Scope of Prime Minister's discretionary exclusion of crops from government-recognized natural calamity compensation due to budgetary limits

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanței de fond.

Prin cererea înregistrată, la data de 3 septembrie 2008, pe rolul Curții de Apel București, reclamanta SC M.M.F.M. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G.R., constatarea refuzului nejustificat al acestuia de a modifica și completa H.G. nr. 1202/2007 în sensul includerii culturii de soia între cele însămânțate în toamna anului 2006 și primăvara anului 2007, calamitate natural, precum și obligarea pârâtului la plata de despăgubiri în valoare de 95.880 lei, drept consecință a vătămării reclamantei în drepturile conferite de Legea nr. 381/2002.

În cauză a fost formulată cerere de intervenție în interesul pârâtului de către inițiatorul Proiectului, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cerere care a fost încuviințată în principiu.

2. Soluția instanței de fond.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1523 din 7 aprilie 2009, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât și intervenient, iar pe fond a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată, admițând totodată cererea de intervenție în interesul pârâtului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, că numai în măsura în care hotărârea de guvern privind declararea stării de calamitate naturală în agricultură s-ar fi referit și la culturile de soia, reveneau în sarcina reclamantei obligațiile procedurale prevăzute pentru producătorii agricoli, conform dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 381/2002.

Pe de altă parte, instanța a apreciat că apărările pârâtului, cu privire la lipsa de diligență a reclamantei care nu a realizat irigații și și-a asumat riscul înființării de culturi în condiții de secetă, nu pot fi primite întrucât aceste condiții sunt comune tuturor culturilor calamitate astfel cum prevede art. 1 din H.G. nr. 636/2007 referitor la culturile de câmp însămânțate în toamna anului 2006 și în primăvara anului 2007.

Reținând argumentul pârâtului cu privire la acordarea de prioritate culturilor agricole calamitate în funcție de importanța lor strategică, precum și dreptul de apreciere conferit acestuia prin dispozițiile art. 14 din Legea nr. 381/2002, instanța de fond a conchis că la adoptarea H.G. nr. 1202/2007 pârâtul și-a exercitat dreptul de apreciere în limita competențelor legale, iar refuzul său de a soluționa favorabil cererea reclamantei este justificat prin motive de țin de interesul național.

3. Calea de atac exercitată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta.

SC M.M.F.M. SRL Oltenița, critică soluția instanței de fond deoarece hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită și încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se invocă faptul că:

- instanța de fond, în mod nelegal și nemotivat, a calificat răspunsul G.R. la plângerea reclamantei de modificare și completare a H.G. nr. 1202/2007, ca fiind justificat;

- în răspunsul G.R. nu se face referire la faptul că soia nu ar fi o cultură de importanță națională, iar în Nota de fundamentare care a stat la baza emiterii H.G. nr. 1202/2007 nu se fac referiri la cultura de soia sau la existența unor fonduri bugetare „limitate”;

- între G.R. și Ministerul Administrației și Dezvoltării Rurale, ca inițiator al H.G., au existat neconcordanțe deoarece cultura de soia a fost propusă de minister pentru a fi trecută la culturi calamitate, inclusiv județul Călărași și suprafața deținută de reclamantă, dar în hotărârea de guvern această cultură nu a mai fost înscrisă;

- ca urmare a refuzului nejustificat, reclamantei i s-a produs un prejudiciu material creat prin imposibilitatea acoperii pierderilor conferite din cauza secetei excesive.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, rejudecarea cererii și admiterea acțiunii reclamantei.

Ministerul Administrației și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4. Soluția instanței de recurs.

După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul pentru următoarele considerente:

- în mod corect, instanța de fond a apreciat ca fiind justificat refuzul G.R. de a modifica sau completa H.G. nr. 1202 din 4/2007.

În baza Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură, G.R., la sesizarea Ministerului Agriculturii, în funcție de calamitățile naturale și de mărimea zonelor afectate, declară, prin hotărâre, starea de calamitate și aprobă, tot prin hotărâre de guvern, soiurile de plante afectate de fenomenele naturale, precum și atribuirea sumelor cuvenite despăgubirilor, în funcție de sumele aprobate prin bugetul de stat în acest scop (conform art. 4 din Legea nr. 381/2002).

Elaborarea acestor acte se face pe baza informațiilor primite de la A.N.M. cu privire la aria de răspândire și intensitatea fenomenului meteorologic dar și de la direcțiile pentru agricultură județene cu privire la suprafețele afectate pe culturile asigurate și la gradul de afectare al acestora.

În temeiul art. 14 din Legea nr. 381/2002, în contextul fenomenelor meteorologice extreme (secetă excesivă persistentă în timp) din toamna anului 2006 și primăvara anului 2007, a fost emisă H.G. nr. 636/2007 când a fost declarată starea de calamitate naturală pentru culturile de grâu, secară, triticale, orz, orzoaică, rapiță.

Acest act normativ a fost completat prin H.G. nr. 1202/2007 cu culturile de porumb și floarea soarelui, iar recurenta solicită modificarea acesteia și includerea și a culturii de soia.

Însă, refuzul G.R. de a modifica actul normativ în sensul celor solicitate de recurentă este justificat pentru că, așa cum a reținut și instanța de fond, fenomenul de secetă excesivă a durat din toamna anului 2006 și în primăvara anului 2007, au fost afectați numeroși producători agricoli iar fondurile alocate de la buget sunt limitate, astfel că a fost necesară stabilirea unui ordin de priorități în funcție de importanța culturilor agricole afectate.

Este adevărat că în răspunsul comunicat recurentei, G.R. nu a făcut referiri la toate aceste aspecte, dar din interpretarea coroborată a prevederilor Legii nr. 381/2002 și a Normelor de aplicare a acesteia, se pot stabili condițiile în care autoritățile statului, cu atribuții în acest domeniu, procedează la emiterea actelor normative.

Pentru că H.G. nr. 1202/2007 viza declararea stării de calamitate pentru culturile de porumb și floarea soarelui, este firesc ca nota de fundamentare ce a fost elaborată să nu cuprindă referiri la cultura de soia, dar cu privire la sumele de bani se face trimitere la faptul că mai exista un disponibil bănesc de 500 milioane lei din suma prevăzută inițial pentru despăgubiri din calamități.

Recurenta face o confuzie între Nota de fundamentare a H.G. nr. 1202/2007 și Centralizatorul cu suma despăgubirilor întocmit în baza datelor transmise de direcțiile pentru agricultură județene și care, într-adevăr, cuprinde și suprafețele cultivate cu soia, însă Nota de fundamentare a vizat numai suprafețele cultivate cu porumb și floarea-soarelui, astfel că nu se poate vorbi de o poziție diferită a G.R. de cea a Ministerului Agriculturii.

Fiind respins capătul de cerere privind constatarea refuzului nejustificat al G.R. pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1202/2007, nu poate fi admis nici capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciului creat ca urmare a secetei excesive.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC M.M.F.M. SRL Oltenița împotriva sentinței civile nr. 1523 din 7 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2010.