Constitutional unconstitutionality challenge to mandatory revocation of conditional suspension appeal dismissed as unfounded

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin încheierea de ședință de la 1 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de inculpatul L.C. de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a reținut că prin cererea înregistrată la data de 15 septembrie 2009 în cauza cu numărul de mai sus, inculpatul L.C. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 C. pen. și a solicitat sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției invocate și suspendarea judecății cauzei.

În motivarea cererii, inculpatul a arătat că textul art. 83 C. pen. încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) și art. 52 alin. (2) din Constituția României referitoare la egalitatea în fața legii și la individualizarea pedepselor, precum și dispozițiile art. 6 C.E.D.O. privind dreptul la un proces echitabil, deoarece textul de lege criticat instituie un tratament juridic diferit inculpaților aflați în aceeași situație juridică, după cum infracțiunea comisă în cursul termenului de încercare a fost descoperită înainte sau după epuizarea acestui termen, că prin obligativitatea revocării suspendării condiționate judecătorului i se limitează posibilitatea individualizării pedepsei prin stabilirea pe cale legislativă a unei pedepse absolut determinate, fixe, aspect care conduce în final și la încălcarea dreptului la un proces echitabil deoarece determinarea sancțiunii nu mai aparține instanței, ci legislativului.

Analizând cererea introductivă pe baza motivelor invocate, Curtea a constatat că este inadmisibilă.

Textul art. 83 C. pen., care se referă la revocarea suspendării condiționate în cazul comiterii de noi infracțiuni, are următorul conținut:

„Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

Dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei, chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.

La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă.”

Potrivit art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepția privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, poate fi ridicată în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial sau de către de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

De asemenea, potrivit alineatului 6 al aceluiași text de lege, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1)-(3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În speță, Curtea a considerat că excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei, care presupune stabilirea identității inculpatului, stabilirea și descrierea faptei care face obiectul învinuirii, stabilirea și analiza probelor care servesc ca temei al soluționării laturii penale și a celei civile, precum și a probelor înlăturate, stabilirea formei și a gradului de vinovăție, a circumstanțelor agravante ori atenuante, precizarea temeiurilor de drept care justifică soluția, precum și individualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului și a modalității de executare.

Instituirea pedepselor aplicabile, a condițiilor de aplicare și executare ale acestora, reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului, ceea ce face ca suportarea consecințelor ce decurg din condamnare să constituie un efect al legii și nu o chestiune care implică soluționarea cauzei în accepțiunea textului art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 se va respinge ca inadmisibilă cererea formulată de inculpatul L.C. de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 C. pen.

II. Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs inculpatul L.C., solicitând casarea încheierii recurate, considerând că excepția invocată cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 83 C. pen. este admisibilă, apreciind că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege, respectiv excepția nu a fost soluționată anterior prin admitere, procesul se află în stare de judecată, iar de rezolvarea excepției depinde modul de soluționare a cauzei și în consecință a solicitat trimiterea cauzei la Curtea Constituțională. A mai arătat că instanța de fond a pronunțat față de inculpat o pedeapsă cu executarea, iar în situația în care excepția ar fi admisă instanța de apel ar putea pronunța o soluție cu suspendarea executării acesteia, considerând că soluționarea cauzei nu înseamnă doar stabilirea vinovăției inculpatului, dar și stabilirea unei pedepse finale raportat la existența unei pedepse anterioare.

Examinând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivele de critică invocate, Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de inculpatul L.C. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât instanța de apel a Curții de Apel Cluj, învestită cu soluționarea apelului inculpatului L.C. împotriva sentinței penale nr. 184 din 5 mai 2009 a Tribunalului Cluj, a statuat în mod legal și temeinic inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 C. pen. datorat neîndeplinirii uneia din condițiile impuse din dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

În speță, în mod justificat s-a stabilit că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei care presupune stabilirea identității inculpatului, stabilirea și descrierea faptei care face obiectul învinuirii, stabilirea și analiza probelor care servesc ca temei al soluționării laturii penale și a celei civile, precum și a probelor înlăturate, stabilirea formei și a gradului de vinovăție, a circumstanțelor agravante ori atenuante, precizarea temeiurilor de drept care justifică soluția, precum și individualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului și a modalității de executare.

Instituirea pedepselor aplicabile, a condițiilor de aplicare și executare ale acestora, reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului, ceea ce face ca suportarea consecințelor ce decurg din condamnare să constituie un efect al legii și nu o chestiune care implică soluționarea cauzei în accepțiunea textului art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.C., împotriva încheierii de ședință din 01 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 3007/117/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2009.