Constitutional admissibility of challenge to aggravated theft penalties requiring direct link to case outcome

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin încheierea din 1 februarie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 5794/325/2009, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca inadmisibilă, în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de inculpatul recurent I.C.I.

Totodată, prin aceeași încheiere, s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpaților S.C.F. și I.C.I., în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen.

S-a reținut că inculpatul recurent I.C.I. a invocat, prin apărătorul său, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c) și alin. (2)1 lit. a) C. pen. în raport de dispozițiile art. 16 alin. (1) și art. 124 alin. (1) din Constituția României, art. 6 pct. 1, 3 lit. b), d din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și a solicitat sesizarea Curții Constituționale și suspendarea cauzei, conform art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

În motivarea cererii s-a susținut că dispozițiile art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c) și alin. (2)1 lit. a) C. pen. stabilesc un tratament juridic diferențiat după cum actele de furt însoțite de violență au fost săvârșite în timpul nopții, de două sau mai multe persoane împreună, creându-se, astfel, o stare de discriminare între cetățenii României, cu consecința aplicării unui tratament sancționator diferențiat; prin incriminarea acestor împrejurări de fapt care nu au pricinuit o vătămare corporală unei persoane, cu consecința suportării unui regim diferențiat al legii, magistrații chemați să facă interpretarea și aplicarea legii nu pot fi obiectivi, ceea ce îi determină să considere o persoană implicată în incident drept o persoană vinovată și să-i aplice o pedeapsă.

Curtea de Apel Timișoara a constatat că excepția invocată de inculpat nu are legătură cu soluționarea cauzei, nu arată în ce constă discriminarea generată de dispozițiile legale criticate și cum afectează acestea imparțialitatea magistratului.

Instanța de recurs a mai constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților S.C.F. și I.C.I. subzistă și în prezent, impunând privarea de libertate în continuare a acestora.

În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul I.C.I., cu privire la respingerea cererii sale de sesizare a Curții Constituționale.

Recurentul a susținut că nesesizarea instanței constituționale echivalează cu îngrădirea accesului liber la justiție, la un proces echitabil, cât și cu încălcarea dreptului la recurs și întreruperea cursului justiției.

A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii din 1 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara și, pe fond, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, astfel încât să poată rezolva schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina sa, cerere care i-a fost respinsă de instanța de judecată.

Examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate ridicată în fața instanțelor judecătorești poate fi adusă în fața Curții Constituționale numai în măsura respectării unor condiții de admisibilitate, printre care și aceea a legăturii legii sau dispoziției a cărei neconstituționalitate se invocă cu soluționarea cauzei.

Or, inculpatul I.C.I. a invocat formal neconstituționalitatea art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c) și alin. (2)1 lit. a) C. pen., urmărind, în realitate, rezolvarea chestiunii procesual penale de competența instanței judiciare investită cu soluționarea recursului său ordinar, și anume, schimbarea încadrării juridice a infracțiunii ce i s-a reținut în sarcină.

Susținerea inculpatului în sensul că dispozițiile textului de lege arătat mai sus ar fi neconstituționale nu este argumentată și întemeiată, invocarea prevederilor Constituției pretins încălcate fiind lipsită de motivație.

Invocarea excepției de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei, ci cu interesele procesuale imediate ale inculpatului, în sensul obținerii unei anumite soluții din partea instanței de recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată nefondat recursul declarat de inculpat și îl va respinge în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C.I. împotriva încheierii din 1 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5794/325/2009.

Obligă recurentul inculpat la 360 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2010.