Administrative jurisdiction for public employee benefits: local employing authority confers competence to tribunal

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, la data de 14 martie 2007, reclamanții M.L., M.E., T.M. și B.S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice – D.G.F.P. Teleorman, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte ce Casație si Justiție si Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, indexate cu valoarea indicelui de inflație pentru perioada anilor 2004 - 2007 și în continuare, la plata sumelor reprezentând contravaloarea tichetelor cadou cu ocazia sărbătorilor de Crăciun, de Paști și de Ziua Justiției indexate semestrial cu indicele preturilor de consum înregistrat la mărfurile alimentare pană la plata efectivă, la acordarea acestor tichete cadou în continuare și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să vireze în contul Ministerului Public fondurile necesare.

Prin sentința civilă nr. 1657 din 02 noiembrie 2007, Tribunalul Teleorman a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M.E.F. și a admis acțiunea formulată de reclamanți, iar prin decizia civilă nr. 953 din 07 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul formulat de recurenții - pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dispunându-se casarea acestei sentințe și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Instanța de control judiciar a reținut că sentința civilă nr. 1657/2008 a fost pronunțată de un complet format de un singur judecător deși la data de 02 noiembrie 2007 era în vigoare art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/20904 în forma care prevede expres faptul că litigiile de contencios administrativ se soluționează în complet format din doi judecători.

Prin încheierea de ședință din 30 septembrie 2008, Tribunalul Teleorman a dispus scoaterea cauzei privind pe reclamanții M.L., M.E., T.M. și B.S. de pe rol și trimiterea cauzei la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând incidența art. 11 alin. (2) din O.G. nr. 75/2008.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la termenul de judecată din 30 septembrie 2009, instanța invocând din oficiu excepția de necompetență materială.

Prin Sentința Civilă nr. 2992 din 30 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția invocată, declinându-se competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat că reclamantele, funcționari publici, au raport de serviciu cu autoritatea publică angajatoare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman.

Reținând incidența în cauză a art. 109 din Legea nr. 188/1999 și art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanța a apreciat că în speță este vorba de refuzul nejustificat al autorității angajatoare de a acorda drepturile bănești solicitate de reclamante, iar, prin prisma textelor de lege invocate, în raport cu calitatea de autoritate de interes local a angajatorului, a concluzionat în sensul că în cauza de față competența de soluționare revine Tribunalului Teleorman.

Hotărând asupra conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe, în condițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele în continuare arătate.

Reclamantele au calitatea de funcționari publici, aflându-se într-un raport de serviciu cu Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman. Prin demersul lor judicios, acestea au acționat pentru recunoașterea și valorificarea unui pretins drept la acordarea tichetelor de masă și a tichetelor cadru cu ocazia Sărbătorilor de Crăciun, de Paște și de Ziua Justiției.

În conformitate cu prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.

Legea nr. 554/2006 reglementează, prin art. 10 alin. (1), competența materială a instanțelor de contencios administrativ în funcție de două criterii: (i) poziționarea autorității publice emitente în sistemul administrației publice; (ii) criteriul valoric, atunci când litigiul privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

În raport cu aceste dispoziții legale, coroborate cu cele ale art. 2 alin. (1) lit. d) și art. 3 alin. (1) C. proc. civ., competența curților de apel în materia contenciosului administrativ pentru situația când litigiul nu privește impozite, taxe, etc., cum este cazul în speță, intervine doar în prezența actelor emise de autoritățile publice centrale.

Prin urmare, în speță, raportat la obiectul acțiunii reclamantelor și în condițiile în care obligația de acordare a unor drepturi derivate din raportul de serviciu aparține autorității angajatoare, respectiv Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, autoritate publică de interes local, în sensul Legii contenciosului administrativ, competența materială și soluționarea cauzei revine Tribunalului Teleorman, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ.

Împrejurarea că, pe lângă instituția publică locală care are calitatea de parte în raportul de serviciu, au fost chemate în judecată și autorități publice centrale, nu produce efecte asupra competenței instanței, hotărâtor fiind, în acest sens, criteriul rangului autorității publice sau instituției angajatoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe M.L., M.E., T.M., B.S. și pe Ministerul Finanțelor Publice – D.G.F.P. Teleorman, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman în favoarea Tribunalului Teleorman, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2010.