Organized crime liability for recruited participants in fraud schemes and validity of suspended sentences

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 785/PI din 1 decembrie 2008, Tribunalul Timiș a hotărât următoarele:

A admis cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații S.G.M., V.S.V., S.F.I., G.P.A. din infracțiunile prev. de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3) C. pen. în ceea ce îl privește pe inculpatul V.S.V.

În temeiul art. 334 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul M.P. în ce privește aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. alături de celelalte infracțiuni, în afară de cea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 reținute în sarcina inculpaților.

În temeiul art. 334 C. proc. pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul T.A.D. din infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prevăzută art. 8 din Legea nr. 39/2003, precum și aceea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

1. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului T.A.D. (fiul lui P. și E., cetățean român, studii 9 clase, fără antecedente penale) de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. și fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 l-a condamnat pe inculpatul T.A.D. la pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat.

În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durata de 4 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În temeiul art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În temeiul art. 293 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare sporită la 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 04 iulie 2007 și până la zi.

2. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 lit. j) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal privind săvârșirea de către inculpatul V.S.V. (fiul lui I. și M., cetățean român, studii 11 clase, fără antecedente penale) a complicității la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul V.S.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire și aderare la un grup infracțional organizat.

În baza art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul V.S.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durata de 2 ani de la executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că faptele deduse judecății sunt concurente cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 865/2007 pronunțată în Dosarul nr. 7421/211/2007 al Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă prin neapelare.

În temeiul art. 36 alin. (1) și (2) C. pen. a fost contopită pedeapsa de 4 ani aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 2 ani aplicată prin sentința de mai sus și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare sporită la 4 ani și 4 luni închisoare în regim de detenție.

În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată în baza sentinței penale nr. 865/2007 pronunțată în Dosar nr. 7421/211/2007 al Judecătoriei Cluj Napoca.

3. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului S.G.M. (fiul lui I. și A., cetățean român, studii 10 clase, fără antecedente penale) de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. și fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiași inculpat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul S.G.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale în formă continuată.

În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive începând cu data de 04 iulie 2007 și până la data de 16 ianuarie 2008.

În temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 6 ani, termen stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

În temeiul art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri:

- să se prezinte la date stabilite la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș la datele fixate de aceasta instituție;

- să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș cu privire la orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință sau orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș orice schimbare de domiciliu;

- să comunice orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere stabilite.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei principale s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

4. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei S.F.I. (fiica lui N. și S., cetățenie română, studii 5 clase, fără loc de muncă, fără antecedente penale) de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. și fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea aceleiași inculpate de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. a condamnat-o pe inculpata S.F.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. a condamnat-o pe aceeași inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale în formă continuată.

În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat-o pe aceeași inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive începând cu data de 04 iulie 2007 și până la data de 16 ianuarie 2008.

În temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 – art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția condamnatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei principale s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

5. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei G.P.A. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. și fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea aceleiași inculpate de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. a condamnat-o pe inculpata G.P.A. (fiica lui P. și M.S., cetățean român, studii 12 clase, studentă, fără antecedente penale) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. a condamnat-o pe aceeași inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale în formă continuată.

În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat-o pe aceeași inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 – art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția condamnatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei principale s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.

În temeiul art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii prin anularea înscrisurilor falsificate.

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 și urm. C. civ. inculpații T.A. și S.F.I. au fost obligați să achite părții civile D.R.P. suma de 13.600 euro cu titlu de despăgubiri civile. Inculpatul T.A.D. a fost obligat să achite părții civile P.V. suma de 21.500 euro, iar părții civile U.I. suma de 10.000 euro.

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ. inculpatul S.G.M. a fost obligat să achite suma de 19.200 euro părții civile A.F. și suma de 18.550 euro părții civile S.I.

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ. au fost obligați inculpații T.A.D. și G.P.A. să achite părții civile C.F. suma de 11.000 euro și părții civile P.V. suma de 4.400 euro.

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ. inculpatul V.S.V. a fost obligat să achite părții civile C.C. suma de 16.100 euro cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 191 alin. (3) C. proc. pen., inculpații au fost obligați să achite câte 1.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Inculpatul T.A.D. și fratele său, M.V., au fost condamnați în anul 2006 la o pedeapsă cu suspendare pentru vânzarea unui apartament în județul Caraș Severin prin înșelăciune; cei doi sunt condamnați și prin sentința penală nr. 88 din 25 aprilie 2008, nedefinitivă, pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune în formă calificată prin vânzarea cu acte false a două apartamente din localitatea Sibiu.

Instanța de fond a stabilit, pornind de la conduita anterioară a acestor doi frați, că inculpatul T. împreună cu fratele său, față de care s-a disjuns cauza în vederea continuării cercetărilor într-un alt dosar, au hotărât inițierea unui grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni de înșelăciune cu acte false.

S-a arătat că declarațiile inculpaților audiați în cauză evidențiază eventuala participare la activitatea infracțională și a altor persoane, respectiv o persoană de sex feminin care se presupune a fi soția inculpatului M.V., precum și a numitului P.G. care se presupune că este cel care a falsificat actele de identitate necesare săvârșirii infracțiunilor. S-a reținut că în rechizitoriul parchetului se face referire la această din urmă persoană ca având un rol important în activitatea grupului; aceasta nu este însă trimisă în judecată, dar instanța de fond a remarcat faptul că s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor și cu privire la alte persoane (M.D. și V.M.). S-a considerat că numărul de persoane implicate și activitatea desfășurată de acestea prezintă relevanță, de asemenea, în vederea determinării elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Prima instanță a reținut faptul că modalitatea de săvârșire a infracțiunilor parcurgea două etape. În prima etapă, prin intermediul unuia dintre membrii grupului sau a unei persoane racolate, se urmăreau prin diverse publicații sau la agenții imobiliare ofertele apartamentelor de închiriat și se negociau cu proprietarii contracte de închiriere pe termen scurt. Prin încheierea acestor contracte în scris, inculpații intrau atât în posesia cheilor de la imobile, cât și a datelor de identitate ale proprietarilor.

Având aceste date, căutau persoane de sex feminin sau masculin, în funcție de sexul și numărul proprietarilor, care erau dispuse să participe la inducerea în eroare a acestora, apoi apelau la P.G. care falsifica cărțile de identitate ale proprietarilor prin aplicarea fotografiei persoanei racolate, cu numele proprietarului imobilului.

Ulterior, tot prin intermediul publicațiilor locale, căutau persoane care ofereau împrumuturi cu garanții imobiliare, de regulă cămătari, pe care îi convingeau să le ofere un împrumut având drept garanție apartamentul care de fapt nu le aparținea. Aceștia se prezentau la notar cu o carte de identitate falsă și obțineau, în calitate de proprietari, copii de pe extrasele CF pentru a convinge pe împrumutători cu privire la existența garanției oferite.

Activitatea infracțională inițiată de cei doi a început la sfârșitul anului 2005 și a fost finalizată în primăvara anului 2007, desfășurându-se pe raza mai multor orașe: Arad, Timișoara, Deva, Sibiu, Cluj, Alba Iulia, București. În ce privește fapta săvârșită de inculpați la Sibiu, instanța a constatat că inculpatul T.A.D. și fratele său, M.V., au fost condamnați de Tribunalul Sibiu pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen., în dauna părților vătămate T.A. și O.C., la dosarul cauzei fiind depusă sentința penală nr. 88 din 25 aprilie 2008 a Tribunalului Sibiu pronunțată în Dosar nr. 2544/85/2007. Actele materiale săvârșite de cei doi au fost considerate de acuzare în prezenta cauză ca elemente care de asemenea conturează conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 prin aceea că nu pot fi privite separat de întreaga activitatea a grupului.

S-a reținut, de asemenea, că inculpatul V.S.V. a fost condamnat prin sentința penală nr. 864/2007 din data de 09 septembrie 2007, pronunțată în Dosar nr. 7241/211/2007 al Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă prin neapelare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în dauna părții civile U.I., pentru o faptă săvârșită împreună cu M.D. și T.A.D., faptă care, este inclusă în actele materiale ce au conturat conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În prezentul dosar inculpații sunt trimiși în judecată pentru un număr de 10 acte materiale, descrise de instanță în mod cronologic:

1. Inculpatul M.V., dându-și o identitate falsă, respectiv numele S.V., în calitatea de angajat al unei agenții imobiliare, a contactat familia M.D. și D., proprietarii apartamentului din Arad, susținând că le-a găsit o persoană interesată să închirieze apartamentul. Această persoană era V.M., iar în data de 28 septembrie 2005, M. împreună cu V.M. au încheiat cu M.D. un contract de închiriere sub semnătură privată, oferindu-i suma de 200 euro garanție și plata pe o lună.

În urma discuțiilor cu proprietarii și încheierii acestui act au intrat în posesia datelor de identitate ale acestora și întrucât apartamentul era proprietatea comună a soților, au făcut demersuri pentru includerea în grup a unei persoane de sex feminin.

