Inadmissibility of appeal against pretrial detention after final conviction due to exhaustion of procedural remedies
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice (High Court) dismissed the appeal as inadmissible, ordering the convicted defendant to pay 600 lei in judicial costs, thereby leaving the Court of Appeal’s order to maintain pretrial detention in force. The case involved a challenge by the defendant against the Court of Appeal’s decision to uphold his preventive detention, but the defendant had already been convicted by the court of first instance and on appeal, and his final appeal against the conviction was pending before the Court of Appeal. The High Court ruled that under Article 141(1) of the Code of Criminal Procedure, only orders regarding pretrial detention issued in first instance or on appeal are subject to further recourse; because the defendant had already been convicted in those instances, his specific appeal against the detention measure was procedurally barred, and the dismissal was rendered pursuant to Article 192(2) of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 160b alin. (3) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissibility of appeal against pretrial detention after final conviction due to exhaustion of procedural remedies: Dispozițiile art. 141 alin. (1) teza I C. proc. pen. arată că pot fi atacate cu recurs numai încheierile referitoare la menținerea arestării preventive dată în primă instanță și în apel.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din ședința publică de la data de 16 septembrie 2009 Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a recurentului G.A.L.D. pe motiv că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea acestuia de libertate, considerându-se că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii de ședință considerând că se impune lăsarea sa în libertate.
Examinând recursul în raport cu actele și lucrările dosarului dar și cu încheierea atacată, Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente.
Dispozițiile art. 141 alin. (1) teza I C. proc. pen. arată că pot fi atacate cu recurs numai încheierile referitoare la menținerea arestării preventive dată în primă instanță și în apel.
În speța dedusă judecății însă, inculpatul G.A.L.D. a fost deja condamnat în primă instanță de către Judecătoria sector 6 București (sentința penală nr. 288 din 13 aprilie 2009) și în apel de către Tribunalul București, secția a II-a penală, (decizia penală nr. 465/A din 22 iulie 2009) aflându-se în recurs la Curtea de Apel București.
Ca atare, în raport cu dispozițiile legale menționate, recursul său împotriva măsurii preventive este inadmisibil.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul G.A.L.D. împotriva încheierii din 16 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 1433/303/2009 (dosar nr. 1988/2009).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2009.