Maintenance of preventive arrest for high-risk drug trafficking based on public order danger and recidivism

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 18 noiembrie 2009 pronunțată de Secția I penală a Curții de Apel București în dosarul penal nr. 5271/3/2009 s-a menținut starea de arest a inculpatului A.I. conform dispozițiilor art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța Curții de Apel București, secția I penală, a reținut că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului A.I.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs, inculpatul A.I., care critică soluția primei instanței, ca fiind nelegală și netemeinică, pe motiv că în prezent nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, putând să fie judecat în stare de libertate.

Examinând legalitatea și temeinicia soluției instanței de apel, atât din punct de vedere al motivelor de recurs, cât și din oficiu, Înalta Curte constată critica formulată ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. nr. 75/D/P/2009 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului A.I.

Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este mai mare de 4 ani, între 10 și 20 ani, fiind o infracțiune de trafic de droguri de mare risc, existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar în prezent subzistă temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive, neexistând împrejurări noi care să schimbe aceste temeiuri.

Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă, atât din natura și gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, cât și din modalitatea concretă de comitere a faptei, împrejurarea în care a acționat și gradul de pericol social crescut ce caracterizează faptele de trafic de droguri de mare risc, pericolul pentru sănătatea publică pe care îl reprezintă punerea în circulație a unor asemenea substanțe, urmările produse, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.

Mai mult chiar, din sentința penală nr. 927 din data de 20 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secției I penală, rezultă că inculpatul recurent este recidivist în forma prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., deoarece prin sentința penală nr. 1525 din data de 2 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, inculpatul recurent A.I. a fost condamnat la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, se apreciază că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului prin gravitatea deosebită și prin reacția publicului, tulbură nu numai ordinea publică dar și normele mediului social ocrotit de valorile sale fundamentale, datorită faptului că generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfășurare și dezvoltare în interesul societății însăși, creând o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive, fiind îndeplinite astfel și prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c) și paragraful 3 din CEDO.

Urmează, având în vedere aceste considerente, ca în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A.I., împotriva încheierii din 18 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul penal nr. 5271/3/2009.

Conform dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către stat și onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva încheierii din 18 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 5271/3/2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 4 decembrie 2009.