Inculpata S.F. susține că era vecină cu V.M., care cunoscând că era divorțată i-a făcut cunoștință cu inculpatul T.A. Aceștia s-au întâlnit de câteva ori, iar în momentul în care s-a stabilit o anume încredere între ei, inculpatul T.A. i-a propus inculpatei S. să îi ajute la obținerea unor împrumuturi, dându-i de înțeles că va câștiga și ea o sumă de bani din asta și nu există nici un risc. Inculpatei, acceptând acest lucru, i-a fost solicitată o fotografie și a fost anunțată la un interval scurt că împreună cu inculpatul T. se vor prezenta la notar sub identitatea adevăraților proprietari M.D. și D. și vor contracta un împrumut cu partea civilă D.R.P.

În data de 25 octombrie 2005 s-a încheiat contractul de împrumut nr. 4897 din 25 octombrie 2005 la notar T.D. din Arad, iar aceștia, sub identitatea falsă, primesc suma de 13.000 euro, garantând cu apartamentul soților M.

Prejudiciul nu a fost recuperat, iar D.P. se constituie parte civilă cu această sumă.

2. Tot în localitatea Arad au luat legătura cu martorul B.A. care oferea spre închiriere alt apartament din Arad, proprietatea soților P.M. și L. Potrivit declarației martorului B., soții P. locuiau în București și l-au mandatat să le închirieze apartamentul din Arad, dar inculpații sub pretextul închirierii imobilului au obținut datele de identitate ale proprietarilor de la administratorul blocului. Cu aceste date au apelat din nou la acea persoană care le falsifica documentele, care a falsificat cărțile de identitate ale celor doi soți, din nou cu fotografia inculpaților T.A. și S.F.

Întrucât cartea de identitate a inculpatului T. nu prezenta urme, pentru a face posibil împrumutul au hotărât ca soțul P. să dea o declarație notarială prin care își împuternicește soția să efectueze împrumutul, sens în care se întocmește procura specială autentificată sub nr. 1720 din 28 noiembrie 2005 de notar M.C.B.

A fost contactată partea civilă B.R. care a fost de acord să ofere un împrumut în cuantum de 16.000 euro având drept garanție apartamentul celor doi soți.

Actul nu s-a încheiat întrucât inculpata a fost recunoscută de o avocată, care participase la o tentativă în fața notarului D.V. din Timișoara în care inculpata S.F. s-a prezentat la notar sub identitatea de T.M. pentru a încheia contract de împrumut cu R.R.

3. Inculpatul T.A. și numitul M.V. au închiriat prin intermediul unei tinere rămasă neidentificată care din susținerile inculpatului V.S. ar fi soția inculpatului M.V. au încheiat un contract de închiriere cu soții E.P. și A. Datele de identitate ale acestora au fost utilizate pentru falsificarea unor cărți de identitate în care apar numele acestora și fotografiile lui V.M. și a acelei persoane neidentificate.

Cei doi, folosindu-se de identitatea soților E., îl mandatează pe inculpatul T.A., cu numele real, să încheie orice act civil inclusiv contract de împrumut cu garanție reală imobiliară, prin Procura specială autentificată în data de 23 decembrie 2005 de Birou Notarial A.B.

Ulterior este contactată partea vătămata împrumutătorul M.G. care încheie cu T.A. un contract de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 85 la 11 ianuarie 2006 de Birou Notarial A.B., împrumutul fiind în valoare de 21.000 DOLARI SUA.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă întrucât, ulterior, dându-și seama că a fost înșelat a reușit să își recupereze suma.

4. La 28 ianuarie 2006 inculpatul T.A.D. și fratele său M.V., prezentându-se sub numele D. și M., împreună cu o persoană de sex feminin care s-a prezentat L., s-au întâlnit cu numitul A.D.C. într-un bar din Timișoara, ocazie cu care l-au întrebat dacă cunoaște pe cineva dispus să ofere un împrumut cu garanție imobiliară.

Martorul A., cunoscând pe partea civilă P.V., care dispunea de bani, a luat legătura cu aceasta, partea civilă fiind de acord să ofere împrumut în condițiile în care garanția oferită este sigură.

La data 01 februarie 2006 acest martor s-a întâlnit cu acel M., în persoana inculpatului M., care urma să-i facă dovada existentei imobilului. Acesta i-a arătat un contract de vânzare cumpărare a unui apartament situat în Timișoara, în care figura ca proprietară numita D.L. (actualmente J.) despre care M. afirma că este sora sa.

În data de 02 februarie 2006, aceștia împreună cu P.V. s-au prezentat la notar A.B. în vederea încheierii contractului de împrumut pentru suma de 21.000 euro, sumă care nu a fost restituită.

5. Potrivit susținerilor inculpatului V.S., acesta este verișor cu inculpatul M.V. Întrucât este șofer, inculpatul M. l-a contactat cu scopul de a conduce autoturismul proprietatea lui M.V. Inculpatul V.S. susține că el nu avea cunoștință de activitatea grupului și că a condus autoturismul acestuia în mai multe localități din țară respectiv Deva, București, Alba Iulia, Sibiu și Cluj și abia după derularea afacerii din Sibiu a înțeles natura activităților desfășurate de acesta.

Inculpata G.P. susține că i-a cunoscut pe inculpatul T.A. și pe fratele său M.V. în aprilie 2006 în localitatea Caransebeș la un prieten comun pe nume R.R. Acest prieten a stabilit legătura între inculpată și cei doi, au ieșit de câteva ori împreună în oraș, iar la un moment dat acest R. i-a propus inculpatei să îi ajute pe cei doi să obțină împrumuturi, urmând să obțină și ea o sumă din banii obținuți. Inculpata le-a dat o fotografie a sa, iar la un interval de câteva săptămâni s-a deplasat la Deva împreună cu inculpatul T., cu inculpatul M. și cu acel R.

Anterior acestui moment inculpații au identificat în localitatea Deva pe numita C.G., proprietara unui apartament pe care dorea să-l închirieze.

Cu fotografia oferită de G.P. au falsificat cartea de identitate a acestei proprietare. Inculpatul M. dându-și identitatea de frate al inculpatei G., iar T. un amic, l-au contactat pe partea civilă, cămătar, C.F. în vederea încheierii unui contract de împrumut în sumă de 11.000 euro cu garanție imobiliară.

În fața notarului S.O.I. s-a încheiat contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 1238 din 18 aprilie 2006 între C.G. și C.F.

Inculpata G.P. a susținut că întreaga sumă de bani i-a dat-o inculpatului M. care i-a dat și ei suma de 500 EURO.

Tot în localitatea Deva inculpatul M.V. împreună cu inculpații V.S. și T.A. au identificat un apartament pe proprietatea lui C.M. obținut de acesta în urma unei donații.

Printr-un act sub semnătură privată încheiat cu soția lui C.M. a închiriat apartamentul pentru inculpata G.P., având aceeași identitate, respectiv C.G. Intrând astfel în posesia datelor de identitate ale lui C.M. în calitate de proprietar tabular al acelui apartament, a falsificat cartea de identitate a acestuia, prin înlocuirea fotografiei numitului C.M. cu fotografia inculpatului T.A.

Ulterior, l-au contactat pe partea civilă P.V. cu care au încheiat un contract de împrumut pentru suma de 4.400 euro.

6. La data de 22 iunie 2006 s-a încheiat cu părțile civile C.C. și S.P.Ș., proprietar al apartamentului situat în Alba Iulia, contractul de împrumut cu garanție imobiliară, contra sumei de 16.100 euro (fila 177 vol. I d.u.p.). Potrivit declarației părții civile, persoana care și-a dat identitatea S.P.Ș. era M.V., iar la notar acesta a fost însoțit de inculpatul V.S. care era șoferul său.

Partea civilă s-a constituit parte civilă față de cei doi și a arătat că a fost indus în eroare de către aceștia, menționând că inculpatul V.S. a fost de față când i-a fost prezentat apartamentul care urma să constituie garanție de către inculpatul M. și de asemenea l-a însoțit la notar ceea ce denota că inculpatul V. avea cunoștință despre înțelegerea dintre cei doi din data de 22 iunie 2006.

7. În luna iulie 2006, martorul S.G.I., în calitatea de angajat al unei agenții imobiliare, a fost contactat de o persoană care și-a dat identitatea de M. care susține că un văr de-al său pe nume T.A. intenționează să vândă contra sumei de 38.000 euro un apartament situat în Sibiu. Martorul s-a întâlnit cu aceste persoane - pe care le-a identificat ca fiind M.V. sub identitatea de M. și T.A., sub identitatea de T.A. - și a vizionat și acel apartament.

Martorul a identificat un potențial cumpărător, în persoana părții civile I.D., care în urma discuțiilor cu cei doi a fost de acord să ofere un împrumut în sumă de 26.000 euro.

Contractul s-a încheiat la data de 03 august 2006 în fața notarului D.C.P.

La data de 15 septembrie 2006 inculpatul T.A. și-a declinat identitatea de A.S.E., proprietar al apartamentului din Sibiu. Acesta s-a deplasat la Sibiu împreună cu M.V. și V.S. Aceștia au identificat o persoană interesată să ofere împrumuturi cu garanție imobiliară.

A fost contactată partea civilă O.C. care a fost de acord să ofere un împrumut în sumă de 32.000 euro. Astfel a fost încheiat contractul de împrumut cu garanție reală imobiliară nr. 1248 din 15 septembrie 2006 între A.S.E. și O.C.

