor probatorii neconcludente, fără a stabili în mod neechivoc adevărul în cauză, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, motiv pentru care recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată și, în temeiul art. 313 teza I C. proc. civ., va fi trimisă cauza la aceeași instanță, spre rejudecare, cu aplicarea prevederilor art. 315 alin. (1) și (3) C. proc. civ.
Cu prilejul rejudecării instanța de judecată va suplimenta probatoriile în vederea lămuririi contradicțiilor din declarațiile martorilor mai sus-menționați și deci a edificării cu privire la împrejurările refugiului recurentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de S.M. împotriva sentinței civile nr. 244 din 28 mai 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecarea aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2009.