Guarantee fund claim quashed: insurer prevails after claimant failed to register in insolvency and prove execution against co-debtor.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta R.A.T. Brașov a formulat plângere împotriva deciziei nr. 60397 din 12 iunie 2008 emisă de C.S.A., solicitând desființarea acesteia și obligarea debitoarei SC M.C. SA, prin pârâtă, să-i achite suma de 329,26 lei.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin decizia a cărei anulare o solicită în mod greșit i-a fost respinsă cererea de plată a despăgubirii solicitate în baza sentinței nr. 787/S/2003.

Deși din decizie rezultă că pârâta a luat cunoștință prin lichidatorul judiciar al SC M.C. SA, T.A. SRL de faptul că în tabelul creditorilor acestei societăți a figurat și B.I. căruia i s-a achitat suma respectivă, această persoană nu i-a plătit însă suma de bani la care este îndreptățită și pentru care a formulat acțiune.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 214 din 21 ianuarie 2009, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta R.A.T. Brașov, a dispus anularea deciziei nr. 60397 din 12 iunie 2008 emisă de pârâtă și a obligat-o la plata către reclamantă a sumei de 215, 21 lei.

Totodată, a dispus respingerea celorlalte pretenții ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, întrucât față de S.A.R.M. Sf. Gheorghe s-a deschis irevocabil procedura falimentului, reclamanta este în drept să obțină realizarea plății din creanța rămasă neachitată de la pârâta C.S.A. prin D.F.G., conform art. 15 din Normele privind constituirea Fondului de garantare.

S-a mai reținut de instanța de fond că susținerea pârâtei C.S.A., în sensul că lichidatorul judiciar al SC M.C. SA a comunicat că B.I. a depus declarația de creanță și a fost înscris în tabelul creditorilor, fiindu-i achitată suma de 10.792.611 lei, nu prezintă relevanță în cauză întrucât pe de o parte, prioritară este relația dintre codebitorii solidari, iar pe de altă parte, susținerea nu echivalează cu o dovadă legală a realizării în întregime a creanței reclamantei, care a făcut dovada dreptului său conform sentinței nr. 787/2003 a Judecătoriei Brașov irevocabilă.

Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs C.S.A. prin D.F.G., invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta a adus, în esență, următoarele critici sentinței recurate:

În mod greșit instanța de fond a dispus anularea Deciziei nr. 60397 din 12 iunie 2008 și a obligat-o să plătească reclamantei suma de 215,21 lei în condițiile în care din activele societății în lichidare a fost achitată întreaga datorie aferentă dosarului de daune către B.I., implicat în evenimentul rutier, asigurat de răspundere civilă obligatorie la SC M.C. SA.

Prima instanță nu a ținut seama de aspectul că în tabelul creditorilor SC M.C. SA s-a înscris doar B.I. nu și R.A.T. Brașov, deși aceasta avea la îndemână, cu prioritate, procedura specială ce decurge din art. 49 din Legea nr. 503/2004, de recuperare a creanței din averea debitoarei aflate în insolvență, de care nu a uzat.

Creanța datorată a fost achitată integral, fiind eronat obligată la plata sumei de 215,21 lei.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca legală și temeinică sentința recurată.

Se precizează că este îndreptățită la plata diferenței de 329,26 lei RON, conform sentinței civile nr. 787/2003 a Judecătoriei Brașov, ce reprezintă titlu executoriu.

Faptul că numitului B.I. i-a fost achitată de lichidatorul judiciar suma de 10.792.611 lei RON ca urmare a înscrierii în tabelul creditorilor SC M.C. SA, iar acesta i-a achitat doar suma de 750 lei, nu exclude dreptul său de a rămâne în continuare creditoarea SC M.C. SA și de a solicita recurentei diferența de bani neachitată la care se consideră îndreptățită.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare, cât și potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, apreciază că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse.

Este adevărat că potrivit sentinței civile nr. 787 din 19 februarie 2003 a Judecătoriei Brașov, ce constituie titlu executoriu, s-a dispus ca S.A.R.M. Sf. Gheorghe în solidar cu B.I. să plătească reclamantei R.A.T. Brașov suma de 8.875.658 lei daune și 776.453 lei cheltuieli de judecată.

Necontestat este și faptul că, urmare a procedurii falimentului SC M.C. SA, la care B.I. avea încheiată polița de asigurare, din averea acesteia, lichidatorul judiciar a achitat prin mandatul poștal nr. 2540 din 20 decembrie 2004 către acesta suma de 10.762.611 lei RON. Conform art. 44 din Legea nr. 136/1995, cu modificările și completările ulterioare, privind asigurările și reasigurările în România, asigurătorul este ținut să plătească despăgubirea celui păgubit când nu a fost despăgubit de asigurat, sau asiguratului.

Cu toate că avea posibilitatea de a uza de prioritatea de a-și recupera creanța de la debitoarea aflată în insolvență conform art. 49 din Legea nr. 503/2004, privind redresarea financiară și falimentul societăților de asigurare, intimata-reclamantă nu s-a înscris la masa credală a asigurătorului deși trebuia să depună diligențe în acest sens pentru a-și recupera paguba, astfel că despăgubirea a fost plătită lui B.I., urmare a înscrierii în tabelul creditorilor.

Mai mult, aceasta nici nu a contestat calitatea de creditor de asigurări a lui B.I. și nici nu a făcut dovezi că a finalizat procedura executării împotriva debitorului solidar B.I., ce a încasat despăgubirea, în cazul în care aceasta nu-i fusese remisă integral.

Prin urmare, în mod corect recurenta-pârâtă, prin Decizia nr. 60397/2008 contestată i-a respins cererea înregistrată abia în anul 2008. Debitoarea solidară nu poate fi obligată la o dublă despăgubire atât către B.I. cât și către reclamantă prin pârâta din cauza de față, din disponibilitățile fondului de garantare.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) și art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se va admite recursul, se va casa sentința recurată și pe fond se va respinge acțiunea formulată de reclamanta R.A.T. Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.S.A. prin D.F.G. împotriva sentinței civile nr. 214 din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și pe fond respinge acțiunea formulată de R.A.T. Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.