În depoziția dată de inculpatul V.S., în calitate de martor, în fața Tribunalului Sibiu, și inserată în sentința penală nr. 88 din 25 aprilie 2008 fila 9, acesta relatează că i-a transportat pe cei doi la Sibiu și a asistat la discuțiile dintre acestea cunoscând împrejurarea că procurau acte false și că se prezentau la notar în calitate de vânzători.

8. În lunile septembrie-octombrie 2006, inculpatul T. însoțit de inculpatul M.V., cu autoturismul condus de V.S., s-au deplasat la București. Au luat legătura cu martorul F.A.R. (audiat în cursul urmăririi penale - fila 89, vol. I). Acesta era interesat să închirieze un apartament al cărui proprietar era. A avut loc o întâlnire cu cei doi care s-au arătat interesați să închirieze apartamentul, oferind drept garanție 400 euro și obținând cheile imobilului.

S-a reținut că acest martor a fost contactat telefonic ulterior pentru a se întâlni cu cei doi care i-au restituit cheile și i-au spus că s-au răzgândit. Martorul arată că apartamentul său era ipotecat în favoarea unei bănci, context în care s-a format convingerea că acesta este motivul pentru care inculpații s-au răzgândit.

9. Având datele de identitate ale martorului F.A.R., inculpatul T.A.D. și-a creat o carte de identitate cu acest nume.

Acesta, împreună cu inculpatul V. și numitul M.D.A., s-au deplasat în localitatea Cluj Napoca cu scopul de a obține bani în aceeași modalitate.

Inculpatul V. a declarat că el s-a hotărât să participe la această activitate pentru a putea să își dea seama cum acționează grupul.

Modalitatea de săvârșire a faptei este arătată în sentința penală nr. 865/2007 pronunțată în Dosarul nr. 7241/211/2007 al Judecătoriei Cluj Napoca și a rezultat și din probele administrate în prezenta cauză.

Partea vătămată C.M., proprietar al unui apartament situat în Cluj Napoca, despre care s-a aflat prin mica publicitate că intenționa să închirieze apartamentul, a fost contactat de inculpatul V. care și-a dat identitatea de M. Acesta i-a propus părții vătămate să-i închirieze apartamentul cu scopul de a locui acolo el și patronul său F.A.

Întâlnindu-se partea civilă cu cei doi, au avut o discuție iar printre altele partea civilă s-a arătat interesată să se angajeze și el la firma condusă de F., pe postul de șofer.

Inculpatul T. a fost de acord solicitându-i pentru angajare o copie de pe cartea de muncă, o copie de pe cazierul judiciar și o alta de pe contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului și o adeverință de la administrator că nu are datorii.

Inculpații au intrat doar în posesia unei copii de pe contractul de vânzare cumpărare a imobilului.

În luna ianuarie 2007 inculpații s-au întors în localitatea Cluj Napoca, au lăsat la agențiile imobiliare copii ale contractului de vânzare-cumpărare ce dovedeau calitatea de proprietar a lui C.M.

Inculpatul M.D. și-a dat identitatea de C.M., iar în data de 23 ianuarie 2001 împreună cu inculpatul V.S. care s-a dat drept nepotul său, s-au întâlnit în incinta apartamentului proprietatea adevăratului C.M. pentru a-l prezenta părții civile U.I. cumpărătoare găsită prin intermediul unei agenții imobiliare.

Aceștia s-au înțeles asupra vânzării contra sumei totale de 37.000 euro, dar întrucât cumpărătoarea nu deținea decât suma de 10.000 euro s-au hotărât să achite un avans în acest cuantum.

Pentru acest scop, după obținerea de la notar a extrasului CF, s-au prezentat la agenția imobiliară în vederea încheierii unui antecontract M.D. sub identitatea C.M., împreună cu V.S. nepotul său și martorul T.V.C. prietenul părții civile.

Inculpatul V.S. a arătat că a primit doar o parte din bani și că întreaga operațiune a fost coordonată prin telefon de M.V. care a primit și cea mai mare parte din sumă. Acest lucru este confirmat și de inculpatul T.

10. Inculpatul S.G. a susținut că în luna februarie 2007, prin intermediul inculpatului T.A., care i-a fost coleg de armată, l-a cunoscut pe M.V. Întrucât avea o situație financiară precară acesta i-a propus să se deplaseze împreună cu ei la Arad și pe baza unui buletin fals să-l ajute la obținerea unui împrumut cu garanție reală imobiliară.

Inculpatul S. a arătat că a fost de acord întrucât avea nevoie de bani, iar la un interval scurt s-a întâlnit cu M.V. în Arad. Acesta se afla într-un apartament închiriat, i-a cerut o fotografie și i-a făcut un buletin pe numele R.G.M.

Inculpatul a relatat că el personal l-a văzut pe numitul P.G. care i-a dat lui M.V. o sumă de bani și o carte de identitate cu poza sa.

R.G.M. era proprietar al imobilului situat în Arad, și i-a predat atât cartea de identitate cât și o copie a contractului prin care achiziționase apartamentului martorului S.C. pentru ca acesta să facă demersuri pentru conectarea la diverse utilități și eventuala închiriere. Martorul S. a susținut că a fost contactat de 2 persoane, recunoscute a fi M.V. și M.D., în vederea închirierii apartamentului pe termen scurt. S-a efectuat înțelegerea, iar martorul a relatat că în imobil se afla cartea de identitate a proprietarului precum și copia contractului de vânzare-cumpărare a acestuia.

La data de 26 martie 2007 s-a încheiat contractul de împrumut cu garanție reală imobiliară între S.G., cu identitatea R.G.M., în calitate de proprietar și A.F. autentificat sub nr. 409 din 26 martie 2007 în fața notarului I.D.F. Valoarea împrumutului este de 19.200 euro iar urmare a împrumutului a fost ipotecat apartamentul situat în Arad înscris în CF 70186 Arad.

Inculpatul S. a relatat că a primit 500 euro, restul banilor i-a predat inculpatului M.D. care l-a așteptat în holul biroului notarial.

La un interval de două săptămâni, inculpatul S. a fost din nou chemat de inculpatul M., la Arad.

Inculpatul M.D. și-a dat identitatea împrumutătorului, partea civilă A. și s-a prezentat împreună cu același R. în fata altui notar, respectiv M.A. din Arad, la data de 5 aprilie 2007 pentru a da o declarație prin care declara că i-a fost restituit împrumutul și consimte la radierea ipotecii asupra apartamentului de mai sus intabulată în favoarea sa (declarații fila 164 d.u.p. vol. II).

În aceeași zi, s-a încheiat în fața aceluiași notar, un alt contract de împrumut cu garanție reală imobiliară între partea civilă S.I. și R.G.M. asupra aceluiași imobil.

Valoarea împrumutului este de 18.560 euro.

Contractul a fost autentificat sub nr. 1857 din 05 aprilie 2007 în fața notarului M.A. și a fost depus la fila 169 d.u.p. vol. II.

Partea civilă a precizat în declarația de la fila 63 vol. I d.u.p. că a fost contactată telefonic în vederea contractării unui împrumut de M.V. care s-a recomandat fratele proprietarului R. De asemenea, partea civilă îl recunoaște pe M.V. ca fiind persoana care și-a dat identitatea de A.F., titularul dreptului de ipotecă anterior precum și pe S.G. ca fiind persoana care și-a dat identitatea de R.G.M.

S.I. s-a constituit parte civilă cu suma arătată mai sus.

S-a apreciat de către prima instanță că starea de fapt descrisă mai sus a rezultat atât din declarațiile inculpaților date atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, din declarațiile părților vătămate și ale martorilor audiați precum și din înscrisurile de la dosar.

Inculpații S.F., S.G. și G.P. au recunoscut săvârșirea faptelor și au descris amănunțit modalitatea cum au acționat.

Aceștia au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de înșelăciune reținute în sarcina lor, din înșelăciunea în formă agravantă, prev. de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în înșelăciunea în forma prev. de art. 215 alin. (2), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Tribunalul a apreciat ca întemeiate cererile formulate, întrucât din împrejurările de fapt analizate a rezultat că nu a existat un raport de cauzalitate între activitatea infracțională a celor trei inculpați și prejudiciul însumat produs de întregul grup care a condus la consecințele agravante prev. de alin. (5) al art. 215 C. pen. Instanța de fond a stabilit că acești inculpați nu aveau cunoștință de întinderea prejudiciului și nici nu aveau posibilitatea să cunoască acest lucru în condițiile în care acțiunea lor ilicită a constat în participarea la unul sau două acte materiale, toate la interval apropiat unele de altele, fără a exista o continuitate între ele și acceptând în mod ușuratic să fie antrenați de lideri în acest sens. Faptul că aceștia erau plătiți cu o sumă foarte mică, sumă pe care nu o cunoșteau înainte, nu era negociată raportat la prețul contractului și care era la dispoziția inițiatorilor este o dovadă în acest sens.

Față de considerentele arătate, tribunalul, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a admis cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de cei trei inculpați.

În ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de V.S., s-a reținut că acesta a fost trimis în judecată pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a apreciat că și cererea acestuia este întemeiată întrucât a fost probată împrejurarea că acesta a aderat la activitatea grupului abia în vara anului 2006 iar participarea sa efectivă a fost probată doar cu privire la înșelăciunea din Alba Iulia precum și la cea din localitatea Cluj Napoca pentru care deja a fost condamnat. Având în vedere aceste considerente, instanța a stabilit că inculpatul V.S. nu avea cunoștință și nici nu a participat la producerea prejudiciului total care atrage aplicarea formei agravante a infracțiunii astfel cum este reglementată de alin. (5) al art. 215 C. pen.

