Detention upheld pending trafficking trial despite risk-to-public-order appeal.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Criminal Section) dismissed as unfounded the defendants' appeals against the lower court's order maintaining their pre-trial detention, thereby upholding the continued detention of the two defendants pending trial; the decision is final, and each appellant was ordered to pay 200 lei in judicial expenses. The case concerned a criminal prosecution in which the defendants had been indicted for trafficking in minors (under Law No. 678/2001) and, for one defendant, organizing a criminal group (Law No. 39/2003), after allegedly recruiting and exploiting minor victims between 2004 and 2008. The appeals challenged the trial court's verification of preventive detention, which the High Court upheld because the legal grounds for detention persisted—namely, that the statutory penalty for the offenses exceeded four years and that release posed a concrete risk to public order given the gravity and nature of the offenses and the risk of recurrence—and because a first-instance conviction had already been pronounced against the defendants. The decision relied on Articles 160b(3), 300², 385⁶(3), and 385¹⁵(1)(b) of the Romanian Code of Criminal Procedure, affirming that detention must be maintained when the grounds that justified the initial arrest still require deprivation of liberty.
Legislator headnote
AI generatedart. 3856 alin. (3) C. proc. pen, art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, art. 42 C. pen, art. 33 lit. a) C. pen, art. 148 lit. f) C. proc. pen, art. 41 alin. (2) C. pen; Detention upheld pending trafficking trial despite risk-to-public-order appeal: The case concerned a criminal prosecution in which the defendants had been indicted for trafficking in minors (under Law No. 678/2001) and, for one defendant, organizing a criminal group (Law No. 39/2003), after allegedly recruiting and exploiting minor victims between 2004 and 2008. The appeals challenged the trial court's verification of preventive detention, which the High Court upheld because the legal grounds for detention persisted—namely, that the statutory penalty for the offenses exceeded four years and that release posed a concrete risk to public order given the gravity and nature of the offenses and the risk of recurrence—and because a first-instance conviction had already been pronounced against the defendants. The decision relied on Articles 160b(3), 300², 385⁶(3), and 385¹⁵(1)(b) of the Romanian Code of Criminal Procedure, affirming that detention must be maintained when the grounds that justified the initial arrest still require deprivation of liberty.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for rejecting the appeals as unfounded.
Used to order the appellants to pay judicial expenses.
Full text
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea din 5 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a menținut starea de arest a inculpaților P.N.A., S.A. și G.C., apreciind că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs inculpații G.C. și S.A., solicitând punerea în libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu există temerea că în stare de libertate ar putea influența bunul mers al procesului penal.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Inculpatul G.C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, iar inculpata S.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori și constituire a unui grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. și art. 7 alin. (1) și (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Inculpații au fost arestați preventiv la data de 23 octombrie 2008, în baza dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Prin sentința penală nr. 697 din 2 iulie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnată inculpata S.A. la 3 ani și 3 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar inculpatul G.C. a fost condamnat la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
În fapt, s-a reținut că inculpata S.A. și concubinul său, inculpatul P.A., în perioada 2004 – octombrie 2008, au racolat părțile vătămate minore P.I., C.D., A.D.D., U.F.L. și L.I., exploatându-le prin constrângere, precum și prin modalități de captare nonagresivă, profitând de imposibilitatea de a se apăra.
Inculpatul G.C. a indus-o în eroare pe partea vătămată minoră C.D., determinând-o să locuiască împreună cu el, în scopul exploatării acesteia.
Conform art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța de apel sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.
Dispozițiile art. 160b alin. (3) C. proc. pen., prevăd că dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
În speță, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și gravitatea faptelor comise, modalitatea de săvârșire a acestora, riscul de a se repeta astfel de fapte.
Se asemenea, în cauză a fost deja pronunțată o hotărâre de condamnare, inculpații fiind legal deținuți în baza acesteia, chiar dacă împotriva hotărârii a fost exercitată calea de atac.
În raport de cele expuse, Înalta Curte apreciază că motivele de recurs invocate de inculpați sunt nefondate, astfel că în raport de art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.C. și S.A. împotriva încheierii din 5 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 5907/372009 (2012/2009).
Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 23 octombrie 2009.