Maintainability of pre-trial detention and denial of judicial supervision in recidivist drug trafficking based on concrete danger to public order
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, upholding the lower court’s decision to maintain pre-trial detention and deny provisional release under judicial supervision, thereby keeping the initial sentence and detention measures in force. The dispute concerned a challenge to the preventive arrest measure imposed on a defendant charged with dangerous drug trafficking in recidivist status, involving the sale of 10.5 kg of cannabis for €3,500, where the appellant argued that personal circumstances warranted liberty. The court ruled that the arrest was justified by the "concrete danger to public order" arising from the high social danger of the offense, the large quantity of drugs, and the defendant's recidivist status, applying Art. 143 and Art. 160/8a of the Code of Criminal Procedure; it held that the mere formal admissibility of a request for judicial supervision does not guarantee release, and ordered the defendant to pay 300 RON in judicial costs, of which 100 RON was advanced by the state for the official defender.
Legislator headnote
AI generatedart. 143 C. proc. pen, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 192 alin. (2) C. proc. pen, art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Maintainability of pre-trial detention and denial of judicial supervision in recidivist drug trafficking based on concrete danger to public order: The dispute concerned a challenge to the preventive arrest measure imposed on a defendant charged with dangerous drug trafficking in recidivist status, involving the sale of 10.5 kg of cannabis for €3,500, where the appellant argued that personal circumstances warranted liberty. The court ruled that the arrest was justified by the "concrete danger to public order" arising from the high social danger of the offense, the large quantity of drugs, and the defendant's recidivist status, applying Art. 143 and Art. 160/8a of the Code of Criminal Procedure; it held that the mere formal admissibility of a request for judicial supervision does not guarantee release, and ordered the defendant to pay 300 RON in judicial costs, of which 100 RON was advanced by the state for the official defender.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as unfounded, resulting in the rejection of the defendant's request.
Basis for obliging the appellant to pay judicial costs to the state.
Full text
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 21 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 1023.12/ 108/2008, în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a apelantului inculpat P.A.
Totodată, s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de același inculpat.
S-a reținut în esență că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, pentru care a și fost condamnat de prima instanță la 5 ani închisoare și că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C. proc. pen., în sensul că există indicii temeinice pe baza cărora se poate presupune că inculpatul a săvârșit o faptă penală.
De asemenea, lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din natura și activitatea infracțională a inculpatului, precum și din starea sa de recidivă.
Pentru aceleași motive, s-a respins și cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul P.A., solicitând cercetarea în stare de libertate, având în vedere circumstanțele sale personale.
Recursul este nefondat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul P.A. este cercetat pentru săvârșirea în stare de recidivă a infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,reținându-se în esență că în data de 23 ianuarie 2008 a livrat unui investigator sub acoperire, prin intermediul unui alt coinculpat, o cantitate de 10,5 kg.cannabis, pentru care a primit suma de 3500 de Euro.
Curtea apreciază că temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului P.A. subzistă și impun privarea de libertate a acestuia.
Astfel, în cauză există mai mult decât presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat(în condițiile în care a fost prins în flagrant, imediat după primirea sumei sus-menționate, iar împotriva lui s-a pronunțat o hotărâre de condamnare în primă instanță),iar natura acesteia, împrejurările în care se reține că ar fi fost comisă, cantitatea mare de droguri traficată, ca și circumstanțele personale ale inculpatului(care nu se află la primul conflict cu legea penală) justifică aprecierea că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar, simpla îndeplinire formală a condițiilor de admisibilitate nu poate conduce automat la punerea în libertate a inculpatului, instanța investită cu soluționarea unei asemenea cereri urmând a aprecia dacă aceasta este și întemeiată, iar nu doar admisibilă, fapt ce rezultă în mod explicit din dispozițiile art. 160/8a alin. (2) C. proc. pen.
La o atare soluție nu se poate ajunge făcând abstracție de circumstanțele concrete ale cauzei, cu referire atât la fapta pentru care inculpatul este cercetat, cât și la persoana sa. Or, potrivit celor expuse anterior, inculpatul este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, iar anterior a mai fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, împrejurări în raport de care solicitarea sa ce liberare provizorie sub control judiciar nu este întemeiată.
În consecință, recursul declarat de inculpatul P.A. este nefondat și va fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P.A. împotriva încheierii din 21 septembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosar nr. 1023.12/108/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2009.