În consecință, a admis și cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de acesta prin apărător.

De asemenea, s-a considerat ca întemeiată cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș care a solicitat ca instanța să facă aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. în ce privește toate infracțiunile ce fac obiectul acuzării, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text, în condițiile în care au fost săvârșite la diferite intervale de timp mai multe acte materiale, în baza aceleiași rezoluții infracționale. În consecință, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul arătat mai sus.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul T.A., prima instanță stabilind că paguba rezultată prin cumularea prejudiciilor produse prin faptele la care inculpatul a participat efectiv este mai mare de 200.000 lei astfel cum cere art. 215 alin. (5) C. pen. prin raportare la art. 146 C. pen.

În drept, în ce privește acuzațiile față de inculpatul T.A. instanța de fond a stabilit că acesta a fost trimis în judecată atât pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cât și pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații prev. de art. 292 C. pen., fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. și fals privind identitatea prev. de art. 293 C. pen.

Tribunalul a considerat că nu poate coexista infracțiunea de fals privind identitatea în modalitatea săvârșită de inculpat cu uzul de fals și falsul în declarații, întrucât acțiunea de folosire, a unei cărți de identitate falsificată, prin aplicarea fotografiei proprii pe o carte de identitate cu numele altei persoane, în fața notarului este făcută cu scopul de a se prezenta sub identitatea altei persoane și în consecință întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 293 C. pen. care sancționează prezentarea sub o identitate falsă pentru a induce sau menține în eroare o instituție de stat sau un organ din cele la care se referă art. 145 C. pen. în vederea producerii de consecințe juridice pentru sine sau pentru altul. În consecință, s-a apreciat că în această situație se afla inculpatul T.A.

În această situație, folosirea înscrisului falsificat precum și declararea necorespunzătoare a adevărului s-a considerat că nu sunt acțiuni ilicite distincte ci sunt absorbite în conținutul laturii obiective ale infracțiunii prev. de art. 293 C. pen., respectiv modalități prin care inculpatul a indus în eroare notarul cu privire la identitatea sa.

În consecință, instanța a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea acestor infracțiuni în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că faptele de mai sus nu întrunesc elementele constitutive ale acestora.

Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului T.A.D. care, începând cu toamna anului 2005 și până în primăvara anului 2007, a participat la mai multe infracțiuni de înșelăciune care au produs un prejudiciu cumulat mai mare de 200.000 lei, prin inducerea în eroare a mai multor persoane cu scopul obținerii unor împrumuturi cu garanție reală imobiliară, alături de fratele său M.V., de M.D., P.G., V.M., V.S. constituie infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Instanța de fond a stabilit că acest grup se încadrează în conținutul noțiunii de grup infracțional organizat astfel cum este definit de art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, întrucât este format din trei sau mai multe persoane, a avut o existență pe o perioadă foarte lungă de timp, respectiv aproximativ 2 ani și a acționat într-un mod coordonat în scopul comiterii unor infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

Cu privire la caracterul organizat al grupului, chiar dacă nu se poate vorbi despre o ierarhie clară, s-a reținut că rezultă din modalitatea de operare identică a acestora care presupunea inițial identificarea unei persoane care deținea un apartament, în falsificarea cărții de identitate a acesteia, apoi racolarea unei persoane dispusă să se prezinte la notar sub identitate falsă, apoi identificarea unei persoane care oferea împrumuturi.

Tribunalul a reținut faptul că M.V. era coordonatorul activității și exista o strânsă colaborare între acesta și persoana care falsifica actele de identitate și care nu era cunoscută de ceilalți participanți. Inculpatul T. a participat la un număr mare din actele materiale evidențiate mai sus, iar din materialul probator administrat rezulta că acesta avea și rolul de a contacta, racola diverse persoane pe care să le convingă să îi ajute. S-a mai remarcat faptul că inculpatul T. este cel care a contactat-o atât pe inculpata S.F., pe S.G., cât și pe G.P. Activitatea sa se plasează de fiecare dată în directa legătură cu a fratelui său M.V., fapt ce a format convingerea primei instanțe că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 prin modalitatea aderării sau constituirii.

Nu s-a putut reține de către tribunal apărarea inculpatului constant în aceea că a fost amenințat de fratele său să participe la săvârșirea faptelor întrucât modalitatea de operare a acestuia denotă o manifestare de voință liberă și coordonată, aspecte ce stabilesc o poziție subiectivă caracterizată prin intenție directă.

Pentru săvârșirea acestei infracțiuni instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 ani închisoare, pedeapsă redusă față de aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a apreciat că fapta inculpatului T.A.D., începând cu toamna anului 2005 și până în ianuarie 2007, de a induce în eroare, la intervale diferite de timp, dar în baza unei rezoluții infracționale unice, pe părțile vătămate D.P., M.G., P.V., P.V., C.M. prin prezentarea sub identitatea adevăratului proprietar al imobilelor în vederea încheierii cu aceștia a unor contracte de împrumut aducând drept garanție imobilele aparținând altor persoane sub identitatea cărora s-a prezentat, respectiv M.D., fals mandatar al familiei E., P.M.A., amic al fratelui numitei C.G., C.M., F.A. cu scopul producerii pentru sine și pentru celelalte persoane implicate a unui folos material care a depășit suma de 200.000 lei constituie infracțiunea prev. de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă pentru care a fost condamnat inculpatul la 10 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Cu privire la fapta aceluiași inculpat care a semnat contractele de împrumut cu garanție reală încheiat cu D.P. în calitate de împrumutat și proprietar al imobilului ce a constituit drept garanție cu alt nume, precum și fapta de a semna procura specială încheiată cu soții E. la rubrica mandant cunoscând că mandatarii nu sunt adevărații proprietari, fapta de a semna în calitate de împrumutat contractul cu garanție reală imobiliară încheiată cu P.V., cu numele C.M. s-a apreciat că sunt modalități de săvârșire a infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. prin falsificarea semnăturii, faptă săvârșită în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Faptele aceluiași inculpat de a se prezenta, la diferite intervale de timp dar în baza unei rezoluții infracționale unice, în fața notarului legitimându-se cu o carte de identitate pe care era aplicată fotografia sa și numele altei persoane, respectiv M.D., C.M., P.M., F.A.R., constituie infracțiune de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă pentru care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În ce privește pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 prima instanță a făcut aplicarea cauzei de reducere a pedepsei potrivit art. 9 alin din același act normativ, reținându-se în actul de acuzare că inculpatul a facilitat tragerea la răspundere penală a altor membri din grup.

De asemenea, s-a reținut că inculpatul, alături de M.V., a fost condamnat prin sentința penală nr. 88 din 25 aprilie 2008 pronunțată în Dosar nr. 2544/85/2007 al Tribunalului Sibiu pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru două din actele materiale descrise mai sus, respectiv cele săvârșite în localitatea Sibiu.

Instanța de fond nu s-a putut pronunța cu privire la săvârșirea acestor infracțiuni, dar acestea au fost descrise în starea de fapt în vederea întregirii laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și a apreciat că activitatea infracțională a celor doi reținută și de Tribunalul Sibiu, datorită modalității de acționare a inculpaților și a momentului în care este plasată prin raportare la celelalte acte materiale face parte din acțiunile coordonate ale grupului și completează conținutul infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința de față.

Cu privire la inculpatul V.S.V., la dosarul cauzei a fost depusă sentința penală nr. 865 din 7 septembrie 2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare, prin care inculpatul a fost condamnat pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În ceea ce privește această infracțiune, tribunalul a constatat că în cauză există autoritate de lucru judecat, motiv pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) și lit. j) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal.

S-a reținut însă că fapta inculpatului V. de a participa, inițial în calitate de șofer pentru a-i transporta pe inculpații M.v., T.A., M.D. și alte persoane care urmau să fie implicate la săvârșirea de înșelăciuni, apoi de a ajuta la căutarea unor imobile prin publicitate, de a însoți la notar pe M.V. în vederea inițierii demersurilor pentru ca acesta să încheie un contract sub o identitate nereală la Alba Iulia, de a participa la discuțiile și aranjamentele dintre T. și M. în localitatea Sibiu, iar ulterior la Cluj de a se prezenta ca nepot al lui F.A., apoi de a stabili o înțelegere cu partea vătămată C.M. pentru închirierea apartamentului și oferind ajutor lui M.D. pentru inducerea în eroare a părții civile U.I. pentru încheierea unui act sub semnătură privată sunt elemente care probează faptul că inculpatul a înțeles să adere la grupul infracțional organizat.

Tribunalul a înlăturat apărarea acestuia privind faptul că nu cunoștea despre caracterul ilicit al activităților grupului și nu a aflat decât în septembrie 2006 cu ocazia deplasării la Sibiu, întrucât s-a dovedit că avea date despre acest lucru mai devreme de acest moment, încă din iunie 2006. Pe de altă parte, chiar dacă admitem că ar fi alta natura faptelor săvârșite de ceilalți inculpați în luna septembrie 2006, intenția sa de a face parte din grup a fost probată tocmai prin faptul că ulterior, respectiv în decembrie 2005 - ianuarie 2006 a fost de acord să participe și el la săvârșirea unei infracțiuni inițiată de grup.

