Jurisdictional declination for falsification of public acts is immune from appeal as a final interlocutory ruling

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin decizia penală nr. 690 din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală, s-a respins, ca inadmisibil recursul formulat de petenta G.T., împotriva sentinței penale nr. 657 din 06 noiembrie 2008, a Tribunalului Iași.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat contestatorul să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.

S-a reținut că prin sentința penală nr. 657 din 6 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 6761/99/2008, în baza dispozițiilor art. 42 C. proc. pen., raportat la art. 2781 C. proc. pen. a fost declinată competența de soluționare a plângerii formulată de petenta G.T. în favoarea Judecătoriei Iași.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În pronunțarea acestei sentințe Tribunalul a reținut următoarele:

Prin plângerea înregistrată sub numărul de mai sus, petenta G.T. a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași în dosarul nr. 3494/P/2007, solicitând desființarea acesteia și începerea urmării penale împotriva funcționarilor publici din cadrul Primăriei Iași.

Prin rezoluția emisă la data de 11 ianuarie 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală în cauză pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., întrucât fapta nu există.

La data de 13 martie 2007, petenta G.T. a formulat o plângere la parchet prin care reclamă faptul că funcționarii din cadrul Primăriei Iași au eliberat mai multe acte false, respectiv A 51 din 31 iulie 2006, 62876 din 7 august 2006 și 62876 din 17 august 2006. Petenta a susținut că aceste acte sunt false, întrucât la datele menționate aceasta era plecată din țară.

În urma actelor premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit că actele ce fac obiectul prezentei plângeri penale sunt doar comunicări ce cuprind răspunsurile autorităților locale cu privire la cererile adresate de petentă acestora, cum ar fi adresa nr. A 51 din 31 iulie 2006 prin care Comisia Municipală Iași a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate și a înaintat dosarul Instituției Prefectului.

Față de fapta pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, respectiv fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., tribunalul constată că în cauză competența materială de soluționare a prezentei plângeri aparține Judecătoriei Iași.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2781 C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile, de, la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauze în primă instanță.

Cum infracțiunea pentru care s-a făcut plângere în prezenta cauză, respectiv fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. se judecă, potrivit art. 25 raportat la art. 27 pct. 1 C. proc. pen. la judecătorie, este evident că și plângerea împotriva rezoluției procurorului este de competența acestei instanțe.

În consecință, în baza art. 42 C. proc. pen., tribunalul va declina competența de soluționare a plângerii formulată de petenta G.T., în favoarea Judecătoriei Iași.

Sentința astfel pronunțată a fost recurată de petenta G.T. invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prioritar criticilor formulate, Curtea a pus în discuția părților excepția de inadmisibilitate a căii de atac introduse.

Potrivit normelor procesual penale declinarea de competență reprezintă o instituție care funcționează în cadrul verificării propriei competențe pe care o efectuează instanța din oficiu sau la cerere, și care urmează posibilitatea desesizării în favoarea aceleia pe care o apreciază ca fiind competentă indiferent că este vorba despre competența materială teritorială sau după calitatea persoanei.

Potrivit art. 42 alin. (4) C. proc. pen., hotărârea de declinare a competenței nu este supusă apelului și nici recursului, iar calea de atac ordinară declarată împotriva unei astfel de hotărâri este inadmisibilă.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 4851 alin. (1) C. proc. pen. prevăd categoriile de hotărâri nedefinitive (sentințe, decizii și încheieri) împotriva cărora poate fi exercitată calea de atac a recursului, nefiind incluse și hotărârile de desesizare.

Cum sentința dată în declinarea competenței este definitivă, recursul declarat de petenta G.T. este inadmisibil și va fi respins ca atare, conform dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.

II. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpata G.T. criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Examinând din oficiu actele și lucrările dosarului, decizia recurată văzând că aceasta a fost pronunțată de o curte de apel ca instanță de recurs - și prin acesta s-a statuat ca inadmisibil, recursul petentei nominalizate împotriva hotărârii de declinare a competenței de soluționare a cauzei, având ca obiect plângerea acesteia împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 3494/P/2007 din 11 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași - Înalta Curte, are în vedere, cu titlu de premisă disp. art. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., potrivit căreia „ pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate ca instanțe de apel de,... curți de apel...”.

Cum, în speță, așa cum deja s-a indicat - decizia atacată prin recursul de față, a fost pronunțată de Curtea de Apel Iași, ca instanță de recurs, se are în vedere că prin neconformarea la dispozițiile imperative suscitate, recursul declarat de petentă G.T. se privește ca inadmisibil, nefiind îngăduit obiectiv de legea procesual penală și urmează a fi respins, ca atare, în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta G.T., împotriva deciziei penale nr. 690 din18 decembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurenta petentă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 03 iunie 2009.