Scope of "imported vehicles" under special road fund tax: application to temporary import/leasing regimes

S-a luat în examinare recursul declarat de SC „L.E.V.W.” SRL împotriva sentinței civile nr.412 din 20 noiembrie 2001 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal s-a prezentat recurenta-reclamantă SC „L.E.V.W.” SRL, reprezentată de avocatul T.G. Au lipsit intimații-pârâți Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței; Administrația Națională a Drumurilor – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj; Autoritatea Rutieră Română.

Procedura completă.

Reprezentanta recurentei-reclamante a susținut și dezvoltat motivele de casare, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive, așa cum a fost formulată și precizată, întrucât pe perioada noiembrie 1997 – august 1998, societatea nu avea obligația de plată în temeiul art.4, pct.2 lit.b) din Legea nr.118/1996, deoarece Ordonanța de Guvern nr.72 din 27 august 1998 a intrat în vigoare ulterior introducerii în țară a unor bunuri în regim de admitere temporară. A depus, în ședință, un set de înscrisuri, privind autovehiculele introduse în țară (filele 21-26).

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Societatea Comercială „L.E.V.W.” SRL la data de 6 iulie 2001 a chemat în judecată Administrația Națională a Drumurilor, Autoritatea Rutieră Română și Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței solicitând, în baza art.1 și 9 din Legea nr.29/1990, anularea procesului verbal nr.3317/2001 prin care a fost obligată la plata sumei de 50.799.814 lei și suspendarea acestuia până la soluționarea cererii.

La termenul din 9 octombrie 2001 reclamanta și-a completat acțiunea arătând că solicită și anularea deciziei nr.98 din 11 iunie 2001 prin care Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței i-a respins contestația formulată împotriva procesului-verbal nr.3317 din 14 mai 2001.

În motivare, societatea comercială reclamantă a susținut că măsura dispusă de organul de control este nelegală deoarece obligația de plată a cotei de 5% din valoarea în vamă a autovehiculelor și remorcilor importate temporar în sistem de leasing nu exista anterior datei de 27 august 1998 când, prin O.G. nr.72 s-a modificat Legea nr.118/1996.

Curtea de Apel Cluj, Secția comercială și de contencios administrativ prin sentința civilă nr.412 din 20 noiembrie 2001 a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că Legea nr.118/1996 prin care a fost instituită taxa specială de drumuri nu face distincție între importul temporar și cel definitiv al autovehiculelor introduse în țară de către agenții economici încât, obligația de plată există și pentru acelea intrate în circuitul economic în baza contractelor de leasing.

Împotriva sentinței reclamanta a declarat recurs invocând prevederile art.304 pct.7 și 9 din Codul de procedură civilă.

Prin motivele de casare se susține în acest sens, că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura pricinii fiindcă instanța a aplicat regimul importului definitiv și pentru autovehiculele și remorcile plasate în regim de import temporar și că a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât modificarea art.4 lit.b) din Legea nr.118/1996 survenită prin O.G. nr.27 din 27 august 1998, nu poate fi aplicată importurilor anterioare acestei date.

Recursul este nefondat.

Într-adevăr, art.4 pct.2 lit.b) din Legea nr.118/1996 privind constituirea și utilizarea Fondului special al drumurilor, republicată, a prevăzut ca sursă a acestui fond, suma rezultată din aplicarea cotei de 5% asupra „valorii în vamă a autovehiculelor și remorcilor importate”, fără a distinge cu privire la caracterul definitiv sau temporar al importului.

Codul Vamal al României, în art.64, prevede că „importul constă în intrarea în țară a mărfurilor străine și introducerea acestora în circuitul economic”, iar O.G. nr.51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, precizează în art.25 alin.1 că bunurile mobile introduse în țară în scopul utilizării în sistem de leasing „sunt importate”, regimul admiterii temporare la import, având relevanță numai asupra taxelor vamale.

Prin urmare, în mod corect a constatat instanța de fond că sursa pentru constituirea Fondului special al drumurilor publice prevăzută de art.4 pct.2 lit.b) din Legea nr.118/1996, respectiv cota de 5% din valoarea în vamă a autovehiculelor și remorcilor importate trebuie plătită și de agenții economici beneficiari ai unor contracte de leasing.

Ordonanța de Guvern nr.72/1998 nu conține o normă nouă, cum pretinde recurenta, ci arată conținutul noțiunii de import în sensul Legii nr.118/1996, sens avut în vedere, așa cum deja s-a arătat, și de către instanța de fond.

În consecință, pentru considerentele expuse, recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de SC „L.E.V.W.” SRL împotriva sentinței civile nr.412 din 20 noiembrie 2001 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2003.