În consecință, prima instanță a stabilit că inculpatul V.S. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și a săvârșit fapta prin modalitatea aderării la grup, fapta pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani de la executarea pedepsei principale.

S-a reținut că fapta inculpatului de a participa alături de M.V. la inducerea în eroare a părții vătămate C.C., prin aceea că a susținut afirmațiile acestuia care s-a prezentat ca patronul unei firme de cherestea pe nume S.Ș.P., cunoscând că identitatea acestuia nu este reală, și l-a și însoțit pe acesta la notar în vederea efectuării de demersuri pentru încheierea unui contract de împrumut semnat de M. cu alt nume și sub identitatea de mai sus întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., faptă pentru care a condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.

S-a apreciat că fapta aceluiași inculpat de a susține pe M.V. în demersul de se prezenta în fața notarului sub identitatea S.P. și a semna în această calitate un contract de împrumut cu garanție imobiliară cu alt nume, constituie infracțiunea de complicitate la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., faptă pentru care a fost condamnat inculpatul la 2 luni închisoare.

Tribunalul a constatat că faptele deduse judecății sunt concurente cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 865/2007 pronunțată în Dosarul nr. 7421/211/2007 al Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă prin neapelare.

În temeiul art. 36 alin. (1) și (2) C. pen. a contopit pedeapsa de 4 ani aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 2 ani aplicată prin sentința de mai sus și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare sporită la 4 ani și 4 luni închisoare în regim de detenție.

În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată în baza sentinței penale nr. 865/2007 pronunțată în Dosar nr. 7421/211/2007 al Judecătoriei Cluj Napoca.

În ce privește activitatea infracțională a inculpatului S.G.M. instanța s-a pronunțat prin aceea că acesta a fost cooptat de inculpatul T.A. pentru a participa la înșelăciunea săvârșită în localitatea Arad în perioada martie-aprilie 2007, respectiv la finele perioadei de acțiune a grupului. Din declarațiile inculpatului, confirmate de inculpatul T., acesta a acceptat să participe la săvârșirea înșelăciunii motivat de faptul că era într-o situație materială mai precară. S-a considerat că probele administrate evidențiază că inculpatul nu avea reprezentarea faptului că activitatea în care a fost implicat era o activitate care avea un caracter continuu și de asemenea nici faptul că ar exista o asociere în sensul prev. de art. 7 raportat la art. 2 din Legea nr. 39/2003 între inculpat și vreunul din ceilalți membri a grupului, fiind probată împrejurarea că inculpatul a fost chemat la Arad doar în momentul în care ceilalți participanți, respectiv M.V. și M.D., aveau deja închiriat apartamentul proprietarului R.M. De asemenea, s-a considerat că faptul că inculpatul nu era un membru al grupului este probat și de împrejurarea că acesta nu a primit decât o sumă fixă de bani, pentru „serviciul" pe care l-a făcut grupului, fiind evident că acesta nu avea posibilitatea să aibă cunoștință despre modul cum erau împărțiți banii, despre numărul persoanelor implicate și despre vreun anume rol prestabilit al vreunuia din membrii grupării. Totodată, s-a apreciat că inculpatul nu putea să aibă reprezentarea consecințelor agravante ale faptei în condițiile în care el a participat la ultimul act material săvârșit de grup înainte de intervenirea autorităților.

Față de considerentele expuse instanța de fond a stabilit că, în ce privește persoana inculpatului S.G.M., nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din legea nr. 39/2003 nici sub aspectul laturii obiective, respectiv activitatea sa ilicită nu îndeplinește condițiile prev. de art. 2 lit. a) din aceeași lege, respectiv nu poate fi privită ca o acțiune coordonată pe o perioadă mare de timp, și nici sub aspect subiectiv întrucât inculpatul nu a avut reprezentarea că face parte dintr-un grup în sensul descris mai sus și a caracterului agravant al înșelăciunii în condițiile în care acest caracter este dat prin cumularea prejudiciilor produse prin toate actele materiale.

În consecință, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea acestui inculpat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

De asemenea, pentru aceleași considerente expuse și cu privire la inculpatul T.A., s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatului S.G., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. și fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la faptele inculpatului care, la data de 26 martie 2007 s-a prezentat în fața notarului I.D.F. identificându-se cu o carte de identitate falsă cu numele R.G.M. și a încheiat contractul de împrumut cu garanție reală imobiliară cu A.F., semnând în fals în calitate de proprietar și producând astfel părții civile un prejudiciu de 19.200 euro, precum și fapta de a semna o declarație în fața notarului M. prin care a arătat în mod nereal că i-a fost restituit împrumutul părții civile A.F. și de a încheia un alt contract de împrumut cu garanție reală imobiliară, semnând din nou în fals în numele proprietarului R.G.M. și producând astfel un prejudiciu în sumă de 18.560 euro părții civile S.I., s-a apreciat că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Tribunalul a considerat că faptele de a semna în fals cele trei înscrisuri oficiale constituie infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă pentru care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 luni închisoare.

Faptele aceluiași inculpat de a se prezenta de două ori în fața notarilor arătați mai sus, legitimându-se cu o carte de identitate în care apare fotografia sa și datele de stare civilă ale numitului R.G.M., s-a apreciat de prima instanță că constituie infracțiunea de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă pentru care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 luni închisoare.

Instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, iar condamnarea constituie un avertisment pentru acesta chiar fără executarea pedepsei. Această părere s-a format din împrejurările avute în vedere la individualizarea pedepsei, dar și raportat la persoana inculpatului și la conduita sa ulterioară punerii în libertate, respectiv că în prezent realizează venituri din salariu fiind angajat și a arătat instanței în mod credibil că regretă săvârșirea faptei, iar incidentul petrecut are un caracter izolat.

S-a reținut că sunt îndeplinite și celelalte condiții prev. de art. 861 C. pen. cu privire la cuantumul pedepsei aplicate și la lipsa antecedentelor penale considerent pentru care instanța de fond a optat pentru modalitatea de executare a pedepsei prin suspendare sub supraveghere.

În consecință, în temeiul art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 6 ani, termen stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

În ce o privește pe inculpata S.F.I., pentru considerentele arătate în cazul celorlalți inculpați, s-a dispus achitarea de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. și fals în declarații prev. de art. 292 C. pen. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen.

De asemenea, instanța de fond a stabilit că nici în ceea ce o privește pe această inculpată nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în condițiile în care activitatea desfășurată de aceasta nu are caracterul unei acțiuni organizate în sensul prev. de art. 2 din Legea nr. 39/2003, s-a desfășurat de asemenea pe o perioadă scurtă de timp, la începutul activității grupului și nu a avut continuitate. De asemenea, tribunalul a considerat că materialul probator administrat evidențiază faptul că inculpata nu a avut nici un moment reprezentarea faptului că ar face parte dintr-o grupare structurată și de consecințele agravante ale infracțiunii, iar participarea efectivă la săvârșirea unei infracțiuni și două tentative a fost urmare a faptului că era chemată de celelalte persoane implicate în momentul în care obțineau actele de proprietate cu privire la imobile și, în funcție de sexul proprietarilor, aveau sau nu nevoie de participarea unei persoane de sex feminin.

Ca și în cazul inculpatului S.G., faptul că inculpata nu era un membru al grupului, s-a considerat că este probat și de împrejurarea că aceasta nu a primit decât o sumă fixă de bani, pentru „serviciul" pe care l-a făcut grupului, fiind evident că nu avea posibilitatea să aibă cunoștință despre modul cum erau împărțiți bani, despre numărul persoanelor implicate și despre vreun anume rol prestabilit al vreunuia din membrii grupării.

În concluzie s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatei de sub această învinuire.

Fapta inculpatei care, împreună cu inculpatul T., a încheiat un contract de împrumut cu garanție reală imobiliară cu partea civilă D.P. sub identitatea falsă de M.D., producând acestuia un prejudiciu în sumă de 13.600 euro, precum și fapta de a se prezenta în fața notarului sub numele de P.L. pentru a încerca să încheie un contract de împrumut cu garanție reală imobiliară cu partea vătămată B.R., lucru care nu s-a realizat datorită faptului că a fost descoperită identitatea sa nereală, s-a apreciat de către tribunal că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii unice prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În ceea ce privește faptele aceleiași inculpate de a se prezenta, la intervale diferite de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale în fața notarului în vederea încheierii unor contracte legitimându-se cu o carte de identitate având aplicată fotografia sa și datele de stare civilă ale altor persoane, s-a apreciat de către prima instanță că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapte pentru care a fost condamnată la pedeapsa de 2 luni închisoare.

Fapta aceleiași inculpate care a semnat un contract de împrumut cu garanție reală imobiliară la rubrica împrumutată cu numele proprietarei M.D., precum și fapta inculpatei care a semnat o procură cu numele P.L., au fost apreciate de tribunal ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care a fost condamnată la pedeapsa de 2 luni închisoare.

