Criminal liability for abuse of office and favoring an offender arising from non-charge decisions in boundary disputes

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 64 din 9 aprilie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată plângerea formulată de petentul N.V. împotriva rezoluției nr. 650/P/2008 din 4 februarie 2009 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a rezoluției nr. 239/II/2/2009 din 26 iunie 2009 a procurorului general adjunct ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, menținând soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate.

Instanța a reținut, în fapt, că petentul se plânge împotriva numiților V.G. – prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele, M.S. - procuror la această instituție, G.D. – inspector la Poliția orașului Nehoiu, R.D. - agent la aceeași poliție, P.G. – fost agent la Poliția Nehoiu, N.C. - comisar în cadrul Biroului Cercetări Penale al IPJ Buzău, care se fac vinovați de comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu și favorizarea infractorului ( A.C.).

A apreciat petentul că A.C. a săvârșit mai multe infracțiuni, a căror victimă a fost, iar persoanele acuzate au dat soluții de neîncepere a urmăririi penale, motivând că respectivele fapte sunt litigii civile sau nu există.

Prin rezoluția nr. 650/P/2008 din 4 februarie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus, în temeiul disp. art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de V.G., M.S., G.D., R.D., P.G. și N.C., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen., pretins comise în calitate de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pătârlagele și polițiști la Poliția Nehoiu, jud. Buzău cu ocazia soluționării dosarului nr. 1216/P/2007.

Plângerea împotriva acestei soluții de neurmărire a fost respinsă prin rezoluția nr. 239/II/2/2009 din 26 februarie 2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și desființarea rezoluțiilor parchetului și începerea urmăririi penale.

Examinând hotărârea atacată și rezoluțiile procurorului, Înalta Curte constată următoarele:

Din actele dosarului reiese că petentul N.V. are o proprietate care se învecinează, pe una din laturi, cu cea a numitului A.C., situație care a determinat, în timp, existența a numeroase neînțelegeri între cei doi față de hotarul dintre cele două proprietăți, materializate prin plângeri formulate de petent împotriva lui A.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere, tulburare de posesie, furt.

Plângerile formulate de petent au fost soluționate de lucrătorii de poliție din cadrul Poliției Nehoiu, fiind confirmate de procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele, în raza acestor instituții fiind situate terenurile petentului și cel aparținând lui A.C.

De asemenea, au fost formulate și plângeri în baza art. 2781 C. proc. pen., instanțele de judecată, menținând soluțiile atacate.

Așa încât, prin actele premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit că persoanele cercetate nu și-au îndeplinit defectuos îndatoririle de serviciu.

De asemenea, nu se poate reține nici săvârșirea infracțiunii prev. de art. 264 C. pen., deoarece pentru existența acesteia este necesar să se fi săvârșit anterior o infracțiune de către cel favorizat, situație care, în cauză, nu se confirmă.

Pe de altă parte, infracțiunile menționate de către petent se săvârșesc numai cu intenție, iar din probele administrate în cauză nu se poate reține că intimații sus-menționați au întocmit lucrările și rezoluțiile date cu această formă a vinovăției.

Împrejurarea că o soluție dispusă de procuror sau de instanță nemulțumește una din părți nu este de natură să constituie infracțiune și să atragă răspunderea penală a celui ce a pronunțat-o.

În condițiile legii, partea nemulțumită poate exercita căile de atac.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de petiționar, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul N.N. împotriva sentinței penale nr. 64 din 9 aprilie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2009.