Prosecutor's non-prosecution of notary for negligent inheritance certificate upheld; appeal dismissed as unfounded

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4/F din 20 ianuarie 2009, Curtea de Apel Brașov, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petenta B.M.M. împotriva ordonanței nr. 182/P/2008 din 20 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, soluție pe care a menținut-o.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 50 lei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Persoana vătămată B.M.M. a formulat plângere penală prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a notarului public P.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., precum și a făptuitorilor C.I.R., Ț.C.A. și C.A.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 246, 289 și 292 C. pen. Totodată, persoana vătămată a solicitat luarea măsurii asiguratorii, constând în indisponibilizarea părților sociale și bunurilor care compun patrimoniul social al SC R.P. SRL, prin instituirea unui sechestru, iar în temeiul art. 15 C. proc. pen., s-a constituit parte civilă pentru prejudiciul suferit ca urmare a pierderii a 1/3 din părțile sociale ale SC R.P. SRL și a cotei de 1/3 din renta viageră conform testamentului autentic nr. 354 din 20 martie 2008.

În motivarea plângerii, persoana vătămată a arătat că notarul public P.D. și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu cu ocazia instrumentării dosarului succesoral privindu-l pe defunctul C.A. și a eliberat certificatul de moștenitor nr. 47 din 05 mai 2008 cu încălcarea flagrantă a legislației specifice în materie, eludând dispozițiile art. 82 din Legea nr. 36/1995, precum și obligația legală de a fi efectuat verificări în cadrul R.N.E.T.A. Persoana vătămată a susținut că, deși era beneficiara unui legat cu titlu particular înscris în testamentul autentificat nr. 354 din 20 februarie 2007 al B.N.P. P.M.C., lăsat de defunctul său frate C.A., modalitatea defectuoasă în care notarul public P.D. a instrumentat dosarul succesoral a condus la eliberarea certificatului de moștenitor nr. 47/2008 în favoarea doar a moștenitoarelor C.I.R., Ț.C.A. și C.A.M., în calitatea de soție supraviețuitoare și respectiv, fiice, fiindu-i astfel produsă o vătămare a intereselor legale. Notarul public a omis astfel, cu știință, să insereze, cu ocazia întocmirii certificatului de moștenitor, unele date și împrejurări, și anume faptul că exista testamentul autentic lăsat anterior de defunctul C.A.

Făptuitoarele C.I.R., Ț.C.A. și C.A.M., deși aveau cunoștință de existența testamentului, cu rea-credință au făcut declarații necorespunzătoare realității în fața notarului public, determinându-l să săvârșească infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen.

Prin rezoluția nr. 182/P/2008 din data de 09 septembrie 2009, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuita P.D. pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.

Prin ordonanța nr. 182/P/2008 din data de 20 octombrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei P.D., pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni și aplicarea față de aceasta a unei sancțiuni cu caracter administrativ constând în amendă în cuantum de 1000 lei, precum și neînceperea urmăririi penale față de aceeași făptuitoare pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual, prevăzute de art. 246 și art. 289 alin. (1) C. pen.

Prin aceeași ordonanță, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarele C.I.R., T.C.A. și C.A.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, instigare la fals intelectual și fals în declarații, prevăzute de art. 25, raportat la art. 246 C. pen., art. 25 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. și art. 292 C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestora.

A fost respinsă cererea privind luarea unei măsuri asigurătorii constând în indisponibilizarea părților sociale și a bunurilor din patrimoniul SC R.P. SRL.

