Prosecutor's immunity upheld; challenge to refusal to investigate forgery claim dismissed as unfounded.

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin plângerea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 30 martie 2009, petiționarul A.I. a solicitat desființarea rezoluției nr. 1175/P/2008 din 12 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, prin care s-a dispus în baza art. 228 alin. (6)și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 C. pen. de către magistratul S.M.S., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, întrucât fapta nu există.

2. Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut că, prin plângerea înregistrată la data de 23 septembrie 2008, petentul și-a exprimat nemulțumirea față de soluția dispusă de către sus-numitul magistrat, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, nr. 710/P/2008, arătând că „a înserat, în această rezoluție, o mulțime de falsuri intelectuale pentru a justifica soluția dată".

Astfel, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, nr. 710/P/2008 din 28 august 2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul P.E. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen., art. 289 C. pen., constatându-se că, în cauză nu există indicii privind săvârșirea faptelor reclamate de către petentul A.I.

După cum rezultă din actele și lucrările dosarului, soluția a fost dispusă pe considerente juridice clare, bine determinate, în cauză nefiind săvârșit niciun fals intelectual. Mai mult, prin rezoluția nr. 9279/5493/II-2/2008 din 3 octombrie 2008, plângerea formulată de petentul A.I. împotriva rezoluției nr. 710/P/2008, în temeiul dispozițiilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Față de cele mai sus expuse, procurorul a constatat că în cauză nu se poate reține săvârșirea vreunei infracțiuni de către procurorul S.M.S., întrucât împrejurarea că petentul este nemulțumit de soluția dispusă prin rezoluția nr. 710/P/2008 din 28 august 2008 nu poate conduce la concluzia că sus-numitul magistrat-procuror a săvârșit infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen.

A mai reținut că, în legislația română, verificarea legalității și temeiniciei soluțiilor dispuse de către magistrații procurori se realizează prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege și nu prin repunerea lor în discuție în cadrul unui proces penal îndreptat împotriva acestora.

3. Plângerea împotriva acestei soluții a fost respinsă prin rezoluția nr. 2527/1243/ll-2/2009 din 16 martie 2009 dată de procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

II. În motivarea plângerii înregistrate la instanță la data la data de 30 martie 2009, petentul a arătat că plângerile formulate la parchet au fost respinse fără a fi cercetate susținerile sale iar procurorii refuză să constate infracțiunile reclamate, comise de magistrați.

Examinând actele premergătoare efectuate în dosarul nr. 1175/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, Curtea constată că plângerea este nefondată pentru următoarele considerente:

Referitor la rezoluția nr. 1175/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, ce face obiectul plângerii în prezenta cauză, Înalta Curte constată că procurorul a apreciat în mod corect că, prin soluția dispusă într-o cauză penală în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, în exercitarea atribuțiilor de serviciu și în limitele competențelor stabilite prin lege, magistratul - procuror intimat nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen., în motivarea soluției menționând argumentele pe care Ie-a avut în vedere pentru a dispune, fără a se putea afirma că acestea realizează conținutul infracțiunii de fals intelectual.

În concret, prin rezoluția nr. 710/P/2008 din data de 28 august 2008, intimata - procuror a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul P.E. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen., art. 289 C. pen., constatând că, în cauză, nu există indicii privind săvârșirea faptelor reclamate de către petent.

Înalta Curte constată că, în mod corect, procurorul a apreciat că intimata magistrat - procuror nu se face vinovată de săvârșirea vreunei fapte penale, respectiv a infracțiunii de fals intelectual, după cum apreciază petentul, întrucât în legătură cu modul de soluționare a unor lucrări penale, în virtutea atribuțiilor de serviciu, în principiu, procurorii nu pot fi trași la răspundere penală, în lipsa unor indicii infracționale, iar soluțiile de netrimitere în judecată pot fi cenzurate doar pe calea controlului judecătoresc, în procedura plângerii formulate în baza dispozițiilor art. 278/1 C. proc. pen.. Cum, în speță, petentul a uzitat de această procedură, nu poate recurge la calea plângerii penale împotriva magistraților - procurori, în lipsa oricăror indicii privind săvârșirea de către aceștia a unor fapte penale, doar pentru a aborda o altă cale de retractare a acestei hotărâri.

Pentru toate aceste considerente, văzând și prevederile art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată plângerea petentului A.I. și, pe cale de consecință, va menține rezoluția atacată, urmând ca, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul să fie obligat la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 1175/P/2008 din 12 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, și menține rezoluția atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 06 mai 2009.