Criminal complaint against prosecutors for favoring a criminal: unfounded merits versus lack of jurisdiction over superior officials

Asupra plângerii penale de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 6 aprilie 2009, petentul T.A. a solicitat:

1) - desființarea Rezoluției nr. 1271/P/2008 din 29 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.O., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin Rezoluția nr. 5016/1061/II/2/2009 din 5 martie 2009 a Procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică a aceluiași Parchet și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen.

2) - începerea urmăririi penale față de procurorul M.I. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 (favorizarea infractorului) C. pen., apreciind că ar fi favorizat pe procurorul J.R., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a dat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale.

Referitor la plângerea formulată de petent împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, constată că aceasta este neîntemeiată, faptele penale reclamate a fi săvârșite de magistratul procuror C.O. (abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.) fiind inexistente.

Procurorii care au examinat plângerea petentului au stabilit în mod legal și corect că procurorul C.O. și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, rezoluția sa de neîncepere a urmăririi penale față de comisarii de poliție E.G. și B.G., fiind confirmată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. De asemenea, s-a stabilit că, prin activitatea sa profesională, nu a favorizat nici o persoană care ar fi săvârșit o faptă penală.

Petentul nu a depus nici o probă în dovedirea afirmațiilor sale nici la organele de cercetare penală și nici în instanță.

De altfel, nici nu s-a prezentat la Înalta Curte pentru a-și susține plângerea formulată în baza art. 2781 C. proc. pen.

în consecință, va fi respinsă, ca nefondată plângerea petentului împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de C.O., dată la 29 ianuarie 2009 în dosarul nr. 1271/P/2008 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și confirmată de procurorul șef al S.U.P.C. din cadrul aceluiași Parchet prin Rezoluția nr. 5016/1061/II/2/2009 din 5 martie 2009.

Referitor la al doilea aspect privind trimiterea în judecată penală a domnului M.I., procuror șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu este competentă material să efectueze urmărirea penală, competența aparținând Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport cu calitatea de procuror la acest Parchet a persoanei reclamate.

Potrivit art. 222 alin. (7) C. proc. pen., plângerea greșit îndreptată la organul de urmărire penală sau Ia instanța de judecată se trimite organului competent, în speță, organul competent fiind Parchetul de pe lângă I.C.C.J.

Doar acest organ este competent să verifice susținerile petentului, să efectueze cercetări penale și să dispună asupra existenței ori inexistenței infracțiunilor reclamate, asupra săvârșirii lor de către presupusul făptuitor, administrând probele necesare pentru descoperirea adevărului și pronunțând o soluție conformă acestora.

În consecință, sub acest aspect, Înalta Curte va dispune trimiterea plângerii petentului T.A., greșit adresată instanței de judecată, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul T.A. împotriva Rezoluției din 29 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, dispusă în dosarul nr. 1271/P/2008.

Menține rezoluția atacată.

Trimite plângerea penală formulată de petiționar față de M.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 264 C. pen., la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Obligă petiționarul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2009.