Preventive detention maintenance: sufficiency of continued factual-legal grounds and public order risk post-conviction for human trafficking

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 2 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosar nr. 44891/3/2008, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpaților R.C. și R.(N.)N. în temeiul art. 300/2 C. proc. pen. combinat cu art. 160/b alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpați subzistă în continuare, impunând privarea de libertate a acestora.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații R.C. și R. (fost N.) N. criticând-o pentru netemeinicie, solicitând casarea acesteia și punerea lor în libertate.

Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.

Potrivit art. 160/b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Totodată, conform art. 160/b alin. (3) C. proc. pen., „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".

În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor impuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Înalta Curte apreciază, în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptelor și de consecințele acestora, că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție.

Pe de altă parte, în cauză deja a fost pronunțată o hotărâre de condamnare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței de apel, în sensul menținerii arestării preventive, astfel că Înalta Curte, conform art. 385/15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.C. și R. (fost N.) N. împotriva încheierii de ședință din 2 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosar nr. 44891/3/2008.

Obligă recurenții inculpați să plătească suma de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2009.