Impropriety of criminal prosecution for judicial error: abuse of prosecutorial functions distinguished from mere erroneous application of law and limits of non bis in idem

Asupra cauzei penale de față;

Prin rezoluția din 27 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, emisă în dosarul nr. 1479/P/2008,s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.I. - procuror la Parchetul de pe lângă I.C.C.J pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, art. 264, art. 253/1 și art. 289 C. pen. întrucât faptele nu există.

S-a reținut că persoana vătămată A.I. a formulat o plângere penală împotriva magistratului procuror pentru comiterea unor infracțiuni în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu prilejul soluționării dosarului penal cu numărul 967/P/2008.

În dosarul mai sus menționat intimata a dispus prin rezoluția din data de 28 mai 2008 neînceperea urmăririi penale față de G.C. - procuror la Parchetul de pe lângă I.C.C.J pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen., întrucât faptele nu există.

S-a constatat că soluția dispusă de intimată a fost pronunțată în urma analizării probelor administrate în cauză, cu respectarea normelor procedurale în vigoare, fiind amplu și temeinic motivată cu elucidarea tuturor aspectelor semnalate.

De altfel, împotriva acestei soluții persoana vătămată a formulat plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen., ce a fost respinsă prin rezoluția cu nr. 10953/6201/ll/2/2008,constatându-se că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică.

În consecință, împrejurarea că soluția dispusă nu este favorabilă părții, nu înseamnă că ea a fost dată cu încălcarea atribuțiilor de serviciu sau că au fost comise infracțiuni cu prilejul soluționării acesteia.

Împotriva acestei soluții petentul a formulat plângere conform art. 278 C. proc. pen.

Prin rezoluția nr. 3563/1677/11/2/2009 din 14 aprilie 2009 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă I.C.C.J a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petentului.

În esență, s-a reținut că soluțiile dispuse de procurori pot fi infirmate numai urmare controlului ierarhic și jurisdicțional al soluției, iar nu prin angajarea răspunderii penale a procurorului care a efectuat urmărirea penală în cauză

De altfel, potrivit principiului non bis in idem, urmărirea penală nu poate fi declanșată din nou cu privire la aceleași persoane și la aceleași fapte, anterior rezoluției ce face obiectul acestei plângeri dispunându-se în dosarele nr. 524/P/2008 și 58/P/2008, neînceperea urmăririi penale cu privire la același magistrat cercetat, la solicitarea petiționarului A.I., pentru aceleași fapte.

Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere petentul conform art. 278/1 C. proc. pen., fără a preciza motivele.

Examinând soluția atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei. Curtea constată că plângerea este nefondată.

În ce privește activitatea magistraților, Curtea reține cu valoare de principiu faptul că atribuțiile de serviciu ale acestora se circumscriu soluționării cauzelor cu care sunt investiți, respectiv interpretării și aplicării dispozițiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanțial și ale celui procedural.

Eventualele erori apărute în acest proces de interpretare și aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuțiilor de serviciu, în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind de altfel și justificarea existenței lor.

În acest context, nemulțumirile părților dintr-un proces cu referire la modul concret de soluționare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistratului (magistraților) care au soluționat cauza.

Răspunderea penală a magistraților poate fi pusă în discuție numai în situațiile în care aceștia și-au exercitat funcția cu rea-credință, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acțiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

În speță, petentul a formulat o plângere penală împotriva intimatei care, în calitate de procuror, a soluționat în mod nefavorabil o plângere a acestuia, fiind vorba în realitate de critici ce se circumscriu căilor de atac împotriva respectivei soluții, pe care de altfel, în parte, petentul Ie-a și exercitat și epuizat.

În mod corect s-a reținut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv procurorul ierarhic superior acestuia, că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a putea reține săvârșirea de către intimată a infracțiunilor menționate de petent, astfel încât plângerea de față este nefondată și urmează a fi respinsă, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției din 27 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, dispusă în dosarul nr. 1479 /P / 2008.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie 2009.