Inadmissibility of extraordinary appeal against intermediate remand in audit jurisdiction litigation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed as inadmissible the appeal filed by the national railway company against the Court of Accounts’ Jurisdictional Section decision of May 16, 2002, thereby leaving the remittal of the case to the jurisdictional college of the County Court of Accounts in force. The dispute concerned a challenge to a financial liability decision for approximately 55.7 million lei, where the lower instance had previously rejected a negative conflict of jurisdiction claim and ordered the case to be reheard by the competent local audit body. The highest court ruled that the appeal was procedurally barred because the appealed decision was an intermediate ruling that initiated the re-hearing of the administrative-jurisdictional cycle rather than a final judgment exhausting all such remedies, which is a prerequisite for recourse to the Supreme Court under the Law on Administrative Litigation. Consequently, the court held that the conditions for accessing the supreme appellate jurisdiction were not met, upholding the procedural requirement of exhausting administrative-jurisdictional means before judicial review.
Legislator headnote
AI generatedart.70 din Legea nr.168/1999, art.68 lit.a) din Legea nr.168/1999, art.70 din Legea nr.168/1998, art.82 alin.(1) din Legea nr.94/1992, art.4 din Legea nr.29/1990; Inadmissibility of extraordinary appeal against intermediate remand in audit jurisdiction litigation: Împotriva acestei sentințe a formulat recurs jurisdicțional SNCFR – RA București solicitând constatarea ivirii unui conflict negativ de competență și casarea acesteia pentru ca dosarul să fie soluționat de instanța competentă prevăzută de art.70 din Legea nr.168/1999.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
S-a luat în examinare recursul declarat de S.N.C.F.R. RA București, prin Societatea de Management Feroviar Teritorial Cluj împotriva deciziei nr.211 din 16 mai 2002 a Curții de Conturi – Secția jurisdicțională.
La apelul nominal, părțile în cauză, recurentele S.N.C.F.R. RA București și Societatea de Management Feroviar Teritorial Cluj precum și intimații G.I. și Curtea de Conturi a României, nu s-au prezentat.
Procedura completă.
Magistratul asistent a făcut referatul cauzei arătând că recurenta a cerut judecarea cauzei în lipsă, situație în care dosarul a fost luat pentru deliberare și soluționare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr.211 pronunțată la data de 16 mai 2002 în dosarul nr.97/2002, Secția jurisdicțională a Curții de Conturi a admis recursul jurisdicțional formulat de SNCFR București împotriva sentinței nr.2 din 15 ianuarie 2002 pronunțată de Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Bihor în dosarul nr.96/2001, care a fost casată, iar cauza a fost trimisă aceluiași colegiu pentru continuarea judecării cauzei.
Pentru a pronunța această soluție, Secția jurisdicțională a reținut următoarele:
Prin sentința nr.2 din 15 ianuarie 2002 pronunțată în dosarul nr.96/2001, Colegiul jurisdicțional a admis excepția de necompetență și a declinat competența în favoarea colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi a municipiului București pentru soluționarea contestației introduse de contestatorul G.I. în contradictoriu cu SNCFR București și Regionala de Transport Feroviar Călători Cluj, privind decizia de imputare nr.13/830 din 23 noiembrie 1998 pentru suma de 55.689.859 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs jurisdicțional SNCFR – RA București solicitând constatarea ivirii unui conflict negativ de competență și casarea acesteia pentru ca dosarul să fie soluționat de instanța competentă prevăzută de art.70 din Legea nr.168/1999.
Constatând că, în cauza de față nu există un conflict negativ de competență, iar aceasta aparține Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi Bihor, Secția jurisdicțională, a admis recursul jurisdicțional în acest sens, trimițând dosarul pentru continuarea judecății la acest colegiu.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs SNCFR RA București, susținând că, Secția jurisdicțională a pronunțat o soluție nelegală, omițând să se pronunțe cu privire la excepția de necompetență a instanțelor jurisdicționale ale Curții de Conturi de a soluționa litigii având ca obiect conflicte de drepturi definite de art.68 lit.a) din Legea nr.168/1999.
Recursul este inadmisibil.
Este adevărat că, în măsura în care la baza deciziei de imputare contestate nu a stat un act de control încheiat de organele din sistemul Curții de Conturi, competența de soluționare a contestației formulate împotriva unei astfel de decizii aparține instanței prevăzute la art.2 pct.1 lit.b1 din Codul de procedură civilă și art.70 din Legea nr.168/1998 privind soluționarea conflictelor de muncă.
De asemenea, este adevărat că potrivit prevederilor art.82 alin.(1) din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările ulterioare, împotriva hotărârilor pronunțate în ultimă instanță de Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, se poate face recurs la Secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție.
Dar, aceste ultime prevederi legale trebuie interpretate în raport cu dispozițiile Legii nr.29/1990 privind contenciosul administrativ, care constituie reglementarea cu caracter special în această materie.
Astfel, potrivit prevederilor art.4 din Legea nr.29/1990, actele administrativ-jurisdicționale pot fi atacate cu recurs la instanțele de contencios administrativ, dar numai după epuizarea căilor administrativ-jurisdicționale.
Or, în cauza de față, nu poate fi vorba de epuizarea căilor administrativ-jurisdicționale reglementate de Legea nr.94/1992, din moment ce, prin decizia care a fost atacată cu recurs, Secția jurisdicțională a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Olt și, deci, reluarea ciclului administrativ-jurisdicțional.
În concluzie, reținând că decizia atacată cu recurs reprezintă o soluție intermediară, iar nu o hotărâre care să marcheze epuizarea căilor administrativ-jurisdicționale reglementate de dispozițiile Legii nr.94/1992, așa cum cer prevederile art.4 din Legea nr.29/1990, Curtea constată că recursul de față este inadmisibil și îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.N.C.F.R. RA București, prin Societatea de Management Feroviar Teritorial Cluj împotriva deciziei nr.211 din 16 mai 2002 a Curții de Conturi – Secția jurisdicțională, ca inadmisibil.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2003.