Tribunalul Timiș a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate iar condamnarea constituie un avertisment pentru aceasta chiar fără executarea pedepsei. Această părere a fost formată din împrejurările avute în vedere la individualizarea pedepsei dar și raportat la persoana inculpatei și la conduita sa ulterioară punerii în libertate și a arătat instanței în mod credibil că regretă săvârșirea faptei, iar incidentul petrecut are un caracter izolat.

S-a reținut că sunt îndeplinite și celelalte condiții prev. de art. 86 C. pen. cu privire la cuantumul pedepsei aplicate și la lipsa antecedentelor penale, considerent pentru care instanța de fond a optat pentru modalitatea de executare a pedepsei prin suspendarea condiționată a executării.

În consecință, în baza art. 81 – art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În ceea ce o privește pe inculpata G.P. pentru considerentele arătate la ceilalți inculpați s-a dispus achitarea de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. și fals în declarații prev. de art. 292 C. pen. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen.

De asemenea, instanța de fond a stabilit că nici în ceea ce o privește pe această inculpată nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din legea nr. 39/2003 în condițiile în care activitatea desfășurată de aceasta nu are caracterul unei acțiuni organizate în sensul prev. de art. 2 din Legea nr. 39/2003, s-a desfășurat de asemenea pe o perioada scurtă de timp și nu a avut continuitate. De asemenea, prima instanță a considerat că materialul probator administrat evidențiază faptul că inculpata nu a avut reprezentarea faptului că ar face parte dintr-o grupare structurată și de consecințele agravante ale infracțiunii, iar participarea efectivă la săvârșirea unei infracțiunii a fost urmare a faptului că era chemată de celelalte persoane implicate în momentul în care obțineau actele de proprietate cu privire la imobile și în funcție de sex-ul proprietarilor, aveau sau nu nevoie de participarea unei persoane de sex feminin.

În consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei de sub această învinuire.

Fapta inculpatei de a induce în eroare pe partea civilă C.F. un contract de împrumut cu garanție reală imobiliară dându-și identitatea nereală C.G., faptă prin care a produs un prejudiciu în sumă de 11.000 euro, s-a apreciat de către prima instanță că constituie infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., faptă pentru care a condamnat-o pe aceasta la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Faptele aceleiași inculpate care s-a prezentat în fața notarului legitimându-se cu o carte de identitate având aplicată fotografia sa și datele de stare civilă ale numitei C.G. precum și de a folosi aceeași carte de identitate pentru a încheia un contract de închiriere cu numita C.D., s-a considerat de către tribunal că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă pentru care a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În privința faptelor aceleiași inculpate de a semna un contract de împrumut cu garanție imobiliară și un contract de închiriere cu numele altei persoane, ele constituie infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care a fost condamnată la pedeapsa de 2 luni închisoare.

De asemenea, și în ceea ce privește această persoană, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, iar condamnarea constituie un avertisment pentru aceasta chiar fără executarea pedepsei. Această părere tribunalul și-a format-o din împrejurările avute în vedere la individualizarea pedepsei dar și raportat la persoana inculpatei și conduita sa ulterioară punerii în libertate care a arătat instanței în mod credibil că regretă săvârșirea faptei, iar incidentul petrecut are un caracter izolat.

S-a reținut că sunt îndeplinite și celelalte condiții prev. de art. 86 C. pen. cu privire la cuantumul pedepsei aplicate și la lipsa antecedentelor penale, considerent pentru care instanța de fond a optat pentru modalitatea de executare a pedepsei prin suspendare condiționată a executării.

În consecință, în baza art. 81 – art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpații T.A.D., V.S.V., S.G.M., S.F.I. și G.P.A.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș a solicitat desființarea sentinței atacate și condamnarea inculpaților S., S. și G., înlăturarea dispozițiilor referitoare la încetarea procesului penal față de inculpatul V., înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpaților V., S. și G. și aplicarea de pedepse privative de libertate inculpaților.

Inculpatul T.A.D. a solicitat aplicarea de circumstanțe atenuante și recalcularea prejudiciului.

Inculpatul V.S.V. a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, susținând că nu este vinovat.

Inculpata G.P.A. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate și respingerea pretențiilor civile la care a fost obligată.

Ceilalți inculpați nu au motivat în scris apelul, iar prin concluziile orale au solicitat menținerea sentinței.

Curtea de Apel Timișoara, prin Decizia penală nr. 25/ A din 5 martie 2009, a respins ca nefondate toate apelurile declarate.

Măsura arestării preventive a inculpatului T.A.D. a fost menținută, iar durata arestării preventive a fost dedusă la zi.

Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorilor din oficiu fiind avansate din fondul M.J.

Instanța de apel a apreciat că situația de fapt și vinovăția inculpaților a fost corect stabilită în fiecare caz în parte, iar individualizarea pedepselor reflectă în mod just evidențierea criteriilor generale prevăzute de art. 72 din C. pen.

Latura civilă a cauzei a fost corect soluționată, inclusiv sub aspectul cuantumului despăgubirilor.

S-a mai apreciat că în cazul inculpatului V.S.V., prima instanță a reținut în mod corect autoritatea de lucru judecat față de fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 865 din 7 septembrie 2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca și a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținând că a fost sesizată cu săvârșirea a două acte materiale, unul comis la Cluj-Napoca, celălalt la Alba-Iulia (considerentele deciziei penale expuse la filele 41-42, dosarul Curții de Apel Timișoara).

În termen legal, împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpații T.D.A., V.S.V. și G.P.A.

Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara

Criticile formulate prin motivele de recurs vizează nelegalitatea și netemeinicia Deciziei penale nr. 25/ A din 5 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, temeiurile juridice invocate fiind dispozițiile art. 3859 pct. 14 și 18 C. proc. pen.

S-a susținut că în mod greșit au fost achitați inculpații S.G.M., S.F.I. și G.P.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, din probele administrate în cauză rezultând participarea lor la activitatea grupului infracțional la care au aderat.

S-a mai arătat că în mod greșit instanța de apel a menținut dispozițiile privind suspendarea executării pedepselor aplicate inculpaților S.G.M., S.F. și G.P.A., considerând în mod eronat că scopul pedepselor poate fi atins fără executarea efectivă a acestora, în cauză neexistând nici un indiciu că o astfel de modalitate de executare ar duce la îndreptarea inculpaților și împiedicarea lor să săvârșească astfel de infracțiuni în viitor.

În sfârșit, s-a susținut că în mod nelegal au fost menținute dispozițiile privind încetarea procesului penal față de inculpatul V.S.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3) C. pen.

S-a arătat că instanța a reținut că a fost sesizată cu săvârșirea de către inculpat a două acte materiale, unul comis la Cluj-Napoca (și pentru care acesta a fost condamnat de Judecătoria Cluj-Napoca prin sentința penală nr. 865 din 7 septembrie 2007), iar celălalt la Alba-Iulia. În mod greșit, instanța a dispus încetarea procesului penal pentru prima faptă de complicitate la infracțiunea de înșelăciune, reținând că există autoritate de lucru judecat, dar a contopit pedeapsa aplicată prin sentința penală sus-arătată cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre; în acest fel, instanța a pronunțat două soluții cu privire la aceeași faptă, fiind sesizată cu judecarea unei singure infracțiuni.

Prin concluziile orale, procurorul a criticat modul de individualizare a conținutului pedepsei complementare în cazul inculpaților T. și V., precum și tehnica de contopire a pedepselor aplicate în cazul acestui din urmă inculpat și care contravine dispozițiilor art. 34 lit. b) și art. 36 C. pen.

Cu privire la inculpatul V.S.V., s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., apreciind că se impune schimbarea încadrării juridice dintr-o infracțiune unică, continuată, în două infracțiuni în concurs, dintre care pentru una să se pronunțe condamnarea inculpatului, iar pentru cealaltă să se dispună încetarea procesului penal.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

- Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanțele au greșit dispunând achitarea inculpaților S.G.M., S.F.I. și G.P.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Probele existente în dosarul cauzei fac dovada participării conștiente, deliberate, a fiecăruia dintre cei trei inculpați la activitatea grupului infracțional la care au aderat.

Racolarea lor a fost realizată, în fiecare caz în parte, de un membru important al grupului care i-a pus în legătură cu alți membri, astfel că fiecare inculpat a putut avea reprezentarea clară a existenței unei formațiuni, a unei rețele infracționale la care aderă și la a cărei activitate ilegală contribuie activ.

Astfel, inculpatul S.G.M. a fost racolat de M.V.M. și T.A.D. care l-au pus în legătură cu M.D.A. și împreună au pus la cale infracțiunile cărora le-au căzut victime R.G.M., A.F., S.I.

Un alt membru al grupului, V.M., i-a prezentat-o inculpatului T.A.D. pe inculpata S.F.I., aceasta cunoscându-l și pe M.V.M. (fratele lui T.A.D.), împreună acționând pentru escrocarea părților vătămate D.R.P., M.D. și M.D., P.M. și P.L.M.

Inculpata G.P.A. a fost racolată de M.V.M. și T.D.A., cei trei acționând împreună pentru escrocarea părților vătămate C.G.A. și C.F.; lor li s-a alăturat și un anume R.R., amic cu frații M. și T.

