Preventive detention maintenance after first-instance conviction for drug trafficking and possession

Deliberând asupra recursurilor de față, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 25 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în cursul judecării apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații S.M.N., L.B.V., M.M., C.A.B. și C.A. a constat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă, printre alții a inculpaților L.B.V. și C.A. impune în continuare privarea de libertate și a dispus menținerea acestei măsuri în conformitate cu dispozițiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Hotărând astfel, instanța de control judiciar amintită a reținut că inculpații recurenți au fost trimiși în judecată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial București sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și condamnați de Tribunalul București, secția a II-a penală, după cum urmează: inculpatul L.B.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare iar C.A. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție.

În acest context, Curtea a apreciat că la acest moment procesual, temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării față de cei doi inculpați, impun menținerea în continuare a arestării preventive avându-se în vedere: „...natura infracțiunilor comise, gravitatea acestora, modalitatea concretă de comitere a faptelor, amploarea pe care a luat-o săvârșirea acestui gen de infracțiuni, rezonanța săvârșirii unor astfel de fapte în rândul ordinii publice și nu în ultimul rând circumstanțele personale ale inculpaților”.

Împotriva încheierii amintite, inculpații au declarat recurs, ambii solicitând în raport de stadiul procesual actual să se constate că temeiurile care au determinat arestarea lor au încetat, impunându-se revocarea măsurii arestării preventive și punerea lor în libertate în conformitate cu dispozițiile art. 160b alin. (2) raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

Solicitarea inculpaților este neîntemeiată.

Conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri care justifică privarea de libertate (...) dispune prin încheiere motivată menținerea măsurii arestării ( soluția contrară prevăzută de art. 2 al textului de lege amintit a cărui aplicare se cere de inculpați – putând fi adoptată doar în situațiile când „ instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri care să justifice privarea de libertate).

În speță, arestarea preventivă a inculpaților cu începere de la 11 decembrie 2007, a fost menținută prin încheierea din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, cu respectarea condițiilor legale în acest sens prev. de art. 143, art. 148 lit. f), art. 1491, art. 150 alin. (1) C. proc. pen. și art. 5 paragraf 1 lit. c) din CEDO, existând motive de bănuială legitimă privind săvârșirea unor infracțiuni și anume acelea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată - L.B.V. și respectiv și de deținere de droguri de mare risc fără drept – C.A.

Temeiurile amintite nu s-au modificat și impun în continuare menținerea măsurii arestării preventive astfel cum în mod corect a apreciat Curtea – dată fiind condamnarea în primă instanță a ambilor inculpați la pedepse cu închisoare de câte 4 ani cu executare în regim de detenție .

În plus, condamnările în primă instanță sus-amintite, chiar nedefinitive justifică menținerea arestării preventive și la momentul actual temeiul juridic nou prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din jurisprudența CEDO („dacă este deținut legal pe baza condamnărilor pronunțate de către un tribunal competent ” ), fiind aplicabilă.

În consecință solicitarea inculpaților de a li se aplica la acest moment procesual dispozițiile art. 160b alin. (2) C. proc. pen., este lipsită de bază factuală, iar recursurile formulate în acest sens, se vor respinge potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.B.V. și C.A. împotriva încheierii din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 12787/3/2008

Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 15 decembrie 2009.