În motivarea ordonanței, s-a arătat că nu se poate reține în sarcina învinuitei, P.D. săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și, respectiv, fals intelectual, prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 alin. (1) C. pen., deoarece nu este dovedit faptul că aceasta ar fi acționat cu știință, cunoscând existența testamentului lăsat de defunctul C.A., cu ocazia instrumentării Dosarului succesoral 58/2008. Cu privire la infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., s-a apreciat că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, avându-se în vedere împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, existența unui motiv care impunea soluționarea cu maximă celeritate a cauzei succesorale, modalitatea în care învinuita a dat forță probantă declarațiilor date în fața sa de făptuitoare, conduita învinuitei anterioară săvârșirii faptei, cât și ulterioară acesteia, aceasta făcând toate demersurile pentru a soluționa situația litigioasă creată. Fapta săvârșită de învinuită reprezintă abatere disciplinară, potrivit art. 43 din Hotărârea nr. 206 din 21 iunie 2007 a Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, fiind sesizată Camera Notarilor Publici Brașov, în vederea luării măsurilor disciplinare ce se impun.

Prin ordonanța nr. 969/II-2/2008 din 2 decembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a dispus respingerea plângerii formulată de către petenta B.M.M. împotriva ordonanței de mai sus.

Investită cu plângerea persoanei vătămate, întemeiată pe dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., instanța a respins-o ca neîntemeiată, menținând ordonanța atacată.

Instanța a constatat că învinuita P.D., din culpă, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, fapt ce a cauzat o vătămare importantă intereselor legale ale petentei, săvârșind, astfel, infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.

Instanța a reținut că având în vedere justificarea dată de învinuită modului în care a acționat (la insistența făptuitoarelor care invocau situația în care se găsea societatea comercială, precum și împrejurarea că însăși învinuita se aflase cu puțin timp în urmă într-o situație similară generată de decesul soțului său), demersurile pe care aceasta le-a făcut imediat ce a aflat de existența testamentului în favoarea petentei B.M.M., inclusiv introducerea unei plângeri penale împotriva făptuitoarelor, ceea ce demonstrează că nu a avut cunoștință de situația reală și nici nu a urmărit să le favorizeze pe făptuitoare și, având în vedere, nu în ultimul rând, persoana și conduita învinuitei, care este notar public, aflat la prima abatere penală și care a încercat să repare situația creată prin introducerea unei serii de acțiuni de natură să repună părțile în situația anterioară întocmirii certificatului autentic, în mod întemeiat procurorul a apreciat că fapta săvârșită de învinuită nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, dispunând scoaterea învinuitei de sub urmărire penală, în temeiul art. 10 lit. b)1 C. proc. pen.

Susținerea petentei în sensul că demersurile ulterioare făcute de către învinuită nu au avut drept scop decât acela de a acoperi infracțiunile de abuz în serviciu și fals intelectual și de a-și crea condiții de apărare, aflând că petenta va iniția demersuri legale de natură penală împotriva sa nu sunt confirmate de nici o probă. Mai mult, se observă că învinuita a fost cea care a contactat-o pe petentă pentru a-i aduce la cunoștință situația, imediat ce a aflat despre existența testamentului și care, în calitate de notar i-a întocmit procura specială nr. 706 din 15 mai 2008, prin care petenta o împuternicea pe numita M.A. să îi reprezinte interesele în Firma R.P. SRL și a autentificat declarația petentei de acceptare a beneficiului legatului constituit prin certificatul 354 din 20 martie 2007 B.N.P. P.M.C. din municipiul Făgăraș. Petenta a formulat plângerea penală în data de 09 iunie 2008 și nu este nici o probă în sensul că i-ar fi spus învinuitei anterior despre intenția sa de a face plângere penală.

Între cele două soluții dispuse de către procuror cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu și de neglijență în serviciu nu există nici o contradicție, fiecare dintre acestea au fost analizate prin prisma trăsăturilor esențiale ale infracțiunii, al conținutului acesteia.

Relativ la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita P.D., întrucât, astfel cum rezultă din cele expuse mai sus, nu s-a dovedit faptul că aceasta a acționat cu știință, cunoscând existența testamentului lăsat de defunct.