Toate aceste aspecte rezultă din declarațiile date de inculpați în timpul urmăririi penale și necontestate ulterior, ele făcând dovada că întotdeauna, inculpații S.G.M., S.F.I. și G.P.A. au avut cunoștință de existența a cel puțin altor doi - trei membri ai grupului, împreună cu care au desfășurat activitatea infracțională. Acest aspect este suficient pentru a le fi dat dimensiunea grupării infracționale la care au aderat, fără să fie nevoie să-i fi cunoscut pe toți ceilalți membri ai acesteia.

La grupul deja constituit de către T. și M. și din care făceau parte M.D., V.M., P.G., aderau permanent, din inițiativa celor arătați, persoane noi, de a căror participare era nevoie pentru crearea de noi identități, punerea în acțiune a noi planuri infracționale, în funcție de localități, situații, particularități ale cazurilor abordate.

Aderarea inculpaților S.G.M., S.F.I. și G.P.A. se înscrie în acești parametri, iar fapta lor constituie infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, indiferent de întinderea în timp și amploarea faptelor penale pe care le-au săvârșit în calitatea lor de participanți la activitatea grupului infracțional, atâta vreme - cât sub aspect subiectiv și obiectiv - au realizat că s-au alăturat unei rețele de falsificatori și escroci pe care au sprijinit-o, în anumite momente, să-și materializeze intențiile și să-și obțină foloasele materiale necuvenite urmărite.

Așa fiind, Înalta Curte va admite recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Timișoara, va casa hotărârile pronunțate și va înlătura dispoziția de achitare a inculpaților S.G.M., S.F.I. și G.P.A., dispunând condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Întrucât instanțele, condamnându-le pe inculpatele S. și G. pentru celelalte infracțiuni stabilite în sarcina lor, au făcut aplicarea prevederilor art. 74 lit. a) și c) C. pen., reținând existența unor circumstanțe personale în favoarea acestora, Înalta Curte constată că stabilirea acestor circumstanțe operează în mod obligatoriu și obiectiv, în egală măsură, și în cazul infracțiunii a cărei sancționare se dispune prin prezenta hotărâre și care se află în concurs real cu celelalte.

În consecință, Înalta Curte va dispune condamnarea celor două inculpate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. la pedeapsa de câte 3 ani închisoare și câte 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., fiecare.

În cazul inculpatului S.G.M., Înalta Curte constată existența unor circumstanțe reale în legătură cu săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Astfel, Înalta Curte reține că inițiatorii activității infracționale sunt alte persoane, care au și beneficiat de cea mai mare parte a foloaselor materiale necuvenite astfel obținute, în timp ce aderarea inculpatului la grupul infracțional a fost limitată în timp și concretizată la folosirea lui doar într-o anumită etapă a activității ilegale desfășurată de membrii grupului.

Așa fiind, făcând aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen., Înalta Curte va dispune condamnarea inculpatului S.G.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

- Și critica referitoare la modul de individualizare a pedepselor aplicate inculpaților S.G.M., S.F.I. și G.P.A. se dovedește a fi întemeiată.

Faptele săvârșite de inculpați prezintă un pericol social sporit: inculpații au acționat rapid, eficient, organizat, cu rezultate maxime, cauzând consecințe majore în patrimoniul victimelor, atentând la siguranța circuitului civil al proprietății și la încrederea pe care trebuie să o prezinte înscrisurile oficiale intrate în acest circuit.

Modalitatea în care inculpații au acționat și consecințele produse într-un timp extrem de scurt necesită o reacție fermă din partea societății, concretizată într-o pedeapsă corect individualizată, necesară și suficientă reeducării acestora în spiritul respectului pentru valorile sociale încălcate.

Înalta Curte constată că suspendarea condiționată a pedepsei, potrivit dispozițiilor art. 81 C. pen., măsură dispusă în cazul inculpatelor S. și G., nu se dovedește temeinică și suficientă pentru realizarea scopului preventiv-educativ, astfel că o va înlătura și, după efectuarea contopirii pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea de câte 3 ani închisoare pentru fiecare inculpată, va dispune suspendarea sub supraveghere a acestora, pe un termen de încercare de câte 5 ani, în condițiile art. 861 C. pen.

Pe durata termenelor de încercare, inculpatele se vor supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) – d) C. pen., respectiv: se vor prezenta la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș; vor anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; vor comunica și vor justifica schimbarea locului de muncă; vor comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Inculpatelor li se va atrage atenția asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepselor sub supraveghere va fi suspendată și executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatelor.

În cazul inculpatei S.F.I., se va deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 4 iulie 2007 la 16 ianuarie 2008.

- Înalta Curte constată că suspendarea sub supraveghere a pedepsei, potrivit dispozițiilor art. 861 C. pen., măsură dispusă față de inculpatul S.G.M., nu corespunde cerințelor art. 72 și art. 52 C. pen., motiv pentru care va fi înlăturată.

Prin activitatea sa infracțională, inculpatul S.G.M. a cauzat un prejudiciu de 37.700 euro, valoarea acestuia și modalitatea producerii lui necesitând o pedeapsă privativă de libertate.

În conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate inculpatului vor fi contopite, acesta urmând să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Durata reținerii și arestării preventive a inculpatului va fi dedusă din pedeapsa aplicată acestuia, de la 4 iulie 2007 la 16 ianuarie 2008.

Înalta Curte constată existența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. cu privire la modul de individualizare a pedepselor aplicate inculpatelor S.F.I. și G.P.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru comiterea acestei infracțiuni este închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Aplicând pedeapsa de câte 2 luni închisoare fiecărei inculpate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., instanța a stabilit pedepse nelegale, sub limita minimă prevăzută de lege și fără ca în cauză să fi reținut circumstanțe atenuante în legătură cu această faptă.

Cum însă în favoarea fiecărei inculpate, instanța a reținut circumstanțe atenuante personale prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen. pentru săvârșirea tuturor celorlalte fapte pentru care au fost condamnate, pentru criterii de legalitate și temeinicie (reținerea circumstanțelor personale operând, de plano, în mod egal, pentru toată activitatea infracțională reținută și sancționată), precum și în vederea stabilirii unei pedepse în limite legale, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a), c) C. pen. pe lângă dispozițiile art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapte pentru care inculpatele au fost condamnate la pedeapsa de câte 2 ani închisoare.

- În mod greșit, instanța i-a aplicat inculpatului T.A.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe timp de 4 ani, oprindu-l, în mod nejustificat, de la exercitarea dreptului de a alege, postexecutoriu, în timp ce, pe perioada efectuării pedepsei cu închisoarea, acest drept nu i-a fost înlăturat.

În conformitate cu practica C.E.D.O. și jurisprudența națională, Înalta Curte constată că nu există motive pertinente pentru a-i interzice inculpatului T.A.D. exercitarea acestui drept, astfel că va dispune restrângerea conținutului pedepsei complementare ce i-a fost aplicată acestuia pe timp de 4 ani la interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

- Instanța a soluționat greșit situația unității infracționale a inculpatului V.S.V.

Prin rechizitoriul nr. 97/D/P/2007 din 25 octombrie 2007, al D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Timiș, inculpatul a fost trimis în judecată, printre altele, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. combinat cu art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. Din expozitivul rechizitoriului rezultă că numai fapta comisă de inculpat la Alba-Iulia, în dauna părții vătămate C.C., face obiectul investirii Tribunalului Timiș, în timp ce pentru fapta săvârșită la Cluj Napoca, în dauna părții vătămate U.I., acesta a fost trimis în judecată în alt dosar, pronunțându-se deja o hotărâre judecătorească definitivă – sentința penală nr. 856 din 7 septembrie 2009 a Judecătoriei Cluj – prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Tribunalul Timiș, prin sentința penală nr. 785 din 1 decembrie 2008, a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., încadrare menținută și de Curtea de Apel Timișoara.

Totodată, tribunalul a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul M.P. în ce privește aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. alături de celelalte infracțiuni, în afară de cea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, reținute în sarcina inculpaților.

Instanța de fond s-a considerat investită cu două acte materiale ale aceleiași infracțiuni, respectiv cu faptele de complicitate la înșelăciune săvârșite de inculpatul V.S.V. atât la Cluj-Napoca, cât și la Alba-Iulia, și a dispus două soluții: de încetare a procesului penal pe motiv de autoritate de lucru judecat pentru prima faptă și de condamnare pentru cea de-a doua.

În realitate, așa cum am arătat, investirea instanței s-a făcut doar pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune comisă la Alba-Iulia, astfel cum rezultă neechivoc din expozitivul și dispozitivul rechizitoriului, precum și din concluziile de condamnare ale procurorului de ședință.

Pe de altă parte, dacă a considerat că pentru una din fapte se impune încetarea procesului penal, instanța ar fi trebuit, mai întâi, să înlăture dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. pentru a putea trata juridic fiecare infracțiune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3) C. pen. în mod separat și independent.

Este evident faptul că, pe de-o parte, instanța s-a aflat în eroare cu privire la obiectul investirii sale, iar pe de altă parte, că a soluționat greșit situația unității infracționale în cazul actelor de complicitate la înșelăciune săvârșite în baza unei rezoluții infracționale unice de către inculpatul V.S.V.

Soluția legală într-o asemenea situație în care pe rolul mai multor instanțe se află cauze diferite având același obiect - săvârșirea de către același inculpat a mai multor acte materiale în baza unei rezoluțiuni infracționale unice – este reunirea cauzelor, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (2) C. proc. pen.

