Bailiff's competence to forcibly execute a judicial reinstatement order versus the debtor's statutory obligation to do

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

1. Curtea de Apel Suceava, secția penală, prin sentința penală nr. 74 din 26 iunie 2009 a respins ca nefondată plângerea în baza art. 2781 C. proc. pen. formulată în calitate de persoană vătămată de petiționarul B.N. și în consecință;

A fost menținută, în conformitate cu dispozițiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., rezoluția procurorului din 26 februarie 2009 în dosar nr. 22/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată în procedura ulterioară de control administrativ prevăzută de art. 278 C. proc. pen. conform rezoluției nr. 125/II/2/2009 din 6 aprilie 2009 a procurorului general al organului judiciar sus-menționat – prin care a fost dispusă neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. („fapta nu există”) față de intimatul-făptuitor H.V. executor judecătoresc sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

A fost obligat petiționarul – potrivit art.192 alin. (2) C. proc. pen. – la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare statului.

Hotărând astfel, judecătorul cauzei efectuând controlul jurisdicțional asupra soluției de neîncepere a urmăririi penale adoptată prin rezoluția 22/P/2009 din 26 februarie 2009 a constatat la rândul său – contrar solicitării petiționarului întemeiată pe dispozițiile art. 2781 alin. (8) lit. c) C. pen. pentru desființarea actului procurorului sus-menționat și declanșarea procedurii de judecată în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor – că intimatul-făptuitor H.V. prin activitățile specifice întreprinse doar cu privire la plata drepturilor salariale și refuzul participării sale și la reintegrarea în funcție anterioară a petiționarului a procedat la executarea silită a obligațiilor stabilite prin titlul executor constituit de sentința civilă nr. 2485 din 15 noiembrie 1999 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr. 1511/1999) în limitele legale prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. civ. și cu respectarea în acest sens a competenței conferite prin art. 7 din Legea nr. 188/2000, astfel încât nu se poate reține în sarcina executorului judecătoresc săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. ori a altei fapte penale, în care sens au reținute următoarele:

- prin plângerea adresată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava la 23 ianuarie 2009 în calitate de persoană vătămată, numitul B.N. a solicitat a se efectua cercetări penale față de executorul judecătoresc H.V. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., constând în aceea că ar fi refuzat să pună în executare dispoziția din sentința civilă nr. 2485 din 15 noiembrie 1999, referitoare la reintegrarea sa pe postul deținut la SC „N.F.A.” SA Fălticeni, înainte de emiterea deciziei nr. 30 din 10 mai 1999 de această unitate;

- din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că persoana vătămată B.N. a îndeplinit funcția de planificator-salarizare la SC N.F.A. SA Fălticeni până la data de 10 mai 1999, când, prin decizia nr. 30 a fost trecută în funcția de vânzător, cu diminuarea corespunzător a salariului.

Prin sentința civilă nr. 2485 din 15 noiembrie 1999 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr. 1511/1999) definitivă prin decizia civilă nr. 1904 din 13 iunie 2001 a Curții de Apel Suceava, s-a dispus admiterea contestației formulată de B.N., desființarea deciziei nr. 30 din 10 mai 1999, emisă de SC „N.F.A.” SA Fălticeni, cu privire la trecerea contestatorului în funcția de vânzător și reintegrarea acestuia pe postul deținut anterior, cu acordarea diferențelor salariale cuvenite.

După investirea cu formulă executorie a hotărârii judecătorești, B.N. a solicitat executorului judecătoresc H.V. să procedeze la executarea silită a acesteia, motivat de faptul că societatea a refuzat aducerea la îndeplinire de bună voie a obligațiilor impuse cu autoritate de lucru judecat de instanțele judecătorești; cererea de executare silită a format obiectul dosarului nr. 9/2002 iar prin procesul verbal din 24 februarie 2005, încheiat de executorul judecătoresc H.V., s-a constatat că prin recuperarea drepturilor salariale, executarea silită a sentinței civile nr. 2485 din 15 noiembrie 1999 a fost realizată.

Executorul judecătoresc, potrivit competenței conferită de lege (art. 7 din Legea nr. 188/2000) s-a limitat la executarea silită a dispoziției din sentință privind plata drepturilor salariale, motiv pentru care partea vătămată, considerând că în mod abuziv H.V. nu a procedat la executarea silită și în ceea ce privește reintegrarea sa în funcție, a solicitat să fie cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

2. Recursul în termen declarat de petiționarul B.N., împotriva sentinței penale nr. 74 din 26 iunie 2009 reiterând motivele invocate în plângerea introdusă și obiecțiunea adresată primei instanțe pentru desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și reținerea cauzei spre rejudecare potrivit dispozițiilor art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. subzistă prin „fapta funcționarului public, care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane”.

În speță, existența infracțiunii amintite este afirmată de petiționarul-recurent în conexiune cu faptul că intimatul H.V., în calitatea sa de executor judecătoresc nu a procedat la executarea silită a titlului executor constituit de sentința civilă nr. 2485/1999 a Judecătoriei Fălticeni, separat de plata drepturilor salariale și cu privire la reintegrarea sa în funcția arătată anterior de planificator salarizare la SC „N.F.A.” SA Fălticeni.

În acest sens, astfel cum în mod corect s-a reținut prin rezoluția atacată și preluat ulterior expunerea sentinței penale nr. 74/1999, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. civ. „pot fi executate silit obligațiile a căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, plantații ori alte lucrări sau în luarea unei alte măsuri admise de lege”.

Secțiunea a IV-a a Capitolului 6 din Codul de procedură civilă reglementează separat executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face.

În cazul în speță, reintegrarea în funcție a persoanei vătămate dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă, incumbă în exclusivitate debitorului-inculpat obligația de a face presiuni locale ceea ce înseamnă că executarea silită nu poate fi îndeplinită de executorul judecătoresc, ci numai de debitor; în cazul în care debitorul nu își îndeplinește obligația, de a face - prevăzută în titlul executor în conformitate cu dispozițiile art. 5803 alin. (1) C. proc. civ., poate fi constrâns la îndeplinirea acesteia prin aplicarea unei amenzi civile de către instanță, la sesizarea creditorului; potrivit alin. (2) al textului citat, creditorul poate solicita instanței și obligarea debitorului la daune-interese cauzate de neîndeplinirea obligației prevăzute în alin.1, în cazul nostru, aceea de reintegrare în funcție a persoanei vătămate B.N., la cererea creditorului.

Pe de altă parte, neexecutarea hotărârii judecătorești definitive privind reintegrarea în muncă a unui salariat constituie infracțiunea și se pedepsește potrivit art. 278 C. muncii (Legea nr. 53/2003).

Partea vătămată B.N. a formulat plângere prealabilă împotriva angajatorului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 278 C. muncii, iar cauza se află în prezent pe rolul Judecătoriei Fălticeni.

Având în vedere cele expuse, rezultă că nu era în competența executorului judecătoresc H.V. executarea silită a hotărârii de reintegrare în funcție a petiționarului-creditor și, ca atare nu se poate reține în sarcina acestuia sentința primei instanțe pentru care a fost menținută rezoluția atacată de neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. fiind legală și temeinică.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat petiționarul-recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.N. împotriva sentinței penale nr. 74 din 26 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17 noiembrie 2009.