Nici în privința făptuitoarelor C.I.R., Ț.C.A. și C.A.M. nu a fost dovedit faptul că acestea au avut cunoștință despre existența testamentului, solicitarea urgentă a desfășurării actelor succesorale notariale într-o zi nefăcând dovada în sine a acestui fapt, justificarea dată, în sensul necesității deblocării activității societății comerciale, fiind plauzibilă. Pe de altă parte, împrejurarea că făptuitoarele „erau din familie”, la fel ca și petenta de altfel, nu dovedește că acestea cunoșteau despre existența testamentului. Din actele dosarului rezultă că atât petenta, cât și făptuitoarele au cunoscut despre existența testamentului abia după ce învinuita P.D. a primit comunicarea de la SC I.S. SRL București. Pe cale de consecință, este corectă soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitoarele C.I.R., Ț.C.A. și C.A.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual săvârșite de notarul public P.D., prevăzute de art. 25, 246 și 289 C. pen. și fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale altor infracțiuni sub aspectul laturii subiective.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs persoana vătămată B.M.M., solicitând admiterea, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea plângerii, desființarea ordonanței procurorului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Prin motivele scrise depuse la dosarul cauzei s-a arătat că în mod neîntemeiat s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public P.D. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. întrucât acesta a eludat cu știință dispozițiile legale care îi stabilesc atribuțiile de serviciu și care îl obligau să aștepte răspunsul oficial de la R.N.E.T.A. și abia apoi să procedeze la emiterea certificatului de moștenitor.

Demersurile ulterioare făcute de învinuita P.D. au avut drept scop doar acoperirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual săvârșite deja și să-i creeze condiții de apărare.

Cu privire la făptuitoarele C.I.R., Ț.C.A. și C.A.M. s-a susținut că acestea se fac vinovate de instigarea notarului public la săvârșirea infracțiunilor arătate mai sus, presiunile exercitate de urgentare a procedurii succesorale demonstrând că ele cunoșteau despre existența testamentului autentic.

Examinând recursul declarat în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat.

Instanța de fond, judecând plângerea, a verificat ordonanța atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a constatat în mod întemeiat că soluția dată de procuror este legală și temeinică.

Verificarea materialului probator administrat în cauză față de învinuita P.D., precum și a actelor premergătoare efectuate față de făptuitoarele C.I.R., Ț.C.A. și C.A.M. s-a făcut în mod laborios și argumentat.

Notarul public este funcționar public în conformitate cu dispozițiile art. 147 raportat la art. 145 C. pen.

Instanța a constatat că în mod corect în sarcina învinuitei P.D. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen., iar nu de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., din modul de desfășurare a evenimentelor și din materialitatea faptelor rezultând culpa notarului public care a săvârșit o greșeală în realizarea atribuțiilor sale de serviciu.

Vinovăția sub forma intenției directe sau indirecte lipsește în cauză întrucât învinuita nu a urmărit producerea rezultatului și nici nu a acceptat eventualitatea producerii lui, conduita sa profesională fiind de bună-credință dar insuficient de diligentă tocmai pentru a putea prevedea și împiedica rezultatul produs.

Amenda administrativă aplicată se constituie într-o măsură legală și temeinică având în vedere lipsa de pericol social a faptei comise, astfel cum aceasta rezultă din atitudinea învinuitei, măsurile de îndreptare a situației create luate imediat, datele ce o caracterizează social și profesional.

Cu privire la soluțiile de neîncepere a urmăririi penale dispuse în cauză, se constată că și acestea sunt temeinice și conforme actelor premergătoare efectuate de procuror.

Solicitarea întocmirii actelor notariale nu s-a constituit într-o activitate de instigare la săvârșirea de fapte penale, în sensul legii, iar redactarea certificatului de moștenitor nu realizează conținutul infracțiunii de fals intelectual întrucât, pe latura subiectivă, nu aceasta a fost intenția cu care s-a acționat din partea notarului public.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că în cauză nu există temeiuri de casare a hotărârii instanței de fond, sentința atacată fiind legală și temeinică.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul petiționarei și, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara B.M.M. împotriva sentinței penale nr. 4 din 20 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petiționară la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2009.