Noua infracțiune se pronunță în raport de toate actele care intră în conținutul infracțiunii și desființează hotărârea anterioară.

În consecință, Tribunalul Timiș trebuia să solicite dosarul în care s-a pronunțat sentința penală nr. 856 din 7 septembrie 2009 a Judecătoriei Cluj Napoca și, reunind prezenta cauză cu cea în care s-a dat o hotărâre definitivă, să pronunțe o nouă hotărâre judecătorească cu privire la infracțiunea de complicitate la înșelăciune în formă continuată, în întregul ei.

Cum potrivit dispozițiilor art. 335 alin. (3) C. proc. pen., instanța este obligată să pună în discuție actele cu privire la care s-a dispus extinderea, făcând aplicație în ce privește încadrarea juridică și a dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., Înalta Curte constată că, pentru respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale ale inculpatului V.S.V., cauza trebuie rejudecată. Inculpatul trebuie audiat cu privire la toate actele ce intră în conținutul infracțiunii săvârșite, iar cauza trebuie să primească o rezolvare unitară.

În consecință, admițând recursul parchetului, Înalta Curte va casa hotărârile pronunțate cu privire la inculpatul V.S.V., numai în ceea ce privește greșita rezolvare a unității infracționale și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

Cu privire la recursurile inculpaților T.A.D., V.S.V. și G.P.A.

Inculpatul T.A.D. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Inculpatul a susținut că a fost amenințat și șantajat de M.V.M. care a fost și beneficiarul celei mai mari părți din sumele de bani obținute.

Recurentul inculpat arată că nu a racolat și nu a forțat pe nimeni ca să săvârșească vreo faptă penală.

În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, în condițiile reținerii dispozițiilor art. 74, art. 76 C. pen., având în vedere contribuția sa majoră la stabilirea adevărului în cauză.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859 pct. 18, 14 C. proc. pen.

Inculpatul V.S.V. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate, reducerea pedepsei aplicate și stabilirea unei pedepse complementare corecte.

Inculpatul a susținut că a avut o contribuție minoră la săvârșirea faptelor, în raport de care pedeapsa ce i-a fost aplicată este excesiv de aspră, fiind și singurul inculpat căruia i s-a aplicat și un spor de pedeapsă.

A solicitat aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 în legătură cu individualizarea pedepsei.

Prin concluziile scrise, inculpatul a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se stabili în mod corect lipsa sa de vinovăție în ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859 pct. 18 și 14 C. proc. pen.

Inculpata G.P.A. a solicitat admiterea recursului în sensul reducerii cuantumului pedepsei aplicate și respingerii pretențiilor civile la care a fost obligată împreună cu inculpatul T.A.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859 pct. 14, 18 C. proc. pen.

Examinând recursurile, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Materialul probator administrat în cauză demonstrează pe deplin vinovăția inculpaților pentru săvârșirea tuturor infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Activitatea inculpatului T.A.D. este vastă, laborioasă, desfășurată într-o perioadă de timp îndelungată împreună cu fratele său, M.V.M., dar și cu alte persoane racolate, folosite, răsplătite pentru serviciile făcute. Alături de fratele său, T.A.D. este artizanul întregii activități infracționale, condamnarea sa fiind justificată de dovezile concludente existente la dosarul cauzei.

Implicarea inculpaților V.S.V. și G.P.A. în această activitate infracțională este și ea dovedită și sancționată potrivit contribuției fiecăruia dintre ei.

Chiar dacă mai restrânse în timp și importanță, contribuțiile fiecăruia dintre ei au fost necesare și esențiale pentru construcția elementului material al fiecărei infracțiuni, precum și pentru finalizarea acestora în scopul urmărit de inculpați.

De esența conceperii și realizării activității infracționale conduse de frații T. și M. era folosirea persoanelor potrivite și capabile să susțină partitura rolului ce le revenea în cadrul ansamblului înșelăciunii; fără aportul acestora și aderarea lor la grupul existent și obiectivele propuse, activitatea infracțională nu ar fi fost posibilă.

Înalta Curte constată că în cauză nu există temeiuri de achitare a recurenților inculpați și nici de trimitere a cauzei spre rejudecare, vinovăția acestora fiind pe deplin dovedită, iar condamnarea lor, întemeiată, ca și obligarea lor la plata despăgubirilor civile.

Cererea inculpatului V.S.V. de a i se aplica prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, în legătură cu individualizarea pedepsei este nefondată.

Textul de lege invocat stabilește că pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat.

Or, pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, în timp ce sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. (ca fiind cea mai gravă infracțiune care a intrat în scopul grupului infracțional organizat) este închisoare de la 3 la 15 ani.

De aici rezultă că individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 s-a făcut cu respectarea prevederilor legale. Nici prevederile art. 9 alin. (2) din aceeași lege nu sunt aplicabile în cauză, nefiind întrunite cerințele reducerii pedepsei în temeiul acestei dispoziții.

Criticile formulate de inculpata G.P.A. cu privire la reducerea cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată sunt nefondate și ele au fost avute în vedere și înlăturate în cadrul examinării motivelor de recurs ale procurorului cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Recursul inculpatei se dovedește a fi întemeiat cu privire la nelegalitatea pedepsei ce i-a fost aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru argumentele arătate în cazul examinării acestui motiv de casare în cadrul recursului procurorului, cu privire atât la inculpata G.P.A., cât și cu privire la inculpata S.F.I., recursul inculpatei G. va fi admis, urmând a se proceda potrivit celor dispuse mai sus.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte va admite recursurile declarate de procuror și de inculpații T.A.D., V.S.V. și G.P.A., va casa hotărârile pronunțate cu privire la greșita achitare a inculpaților S.G.M., S.F.I. și G.P.A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților S.G.M., S.F.I., G.P.A. și T.A.D. și cu privire la greșita soluționare a unității infracționale în cazul inculpatului V.S.V.

Dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., precum și dispozițiile art. 81 C. pen. și art. 861 C. pen. vor fi înlăturate, repunându-se în individualitatea lor pedepsele pentru inculpații S.G.M., S.F.I. și G.P.A.

Se vor înlătura dispozițiile de achitare a inculpaților S.G.M., G.P.A. și S.F.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Se va proceda potrivit considerentelor arătate mai sus, pentru fiecare inculpat și situație în parte.

Din durata pedepsei aplicate inculpatului T.A.D. se va deduce perioada arestului preventiv de la 4 iulie 2007, la zi.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor vor fi menținute cu privire la inculpații T.A.D., S.G.M., G.P.A. și S.F.I.

Cauza privind pe inculpatul V.S.V. va fi trimisă la instanța de fond, Tribunalul Timiș, spre rejudecare.

Onorariile apărătorilor din oficiu se vor plăti din fondul M.J.L.C.

Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen., art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Timișoara și inculpații T.A.D., V.S.V. și G.P.A. împotriva Deciziei penale nr. 25 din 5 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Casează decizia atacată și sentința penală nr. 785 din 2 decembrie 2008 a Tribunalului Timiș cu privire la greșita achitare a inculpaților S.G.M., S.F.I. și G.P.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților S.G.M., S.F.I., G.P.A. și T.A.D. și cu privire la greșita soluționare a unității infracționale în cazul inculpatului V.S.V.

Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., precum și dispozițiile art. 81 C. pen. și art. 861 C. pen. și repune pedepsele în individualitatea lor pentru inculpații S.G.M., S.F.I. și G.P.A.

Înlătură dispoziția de achitare a inculpaților S.G.M., G.P.A. și S.F.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. condamnă pe inculpatele S.F.I. și G.P.A. la câte 3 ani închisoare și câte 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopește fiecare pedeapsă astfel stabilită cu celelalte pedepse aplicate în cauză, după cum urmează:

Pentru inculpata S.F.I.

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen.;

- 2 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen.;

- 2 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a), c) C. pen.

Dispune ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe termenul de încercare de 5 ani, calculat conform art. 862 C. pen.

Pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) – d) C. pen., urmând să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș.

Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei S.F.I., durata reținerii și arestării preventive de la 4 iulie 2007 la 16 ianuarie 2008.

Pentru inculpata G.P.A.

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen.;

- 2 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen.;

- 2 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a), c) C. pen.

Dispune ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe termenul de încercare de 5 ani, calculat conform art. 862 C. pen.

Pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) – d) C. pen., urmând să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș.

Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. (circumstanțe reale), condamnă pe inculpatul S.G.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopește această pedeapsă cu pedepsele stabilite în cauză, după cum urmează:

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 5 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 5 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.G.M., durata reținerii și arestării preventive de la 4 iulie 2007 la 16 ianuarie 2008.

Restrânge conținutul pedepsei complementare aplicată inculpatului T.A.D. la interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe timp de 4 ani.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.A.D., durata reținerii și arestării preventive de la 4 iulie 2007 la 19 noiembrie 2009.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor referitoare la inculpații T.A.D., G.P.A., S.F.I. și S.G.M.

Trimite cauza privind pe inculpatul V.S.V. la instanța de fond, respectiv Tribunalul Timiș, spre rejudecare.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 400 lei, pentru inculpații T.A.D., S.F.I., S.G.M. și V.S.V., se vor plăti din fondul M.J.L.C.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, pentru inculpata G.P.A., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2009.